9,140 matches
-
lucru, recomandată de șeful unei companii, nu mai știu cine. CV.-ul ei este ireproșabil. Studii superioare, un as în calculatoare, o limbă străină, ani buni de practică și o angajez. De ce? Nu-i competentă? Ba da. Era doar din curiozitate. Acum, am o întâlnire. Hai, și eu am treabă. Ieșim împreună. O.K. Ceva nu era în regulă. De asta îi fusese frică. Nu bănuia nici pe departe ce și cum, dar știa că ceva urât de tot va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțul pericolului instinctul de supraviețuire să le ghideze pașii. Astfel, pentru ele contează experiența, clipa, plăcerea, și poate, negândindu-se la ce mai există, ele totalizează infinitul. Dar astfel nu ai acces la cunoașterea de care ne bucurăm noi, la curiozitatea și interesele individuale. E un vis în fiecare din acestea. Iar dacă știi să te organizezi cum trebuie, nu vei avea nici un regret. Unde sunt și de câte ori trebuie să o iau de la capăt? Umanitatea, spre exemplu, a plecat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt cât se poate de prezentă. Îți place sau nu, eu am de spus ultimul cuvânt. * Am citit măi demult despre o carte (legată de Dianetică) despre care se spune că oricine o citește înnebunește. Am râs și muream de curiozitate să o citesc. Acum nu măi râd și nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea în cap în felul ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Frunzele erau în șfichii de culori diferite, și diversitatea lor impresiona, năștea un sentiment direct din suflet. Bisericuța cea sfântă o privea ea de câte ori privea prin curte. Sfânt era și ceea ce simțea ea în suflețelul ei binecuvântat. El avea o curiozitate sclipitoare, iubire și furtună, sarcasm și îi lipsea orice suferință. Poate că ar fi vrut să iubească, dacă ar fi avut vreun astfel de sentiment, însă el nu cunoștea decât o tandrețe instinctivă și neîmblânzită pentru animale. În afară de acel sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de interes, cu instinctul unui actor profesionist, amână debutul relatării, distrîndu-se câteva lungi secunde cu cea de-a patra insectă, înainte de a o clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul curiozității atinse înălțimi amețitoare, demară. - Era... dacă nu-mi joacă vreo festă celula nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
definitiv... Testamentul meu trebuie deschis numai în prezența autorităților țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu cele de maximă curiozitate, privind jocul mondenităților, al rezultatelor sportive și al precarității tuturor ideologiilor artistice viitoare... Transmite-le tu încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând, de toate simțămintele puternice, în unele chestiuni gingașe, ce le privesc... și despre care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui. La o legație capitalistă, în interiorul căreia se infiltrară escaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grădina Ioanid, Regele căzu doar peste muniție răzlețită, fără armă și-o veche pereche de pistoale de duel, piese de muzeu, cu care nimeni nu mai avusese curiozitatea să se împuște în ultimii 200 de ani. Căutară să se lipească de niscaiva studenți arabi, expediați de statele lor în Republica Socialistă România la studii, mai ales de unul, plăpând și nervos, despre care toată lumea pomenea cu încîntare în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi așezat-o pe florile cizelate ale unei tăvi de argint, singura comunicare ce-a deșteptat încîntarea anumitei persoane din Conducerea de Partid și de Stat a fost tocmai aiureala cu rapsodul. - Nu e culmea. E perfect îndreptățit în ordinea curiozității umane. - Ba e chiar probă a unei selectivități sănătoase și... ăă... a bunului gust. - Mare a fost surpriza când, întorcîndu-se dintr-un birou alăturat, unde se confruntase în liste de producție marfă cu un alt activist, tovarășul de la municipiu a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade hulpave, răfăriile, amănuntele, aproape întingîndu-și unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-o să fii sigură până nu încerci, nu? În fond, nu mi se pare că situația s-ar putea înrăutăți. N-ar putea decât să se îmbunătățească. Ai făcut cunoștință cu ea? a întrebat-o Susan cu ochii lărgiți de curiozitate. —N-am văzut-o decât atunci când a dat buzna la noi, la nuntă, așa că nu, nu realmente. Știi ceva despre ea? — Știu că e italiancă. Adevărată. S-a născut în Italia. A venit aici când Luca a primit un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu e tocmai eleganța întruchipată! Și dați-mi voie să vă spun că e și teribil de plicticoasă. Numai Dumnezeu știe ce-a văzut James la ea. — Deci, cum a mers prânzul? a întrebat-o Susan cu ochii măriți de curiozitate. Momentan, propriile ei probleme fuseseră date uitării. — Spune-ne! —Deborah! Sunt așa de încântată că ai reușit să ajungi! Julia s-a îndreptat foșnind și cu mâna manichiurată întinsă către femeia în cauză. Deborah i-a strâns-o, dar Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din propria lor voință, la cei ce-i țineau captivi sau cea a leului în fața unui creștin sinucigaș. în mod ciudat, emoția respectivă părea îndreptată spre ei amândoi. Nu pentru prima și nici pentru ultima oară, Vultur-în-Zbor se simți de curiozitate în privința trecutului tovarășului său. Dar era și ceva mai mult de-atât: pe Vultur-în-Zbor îl șocau - parcă de recunoaștere - care i se aruncau lui însuși. Și apoi se trezi - lucru la fel de ciudat - complet ignorat. Ca și când n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i făcuse Grimus? Liv își ridică puțin vălul și scuipă cu răutate pe pământ, în fața ei. Virgil Jones se agita pe lângă Vultur-în-Zbor. — Nu uita! Așteaptă momentul potrivit! Dar lui Vultur-în-Zbor viața nu i se mai părea pe de-a-ntregul limpede. Curiozitatea și umilința de noaptea trecută îi slăbiseră fermitatea. Media veni lângă Vultur-în-Zbor și-i spuse liniștită: — Ia-mă și pe mine. Pe Vultur-în-Zbor nu-l mai surprindea nimic. — De ce, Media? întrebă el. Ea înălță din umeri. Vultur-în-Zbor se trezi spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau că supără
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
adesea câte un zâmbet rușinat, discret, care uita să se mai desprindă de ele. Deși suferise în urma plecării lui mai mult decât din cauza rănilor de la genunchi, era calmă, destinsă și nu-i purta ranchiună. Nu-l putea urî. Îi stârnise curiozitatea de a încerca să descopere cine e, de a cerceta misterul. Nu știa de unde trebuia să înceapă, nu avea nici un indiciu concret de la care să pornească în căutarea lui, dar știa, simțea că trebuie să-l caute. Nu putea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi atras atenția plicul alb care se zărea prin găurile cutiei metalice. În general nu primea decât reviste cu reclame si facturi, de aceea s-a oprit în momentul în care a văzut altceva acolo. O să-l ia la întoarcere. Curiozitatea fu însă mai puternică și o întoarse din drum când se pregătea să se îndepărteze de panoul cu acele cutii metalice aranjate ordonat. Plicul nu avea nici destinatar, nici expeditor, era complet alb, dar era lipit. Karina îl răsuci distrată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de această dată trecu fără să acorde atenție acestui aspect. Intrând în magazin avu senzația că pășește în cabinetul medicului care urma să-i dea rezultatul unor analize importante. Îi era frică de ce ar putea descoperi, de ce ar afla, dar curiozitatea și dorința de a ști erau mult mai mari. Împinse ușa mare de sticlă care se deschise neașteptat de ușor și intră. O muzică de pian, discretă, o întâmpină într-un mod plăcut, dar nu reuși să alunge tensiunea care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se analizeze în oglindă de când tristețea îi întuneca chipul. Nu suporta să-i vadă aroganța cu care îi trata pe toți din locul în care se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și de privirea ei iscoditoare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acel semnal de larmă din mintea ei, care o îngrijora. Da, poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse în casă așteptând cu înfrigurare să citească noul mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc curiozității. Va primi iarăși sfaturi? Sorbi o gură din cafeaua încă aburindă. Mai întoarse încă o dată scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile băieților, care o priveau pe sub ochi, cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă adevărată. O dată pe an, vara, mergea În vizită la mătușa ei, la Paris. Parisul devenise, din povestiri, un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]