8,894 matches
-
reprezint] în esenț] unitatea organic] a unui întreg complex. Acest principiu universal acceptat p]trunde în sfera esteticii. Problemă crucial] care se ridic] este dac] o asemenea concepție se preteaz] abord]rii noastre în domeniul doctrinei etice, cu alte cuvinte dac] ea poate constitui r]spunsul la necesitatea unei teorii a binelui care s] stea la baza sistemului nostru etic. Concluzia este categoric negativ], iar această deoarece etică și estetică nu înseamn] același lucru. Dincolo de multe alte responsabilit]ți personale, am
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nostru etic. Concluzia este categoric negativ], iar această deoarece etică și estetică nu înseamn] același lucru. Dincolo de multe alte responsabilit]ți personale, am putea avea și datoria de a promova adev]rul și frumosul că și scopuri în sine, chiar dac] acest lucru nu ar aduce nim]nui nici un câștig. E ca si cum pan] și ultimul om de pe p]mânt ar avea datoria de a nu distruge planetă în întregime odat] cu moartea sa, deși acest lucru nu ar mai afecta bunele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sociale. Condițiile eticii sunt, în principiu, obligații de a face bine oamenilor și, în general, ființelor înzestrate cu simțire. Este posibil ca Henry Sidgwick, autor al lucr]rii Metodele eticii [Methods of Ethics], s] fi exagerat atunci când a întrebat retoric dac] o acțiune lipsit] de efecte asupra conștiinței umane - efecte directe sau indirecte, reale sau probabile - poate fi considerat] cu adev]rât ca fiind o acțiune pozitiv]. Am putea n]scoci exemple distorsionate pentru a dovedi c] astfel de acțiuni pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de efecte asupra conștiinței umane - efecte directe sau indirecte, reale sau probabile - poate fi considerat] cu adev]rât ca fiind o acțiune pozitiv]. Am putea n]scoci exemple distorsionate pentru a dovedi c] astfel de acțiuni pot fi pozitive, chiar dac] sensul lor devine mai abstract, ins] obligația noastr] de a promova binele ar fi astfel mult diminuat]. Puși în situația de a alege între a s]vârși un bine util cuiva și a s]vârși un alt bine care ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poziție binele și dorința, reducând totul la o simpl] nevoie de consum. Însuși John Stuart Mill și-a manifestat nemulțumirea în leg]tur] cu aceast] concluzie în eseul s]u intitulat Utilitarismul. Exist] în mod evident și lucruri bune indiferent dac] sunt dorite sau nu de c]tre oameni, cum ar fi adev]rul, frumosul, iubirea sau prietenia. Exist], de asemenea, si un grup aparte, cel al „utilitariștilor idealiști”, profund influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
protejeze îl constituie resursele generale atât de necesare oric]rei acțiuni. Utilitarismul, oricare ar fi orientarea să, reprezint] înainte de toate un criteriu de analiz] a activit]ții publice, activitate care afecteaz] și alți indivizi în afar] de propria persoan], indiferent dac] este realizat] de c]tre oameni obișnuiți sau de c]tre oficialit]ți. Este adev]rât faptul c] utilitarismul poate avea și implicații pur personale, în sensul c] poate genera o obligație fâț] de noi înșine în scopul maximiz]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre oameni obișnuiți sau de c]tre oficialit]ți. Este adev]rât faptul c] utilitarismul poate avea și implicații pur personale, în sensul c] poate genera o obligație fâț] de noi înșine în scopul maximiz]rii beneficiului personal, chiar dac] acest lucru nu afecteaz] și beneficiul altor indivizi. În cazul utilitarismului care are la bâz] preferințele, aceast] obligație pare lipsit] de sens întrucât se reduce la datoria de a proceda potrivit opțiunilor proprii. Ins], în cazul utilitarismului materialist, efectul este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aduse de-a lungul timpului au avut în vedere compararea utilit]ților care fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit]ților. În acest sens, un lucru util r]mane util, indiferent dac] ne aparține nou], rudelor noastre, vecinilor sau unor înfometați etiopieni. În perspectiva utilitarist], datoria individual] și cea colectiv] este independent] de identitatea și statutul personal precum și de obligațiile speciale care decurg din acestea. Prin urmare, conform acestui model de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului este aceea c] însumarea imparțial] a utilit]ților ignor] modul în care este r]spândit] utilitatea în rândul oamenilor. Mai mult decât atât, dac] avem de ales între o repartizare prin care una dintre p]rți obține totul, iar cealalt] nimic, si o împ]rțire în mod egal între aceste p]rți, este de preferat varianta care asigur] cea mai mare valoare a utilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argumentul în favoarea unei distribuiri mai degrab] supraunitare decât subunitare a bunurilor și resurselor, creând un raport de subordonare între conceptul de egalitate și valoarea utilit]ții (egalitatea derivând din utilitate în sens pragmatic și empiric). O alt] întrebare este aceea dac] egalitatea trebuie obținut] printr-o redistribuire incorect] și radical] a bunurilor, prin inc]lcarea dreptului de proprietate. Utilitariștii recunosc importantă stabilit]ții și a siguranței nu numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ții și a siguranței nu numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a propriet]ții, chiar dac] îmbr]tis]m principiile utilitariste; acest lucru a fost sugerat mai întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ții s] se încheie cu subiectul politicilor publice. Iar aceasta pentru c] scopul inițial al doctrinei utilitariste a fost și conținu] s] r]mân] acela de orientare a politicilor publice. Teoria lui Bentham reprezint] un ghid etic și juridic, iar dac] lu]m în considerare volumul impresionant al scrierilor sale pe aceast] tem], este clar c] acestea se adreseaz] cu prec]dere funcționarilor publici și magistraților. În perspectiva utilitarist], intrebarea specific] este: „Ce trebuie s] facem împreun]?” și nu: „Cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înf]tisa în acest fel.” Dorothea se c]s]torește cu reverendul Casaubon, a c]rui mediocritate și nesiguranț] o descoper] în scurt timp; Casaubon devine atât de dependent de soția lui încât ar fi în stare s] se sinucid] dac] ar afla ceea ce crede această despre el. Captiv] într-o c]snicie nereușit] din pricina propriei sale decizii, Dorothea se mulțumește cu puținele clipe de fericire petrecute în singur]țațe. Odat] ce îl întâlnește pe Will Ladislaw, g]sind astfel și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respectiv urm]rește maximalizarea utilit]ții v]zut] că pe un scop personal. Problema este legat] mai degrab] de relevanță utilit]ții în formarea caracterului și nu de modul de gândire al unor„sfinți” sau al unor figuri „eroice”. Chiar dac] utilitarismul ofer] soluții unor chestiuni cum ar fi s]n]tatea public], teoria nu poate totuși explică „datele” care compun existența individului și nici actele de curaj, compasiunea, loialitatea sau viciul. Cazul Dorotheei ilustreaz] alte dou] aspecte ale teoriei virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dorinței de libertate a personajului. Analizate individual, ambele tr]s]turi sunt pozitive: loialitatea o ajut] pe Dorothea s] dep]șeasc] problemele c]sniciei, în timp ce autonomia proprie o împiedic] s] fie dominat] de alții. În acest caz, ne întreb]m dac] o persoan] onest] poate s] divorțeze din simplul motiv al incompatibilit]ții, mai ales dac] mariajul este lipsit de violent] sau abuz de orice fel. Mai mult decât atât, situația Dorotheei este complicat] (cum se întâmpl], de altfel, în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este lipsit de violent] sau abuz de orice fel. Mai mult decât atât, situația Dorotheei este complicat] (cum se întâmpl], de altfel, în orice dilem] privind viața moral]), deoarece desp]rțirea de soțul s]u ar putea avea consecințe grave, dac] nu chiar nefaste atât pentru acesta, cât și pentru copii. Soluționarea dilemei depinde, în mare parte, de felul în care sunt evaluate cele dou] virtuți și anume: fidelitatea și independentă. îi. Anscombe și MacIntyre Renașterea interesului pentru virtute în anii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestui amalgam, MacIntyre readuce în actualitate o abordare neo-aristotelic] a onestit]ții umane, bazat] pe ansamblul calit]ților, care ofer] o anumit] concepție referitoare la sensul vieții. Obișnuită întrebare privind sensul vieții devine mult mai ampl], comportând mai multe aspecte: dac] individul simte sau nu c] ocup] un loc în viat] al]turi de alte persoane fâț] de care are un angajament afectiv, dac] activitatea pe care o desf]șoar] este în concordant] cu caracterul s]u, dac] scopurile personale fac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai multe aspecte: dac] individul simte sau nu c] ocup] un loc în viat] al]turi de alte persoane fâț] de care are un angajament afectiv, dac] activitatea pe care o desf]șoar] este în concordant] cu caracterul s]u, dac] scopurile personale fac parte dintr-un proiect colectiv de durat] inițiat înaintea nașterii sale și care se va derula și dup] moartea să și așa mai departe. În opinia lui MacIntyre, acest sens al vieții conferit de virtuți și care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reia curajul servește și intereselor personale ale individului. Dup] cum afirm] John Mackie în cartea sa, Ethics: Inventing Right and Wrong (Etică: inventarea binelui și a r]ului), în contextul în care o persoan] își formeaz] dispoziția de a aprecia dac] actul de curaj servește sau nu propriilor sale interese, aceast] dispoziție nu reprezint] un act de real curaj și nici un act destinat s] satisfac] anumite interese ale individului (acest aspect este discutat și de c]tre Philip Pettit în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiune orientat] spre înf]ptuirea un ideal moral, în timp ce îndr]zneala unui iscusit hoț de bijuterii nu urm]rește un asemenea scop. Problemă controversat] legat] de curaj și de idealuri nobile este cea care ne determin] s] ne întreb]m dac] vorbim de curaj în situația în care scopurile urm]rite sunt necinstite. vi. Exclusivismul (continuare) Revenind la discuția despre exclusivism, ne întreb]m dac] o doctrin] bazat] eminamente pe conceptul de caracter poate oferi toate r]spunsurile la problemele eticii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legat] de curaj și de idealuri nobile este cea care ne determin] s] ne întreb]m dac] vorbim de curaj în situația în care scopurile urm]rite sunt necinstite. vi. Exclusivismul (continuare) Revenind la discuția despre exclusivism, ne întreb]m dac] o doctrin] bazat] eminamente pe conceptul de caracter poate oferi toate r]spunsurile la problemele eticii. S] abord]m aceast] problem] întrebându-ne dac] un ofițer al Confederației americane ar fi putut fi curajos în timpul R]zboiului Civil. La o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopurile urm]rite sunt necinstite. vi. Exclusivismul (continuare) Revenind la discuția despre exclusivism, ne întreb]m dac] o doctrin] bazat] eminamente pe conceptul de caracter poate oferi toate r]spunsurile la problemele eticii. S] abord]m aceast] problem] întrebându-ne dac] un ofițer al Confederației americane ar fi putut fi curajos în timpul R]zboiului Civil. La o analiz] a curajului din perspectiv] idealist-neutr], acest lucru este posibil. Astfel, curajul înseamn] înfruntarea anumitor riscuri în scopul realiz]rii unui ideal, nu neap
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
depindeau în mare m]sur] de organizarea societ]ții (a polis-urilor sau orașelor grecești). Vechii greci erau conduși de un principiu greșit privind relațiile interumane, iar din aceast] cauz] teoria lor asupra caracterului nu poate fi adaptat] exemplului nostru. Dac] citim operele vechilor scriitori greci, vom fi impresionați de modul în care aceștia concep formarea personalit]ții și a caracterului prin urmărea idealurilor care țin de frumos, curaj și noblețe. Sistemul etic al Greciei Antice era unul de tip perfecționist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m]rinimiei sale și dup] bunul s]u plac. El consider] c] sentimentele și rațiunea oamenilor simpli nu prezint] important] în plan moral și, prin urmare, pot fi exploatate. Asemenea percepții asupra caracterului nu pot oferi soluții etice. În schimb, dac] cineva dorește s] descrie curajul dintr-o perspectiv] nonsocratic], acesta reprezentând o virtute care servește oric]rui ideal sau scop, atunci problemă dispare. Dificult]țile apar atunci când virtuțile (cum ar fi curajul și înțelepciunea) sunt chemate s] rezolve toate dilemele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai degrab] spre motivele pentru care acest gen de fapte încalc] drepturile victimelor. În concluzie, exclusivismul constituie un eșec atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii. Esențialismul O chestiune similar] este aceea dac] toate virtuțile sunt excepționale datorit] conexiunii lor cu un țel (telos) unic și dominant al naturii umane. Aceast] problem] provine din încerc]rile de a readuce în actualitate teoriile neoaristotelice asupra virtuții, care susțin c] scopul adev]rât este acela
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]