8,716 matches
-
că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine pe îndelete ce și cum. Se dezbrăcă încetișor , ascultând sforăitul lui Ghiță care adormise din nou și se culcă cu spatele la bărbatu-său. A adormit și visează cum un stol de ciori se așează pe umerii ei, ea le alunga dând din mâini dar tot nu scăpa de ele. Se trezește și se mută în alt pat și se gândi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era invadată de pir, de care se știe cât de greu se scapă, Marița încheie cu de acum prea cunoscutele expresii că este un leneș, o stârpitură și un neputincios, merse în casă unde luă ceva în gură apoi se culcă în casă. Ghiță, pe care nu-l mai atingeau obișnuitele vorbe de batjocură ale nevesti-si, se urcă în podul șurii unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dar nu au fost primiți decât de o țigancă bătrână care locuia într-o căsuță amărâtă, parcă gata să se năruiască. L-au dezbrăcat de hainele ude și murdare, țiganca i-a dat altele uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca hainele lui Costache, spălate de Maria ajutată de gazdă. − Pune, românco, pe foc, că ți se îmbolăvește bărbatul, glumi țiganca; nu te uita că-s
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soro; am venit la târg cu niște orătănii de găini; − Da’ de ce spui că-s orătănii, că văd că-s frumoase și grase, spuse Tinca trăgând cu ochii spre Toader Axinte, bărbatu-său, care stătea lângă o căruță, unde era culcată o scroafă, din țâțele căreia sugeau vreo 11 purceluși, frumușei și buni de în țărcat, să poată fi vânduți; − Apăi le spun orătănii, fă Tinco, că nu-și mai cunosc rostul de găini să facă ouă, să cadă cloște și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
descurcă cu treburile, știind toți despre Costache că-i bolnav și nu prea este cine să-i ajute la muncile agricole, când trebuia strânsă o bună parte din recolta anului. * Maria făcea curățenie în odaia unde stătea Costache, care era culcat pe un pat potrivit pentru un bolnav paralizat. Spera să se însănătoșească doar printro minune dumnezeiască, în care nădăjduia cu încredere, mai cu seamă că Săndel, feciorul cel mai mic, le povestise visul prin care Maica Domnului îl încredințase că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai periculoase”. Ascultam și eu și Lențâca, nepricepând mare lucru din ce ne povestea Dumitru. Stăteam tustrei lângă butucul cel mare de stejar și după ce a încercat să ne facă să pricepem mai bine, Dumitru ne-a spus să ne culcăm cu burta la pământ, el a desfăcut o verigă de pe cutiuța aceea despre care a spus că-i grenadă, și a azvârlit-o mai departe, cam la vreo zece pași, ea lovindu-se de stâlpul hambarului. Nu s-a întâmplat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lovindu-se de stâlpul hambarului. Nu s-a întâmplat nimic, Dumitru s-a ridicat și a adus grenada aceea, spunând că este ruginită și din cauza asta nu a explodat. A meșterit nu știu ce la ea, ne-a spus iarăși să ne culcăm și a aruncat-o iar, dar degeaba. Eu și cu Lențâca am plecat, ea spre bucătăria de vară iar eu spre poartă, să o deschid, ca să duc vitele la păscut. Cum mergeam, am auzit o bubuitură puternică, m-am trezit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
țin tovărășie, bucuroși că mă văd, eu spunându-le că mi-a fost dor de ei și de casă... N-am suflat o vorbuliță despre adevăratul motiv al sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile noastre. Dimineața, o duminică cu soare și cu mult zbucium și negură în suflet! Stau de vorbă cu ai mei de una, de alta și pozez a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui, săracul! Cu trenul de marfă reușesc să fiu acasă în jurul orei două noaptea. Găsesc două scrisori de toată frumusețea, le savurez și apoi mănânc din bunătățile pregătite de mama. În acest fel, obosit și fericit de veștile primite, mă culc cu o oră înaintea sinistrului cutremur. În prima fază a cutremurului nu m-am trezit și mi se părea că visez cutremurul. Dar în final mă trezesc legănat și zdruncinat, aud zgomote și trosnituri ale casei, încât abia atunci am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spune: „Sunteți de felicitat pentru memoriul adresat C.C., că ai noștri, de aici, s-au pripit excluzându vă!” Am considerat cele afirmate drept o încurajare a demersului meu. Plec oarecum ușurat de aici, intru în activitatea zilnică, seara târziu mă culc și iarăși... somn agitat. Mă trezesc surescitat, știam că nu voi mai adormi încă multe ore, trec în camera vecină și între orele 2 și 8 dimineața scriu un alt memoriu în care acuz pe bună dreptate organele de partid
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
până s-a apropiat și ziua revenirii Marianei acasă. Nu știam la ce oră va sosi. Era încă dimineață, cam pe la șase, dormeam profund - vorba lui I. Creangă, „dormea și patul sub mine”, și visam că eram la Londra... Mă culcasem cu gândul acolo - aud ciocănituri în ușă, dar credeam - în vis - că cineva ciocănea la ușa unui londonez - vecin cu mine - pentru ca el, vecinul meu din vis să plece undeva și mă întrebam de ce vecinul nu răspunde? Când ciocăniturile s-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
percepea tot mai clar o tendință de schimbare pe arena politică internă. Nu eram înscris în nici un partid, dar acționam corespunzător pe o linie ascendent democrată. Duminică, 21 iulie, era o zi obișnuită pentru mine. Seara, după ora 22 mă culc și dorm ca un prunc proaspăt îmbăiat. Către ora 4, în dimineața zilei de luni, mă trezesc dintr un vis - spunând cu glas tare: „Iliescu trebuie să dea în primire!”, spuneam eu în vis celor care mă înconjurau. Mă dezmeticesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să vedem dacă este bocanc sau cizmă. Dacă era cizmă, nimic. M. M.: Mucles! Dacă era bocanc era de-al nostru, așa-i? S. B.: Da. Dacă era bocanc, era de-al nostru. Și pleacă un coleg, Agalopol, ia poziția culcat la ușă și se uită: bocanc. Deschide. Când acolo, Șchiau de regulă, el umbla în ținută de instrucție, rar se îmbrăca în ținută de ofițer, cu cizmă. M. M.: Eu și-acum am urmele bătăturilor de la cizmă. Și v-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
șeful de tură dormea. M. M.: La o mie de porții nu se cunoștea, dom'le. S. B.: Spuneam: "Venim din partea căpitanului X". "Gata, băi, dar cam într-o oră". "Băi, dar vezi că i-e foame, vrea să se culce". "Păi, haideți, ajutați-ne!" Imediat făceam cartofii prăjiți, plecam, mâncam. M. M.: Micile scheme de obținere a unor mici privilegii. 1.5. Evenimente deosebite S. B.: Vă aduceți aminte că formula clasică prin care sergentul de serviciu îi dădea raportul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
respectivul era pe hol și trece un tinerel din ăsta, ca mine, și îl întreabă: Ce faceți tovarășu' general?" Zice: "E ședința Biroului Consiliului politic" "Păi, de ce?" Zice: "Mă iau în discuție". "Cu ce?" "Păi, au spus că m-am culcat cu dactilografa". Și v-ați culcat?" "Nu știu, să văd ce hotărăște Biroul". Ca să-nțelegeți ce însemna pentru noi atunci partidul. S. B.: Și Biroul ce-a hotărât? M. M.: Zice: Am luat un vot de blam". "Și?" "Merita dactilografa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un tinerel din ăsta, ca mine, și îl întreabă: Ce faceți tovarășu' general?" Zice: "E ședința Biroului Consiliului politic" "Păi, de ce?" Zice: "Mă iau în discuție". "Cu ce?" "Păi, au spus că m-am culcat cu dactilografa". Și v-ați culcat?" "Nu știu, să văd ce hotărăște Biroul". Ca să-nțelegeți ce însemna pentru noi atunci partidul. S. B.: Și Biroul ce-a hotărât? M. M.: Zice: Am luat un vot de blam". "Și?" "Merita dactilografa mea un vot de blam". S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tot. S. B.: Noi aveam în fiecare dormitor. M. M.: Am stat, ne-am vânzolit, am mai jucat o tablă, nu-mi mai dau seama cu amănunte acuma. Eu m-am mișcat prin cazarmă, am controlat, am trimis oamenii: Băi, culcați-vă și ziua, nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți, nu știm când trebuie să plecăm. M. M.: Ziceau: "O să stăm în tanc". "Nu, ia stați zece la sută aici, restul mergeți în dormitor și vă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-vă și ziua, nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți, nu știm când trebuie să plecăm. M. M.: Ziceau: "O să stăm în tanc". "Nu, ia stați zece la sută aici, restul mergeți în dormitor și vă culcați!" Trebuia să culc și cadrele. Cadrele n-aveau paturi, că paturile erau numai pentru soldați. Și atunci îi roteam să doarmă. O treime stătea acolo, două treimi dormeau. S. B.: La noi n-a fost o problemă de genul ăsta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți, nu știm când trebuie să plecăm. M. M.: Ziceau: "O să stăm în tanc". "Nu, ia stați zece la sută aici, restul mergeți în dormitor și vă culcați!" Trebuia să culc și cadrele. Cadrele n-aveau paturi, că paturile erau numai pentru soldați. Și atunci îi roteam să doarmă. O treime stătea acolo, două treimi dormeau. S. B.: La noi n-a fost o problemă de genul ăsta și știți de ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca să fim sacrificați... Ulterior am aflat că în exteriorul comunei Pantelimon se aflau două unități militare. De acolo trăgeau fără încetare". Da! Era Bateria I de la Divizion. "Norocul nostru a fost că se aflau la o oarecare distanță. Ne-am culcat imediat la pământ, ne-am târât pe coate și ne-am adăpostit pe unde am putut". Ei erau în fața cimitirului pe când Bateria I era în spatele acestuia, gard în gard. M. M.: Pe astea cine le-a organizat? S. B.: Au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cât timp a revenit unitatea la normal, după ce v-ați întors în noaptea de Revelion, cam în cât timp s-a reintrat într-un program cum era cel dinainte de alarmă? M. M.: Am venit acasă, în unitate, și m-am culcat și a doua zi nici nu-mi mai aminteam că am vorbit la telefon cu Comandantul Diviziei. După zece zile de stat în misiune, eu am venit cu mâinile înghețate, că aveam mănuși de alea subțiri, încât a trebuit doctorul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fost, deci, pe aceeași lungime de undă cu această fată frumoasă și tânără, și tare mă bucur că l-a făcut ea. Cred că-i stătea mai bine decât mi-ar fi stat mie. L-a rostit aproape tot timpul culcată cu fața, mâinile și chiar picioarele, aproape pârlite de flăcările unui număr impresionant de lumânări (în jur de 200 mai subțiri sau mai groase care constituiau singura sursă de lumină). Mie mi-a plăcut și (regret) i-aș fi dat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și D. Tot spre Plaka. Este închis. Bem bere la o grădină, apoi la ora 1 noaptea mâncăm suflaki și bem ouzo într-o tavernă. Pitoresc. Sâmbătă 22 iulie 1995 Vizităm muzeul armelor. Dormin aproape toată ziua iar seara ne culcăm devreme. Liviu are nevralgie și insolație. Duminică 23 iulie 1995 Vizităm muzeul bizantin și complexul de pe Acropole. La ora 17.00 suntem pe vaporul Aptera cu mașină cu tot îmbarcați pentru Creta. Liviu continuă să aibă probleme cu sănătatea. Are
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plimbare prin stațiunea din apropiere, am cumpărat struguri și două caiete pentru jurmale. A fost o zi lâncedă, cu dureri de cap și măsele, dar cu speranța că în continuare vom reuși să ne adaptăm ritmului de vacanță. Ne-am culcat devreme, cu gândul de-a pleca în zori mai departe. La 6 dimineața am strâns cortul și am pornit spre Aghios Nikolaou și Jerapetra, urmând să ne stabilim pentru următoarele 4-5 zile pe care am hotărât să le mai petrecem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de instrumente muzicale din diverse țări ale lumii, am întâlnit un nai și câteva fluiere ciobănești de la noi. Am încheiat ziua cu un recital de orgă la Thomaskirche, axat spre bucuria noastră pe fugile maestrului "Bach din Eisenach"! Ne-am culcat devreme, având în vedere că a doua zi ne aștepta o etapă "grea" Weimarul. Am adormit repede și poate am visat că suntem cu Bach, Wagner, Goethe, Faust, Napoleon... excluzându-l apriori din gândurile noastre pe "întunericitul" client de la Auerbachskeller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]