8,487 matches
-
hurrită și una akkadiană, precum și mitul babilonian al potopului, al cărui personaj principal este eroul Atram¿așiș; acest mit s-a păstrat Într-o redactare hitită și una akkadiană. Tot de origine extra-anatoliană mai sunt: un text mitologic legat de divinitatea Ba’l, Elkunirșaxe "Elkunirșa" și Așertuxe "Așertu", căruia Îi urmează un ritual de purificare pentru Ba’l, și câteva fragmente dintr-un ciclu de lupte ale zeului furtunii, precum și un mit despre muntele Pișaișaxe "Pișaișa" care Încearcă să o agreseze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot fi asimilate textelor mitologice studiate până acum texte ca „Istoria lui Appuxe "Appu"”, și „Istoria vacii, a zeului-Soarexe "Soare" și a pescarului”, lucrări erudite, cu conotație etică aparte, În care povestirea intenționează să dea mărturie despre măreția și dreptatea divinităților invocate În partea de Început, respectiv zeul-Soare și zeița Iștarxe "Iștar". AbrevieriTC "Abrevieri" Anatolica Anatolica. Institut historique et archéologique néerlandais à Istanbul, Leiden. AoF Altorientalische Forschungen, Berlin. Belleten Türk Tarih Kurumu Belleten, Ankara. BO Bibliotheca Orientalis, Leiden. ChS V. Haas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorico-religios. De vreme ce documentele ne informează arareori despre mitologie sau cult, se va acorda o atenție sporită onomasticii personale și toponimiei, zone În care se găsesc de multe ori teonime, epitete și mici expresii care ne pot da indicii despre natura divinităților menționate. În ciuda limitelor documentației amintite mai sus, religia siro-palestiniană constituie o arie de o importanță excepțională pentru istoria religiilor, atât pentru manifestările ei caracteristice, cât și pentru influențele exercitate asupra lumii clasice, dar și pentru că aici trebuie căutate antecedentele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posedăm arhive, dar topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății și a teritoriului acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod cert, trebuie să fi existat) pune cele mai mari obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de fapt, suntem lipsiți de contextul narativ indispensabil pentru cunoașterea personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi existat un nucleu mai restrâns de divinități care se bucurau de un cult preeminent. Pentru a ajunge la evaluări cât mai exacte, este necesară o examinare a documentelor care să nu țină seama de forma exterioară a textelor (așa-numitele genuri literare), ci de funcția lor. De
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unui text sau grafia sumeriană a unui teonim nu sunt Îndeajuns pentru a exclude legături, chiar profunde, cu tradiția locală. Mărturii de prima importanță despre cult sunt considerate textele care atestă credința În intervenții actuale, și nu mitice, ale divinității. Între acestea intră colofoanele tratatelor, În care se invocă veghea divină: aici apar zeul solar Utuxe "Utu", Zababaxe "Zababa" e Nisabaxe "Nisaba", În vreme ce În calitate de garanți sunt din nou invocați Utu, Adaxe "Ada" (formă arhaică a lui Hadduxe "Haddu"/Adadxe "Adad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
administrativ care Înregistrează oferte către zei (capete de animale, lână și diferite țesături, metale, obiecte mai mult sau mai puțin prețioase) și fac totodată referire la ceremonii, temple și persoane dedicate ale cultului. Destinatarii unei astfel de oferte sunt numeroasele divinități a căror trecere completă În revistă ar fi inutilă aici, În timp ce o selecție ar fi probabil arbitrară, având În vedere ignoranța noastră În ceea ce privește rangul și prerogativelor lor. Admițând că nici criteriul urmat aici - frecvența menționărilor și numărul manifestărilor sau al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
selecție ar fi probabil arbitrară, având În vedere ignoranța noastră În ceea ce privește rangul și prerogativelor lor. Admițând că nici criteriul urmat aici - frecvența menționărilor și numărul manifestărilor sau al epitetelor - nu este Întru totul de Încredere, vom vorbi totuși despre câteva divinități dintre care unele ocupă probabil un rol de prim-plan. Kuraxe "Kura" și Baramaxe "Barama" constituiau o perechea centrală a devoțiunii regelui, probabil În calitate de divinități dinastice. Aceștia Îndeplinesc un rol central Într-o serie de ceremonii care Îi au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manifestărilor sau al epitetelor - nu este Întru totul de Încredere, vom vorbi totuși despre câteva divinități dintre care unele ocupă probabil un rol de prim-plan. Kuraxe "Kura" și Baramaxe "Barama" constituiau o perechea centrală a devoțiunii regelui, probabil În calitate de divinități dinastice. Aceștia Îndeplinesc un rol central Într-o serie de ceremonii care Îi au ca protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine hurrită) este definit ca „zeu al regelui” și apare ca zeul cel mai popular din Ebla; Împreună cu el, pare să fie În centrul devoțiunii o altă divinitate cu nume Încă enigmatic (NI. DA.BAL/KULxe " NI. DA.BAL/KUL", citirea exactă și personalitatea sa ne sunt necunoscute). Aceștia erau stăpâni ai templelor și frecvenți destinatari ai ofertelor. Foarte popular era și zeul Rashapxe "Rashap", zeu al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ishtarxe "Ishtar" și este precursoare a zeiței ugarite și punico-feniciene Astartexe "Astarte"), Adammaumxe "Adammaum", Kamishxe "Kamish" (precursoare a zeiței moabite Kemoshxe "Kemosh"), Amarigxe "Amarig", Ilamxe "Ilam", Timmutuxe "Timmutu" (mesopotamiana Tiamat), Ashtabixe "Ashtabi", Ishkharaxe "Ishkhara", Utuxe "Utu" (care poate acoperi o divinitate locală solară), Kashaluxe "Kashalu" (ugaritul Kotharxe "Kothar"), râul divinizat Balikhxe "Balikh", dar și B³radu m³du, „Marele Frig”, legat de grindină și ger, atestat În Biblie ca entitate În subordinea lui YHWHxe "YHWH". Dacă ne Îndreptăm atenția spre repertoriul vast de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În tendința arhaizantă care marchează În general onomastica; de asemenea, ele pot ține și de amplitudinea ariei geografice din care provin numele repertoriului de la Ebla. De proveniență sumeriană sunt unele texte care cuprind descântece, mituri și imnuri ce amintesc diferite divinități, redate Într-un fel sau altul În eblaită. Sunt atestate la Ebla descântecele é n-é-n u-r-u, folosite pentru neutralizarea veninului reptilelor și a „deochiului”, sau texte care asigurau prin mijlocire divină bunăvoința elementelor atmosferice În scopuri agricole. În aceste texte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În eblaită. Sunt atestate la Ebla descântecele é n-é-n u-r-u, folosite pentru neutralizarea veninului reptilelor și a „deochiului”, sau texte care asigurau prin mijlocire divină bunăvoința elementelor atmosferice În scopuri agricole. În aceste texte, zeii activi sunt, În afară de Ningirimxe "Ningirim" (divinitate specializată În astfel de intervenții), Tiamat, Enkixe "Enki", Adaxe "Ada", Amarigxe "Amarig", Adarwanxe "Adarwan", Balikhxe "Balikh". În textele de limbă sumeriană se mai adaugă și Ninkixe "Ninki", Gudanumxe "Gudanum", Enlilxe "Enlil", Utuxe "Utu", Nisabaxe "Nisaba". În ceea ce privește textele cu caracter mitologic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de intervenții), Tiamat, Enkixe "Enki", Adaxe "Ada", Amarigxe "Amarig", Adarwanxe "Adarwan", Balikhxe "Balikh". În textele de limbă sumeriană se mai adaugă și Ninkixe "Ninki", Gudanumxe "Gudanum", Enlilxe "Enlil", Utuxe "Utu", Nisabaxe "Nisaba". În ceea ce privește textele cu caracter mitologic, greu de Înțeles, divinitățile implicate (Utu, Enlil, Tiamat, Enki) par să confirme matricea sumeriană (pre)dominantă. Mai trebuie semnalat faptul că o secțiune de texte lexicale sumero-eblaite citează o serie de zei sumerieni pentru care se dă totuși și corespondentul local: astfel avem la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnalat faptul că o secțiune de texte lexicale sumero-eblaite citează o serie de zei sumerieni pentru care se dă totuși și corespondentul local: astfel avem la dispoziție un izvor prețios pentru a descifra o parte dintre procesele de interpretatio a divinităților considerate asemănătoare, care au avut loc În mediile teologice. Un aspect particular al religiei eblaite, tipic pentru tradițiile ulterioare din regiunea Siria-Palestina, este reprezentat de cultul strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe „sumerizante”. O astfel de evaluare pare confirmată de datele onomastice, În care predomină teonime ca Dagan (care e și cel mai mare zeu, patron al cetății din Terqa), Ishtar, Ea, Nunuxe "Nunu", Admuxe "Admu", Shamash
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa Încât regii multor cetăți ajung să poarte nume amorite, ca, de pildă, la Biblos, În secolele XIX-XVI Î.Hr. Pe lângă aspectele lingvistice, această documentație are o mare importanță istorico-religioasă, cu atât mai mult cu cât odată cu ea intră În scenă divinități ce vor fi protagoniste ale cultului În epocile următoare În Întreaga regiune siro-palestiniană: El și Anatxe "Anat" (foarte celebri apoi În Ugarit), Împreună cu Hadduxe "Haddu", deja cunoscuții Daganxe "Dagan" (În prim-plan) și Rashapxe "Rashap", Yarikhxe "Yarikh", Iluxe "Ilu" (= El
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și scrisori și multe documente legate de cult. Pe lângă existența unor texte de sorginte mesopotamiană, ceea ce ne atrage În mod deosebit atenția este documentația religioasă de tradiție locală, cu atestarea ceremoniilor, riturilor și sărbătorilor și cu menționarea unei serii de divinități care cunosc o mare popularitate În lumea siro-palestiniană contemporană și ulterioară. Printre aspectele care reies din documentație se află și câteva sărbători În cinstea diferiților zei, precum și ritualuri de consacrare a personalului religios. Tradiția rituală emariotă, marcată atât de influențe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea cu ulei) a celei alese, tunderea ei rituală, o serie de procesiuni Între templul lui Baal și casa paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată ca o nuntă cu divinitatea (chiar dacă lipsesc indiciile unei hierogamii propriu-zise). Era vorba de o mare sărbătoare populară, care implica și alte divinități Împreună cu locurile lor sacre (printre care NIN.KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea În plan secund, În timp ce protagoniști
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serie de procesiuni Între templul lui Baal și casa paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată ca o nuntă cu divinitatea (chiar dacă lipsesc indiciile unei hierogamii propriu-zise). Era vorba de o mare sărbătoare populară, care implica și alte divinități Împreună cu locurile lor sacre (printre care NIN.KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea În plan secund, În timp ce protagoniști erau Bătrânii din Emar și toți locuitorii. Textele menționează personalul sacru cu diferite Însărcinări, printre care iese În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-zukru („amintire/comemorare”) era o celebrare unică, având un caracter clar de reînnoire (Anul Nou), și era legată de un ciclu săptămânal și sărbătorită În afara cetății. Un rol special avea aici venerarea „betelilor” sau a pietrelor sacre, considerate sedii ale divinității sau manifestări ale sale, atestate la Mari și apoi În Fenicia, trăsătură ce confirmă legăturile dintre religia emariotă și tradiția siro-palestiniană din epoca fierului. Un ciclu important de ceremonii pentru defuncți era celebrat În luna Abuxe "Abu" În apropierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor temple și locuri cultuale amenajate (care confirmă importanța acestui aspect În religia siriană), unde sunt menționați Astartexe "Astarte" și NIN.URTAxe "NIN.URTA În ceea ce privește panteonul de la Emar, se confirmă rolul important deținut de zeul Daganxe "Dagan", cea mai mare divinitate a regiunii de pe cursul mijlociu al Eufratului (Terqa, Tuttul, Ebla, Emar etc). În fruntea panteonului Îi mai găsim pe Baalxe "Baal" și Astarte, care se distinge printr-o serie considerabilă de manifestări locale specifice („Astarte care strivește”, „Astarte a Întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manifestări locale specifice („Astarte care strivește”, „Astarte a Întoarcerii”, „Astarte a luptei”, „Astarte a mării”, „Astarte a fulgerelor”, „Astarte a izvoarelor”, „Astarte a răscrucii”, „Astarte a râului” etc.), fapt ce ne ilustrează personalitatea complexă a zeiței. Îl mai amintim printre divinitățile populare și pe Rashapxe "Rashap" (mai ales În numele proprii), Gadxe "Gad" („Soarta” din lumea semitică ulterioară), NIN.KURxe "NIN.KUR" și NIN.URTA (grafiile exacte ne sunt necunoscute: cea de-a doua zeitate e foarte venerată, dar și așa e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a vinului și prin stările de transă alcoolică ce decurgeau de aici. Este foarte interesant felul În care un text mitico-ritual ajuns până la noi ne descrie un marzi¿u divin, sărbătorit În locuința zeului El, la care iau parte diferite divinități. Tatăl zeilor cade beat, are viziuni halucinante, infernale; textul se Încheie cu o rețetă pentru ameliorarea efectelor excesului de vin. Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii aveau o legătură strânsă cu cei morți, probabil invitați la banchet
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]