9,278 matches
-
Are pe avers, suprapus parțial peste un cerc hașurat, un grupaj de elemente: inscripțiile „ROMANIA“ și „50”, un fragment din imaginea mănăstirii Cozia, anul de emisiune „2011”, valoarea nominală a monedei „50 BANI” și stema României, iar pe revers portretul domnitorului Mircea cel Bătrân într-un medalion oval și inscripția în arc de cerc „MIRCEA CEL BATRAN 1386-1418” pe un fundal care sugerează un ornament mural de pe biserica mănăstirii Cozia. Are aceleași caracteristici tehnice cu monedele aflate în circulație la cupiura
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și Școala de mine din același oraș. În paralel a audiat cursuri la College de France (economie politică) și la Conservatorul de Arte și Meserii. S-a reîntors în 1841 în Moldova, unde a devenit profesor la universitatea fondată de domnitorul Mihail Sturdza la Iași (Academia Mihăileană). În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, editează săptămânalul "Propășirea". A făcut parte din conspirația din 1848, care dorea o uniune a Țării Românești și Moldovei, sub un prinț autohton, Mihail Sturdza. Conspirația
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]
-
liberal Ion C. Brătianu și fratele mai mare al lui Vintilă și Dinu Brătianu. În 1907 se căsătorește cu Eliza, fosta soție a conservatorului Alexandru Marghiloman. A avut un copil, Gheorghe I. Brătianu, cu Maria, văduva lui Alexandru Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă). Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viață în urma unei laringite infecțioase. În urma unei întrevederi cu diplomatul Nicolae Titulescu, Ionel Brătianu se îmbolnăvește de gripă. Când boala s-a agravat treptat, medicul i-a recomandat un anume
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
Vasile Lupu, ocupându-se cu negoțul. Pe vremea lui Lupu, a fost adus la curte, și i s-au dat boierii mărunte, devenind apoi Vornicul cel Mare al Țării de Jos și în fine, e trimis Capuchehaia (reprezentantul permanent al domnitorilor români) la Constantinopol. Gheorghe Ștefan, succesorul lui Lupu, îl menține că agent, ba încă pentru a-l face demn de acest post, îi dă pe nepoata să că soție fiului său. La mazilirea lui Gheorghe Ștefan, i se acordă domnia
Gheorghe Ghica () [Corola-website/Science/297381_a_298710]
-
Politice din cadrul Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei societății Junimea (primăvara anului 1864). Deși a fost numit în postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865), a participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867). A fost inițiat în francmasonerie la 21
Petre P. Carp () [Corola-website/Science/297370_a_298699]
-
ideilor „junimiste”, s-a remarcat ca unul dintre fruntașii Conservator din acea perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri. A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic
Petre P. Carp () [Corola-website/Science/297370_a_298699]
-
boieri" (proprietari ai unor mari moșii și deținători ai unor dregătorii importante în administrație) și "mici boieri" (ce dețineau proprietăți funciare mai mici și poziții administrative mai puțin însemnate). Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari, miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
nu da peste boieri. Cu origini levantine sau curat românești, boierimea s-a plămădit și s-a identificat cu viața acestui neam. În epoca fanariotă, nobilimea se împarte în cinci clase, prima ("protipendadă") fiind cea care alcătuia sfatul restrâns al domnitorului ("boieri de sfat" sau "veliți", cf. în Spania așa numiții "grandes"); funcțiile lor efective erau încredințate unor locțiitori de a doua clasă ("vtori") sau de a treia ("treti"). Urmau apoi boiernașii, care ocupau funcții în armată sau în administrație. Regulamentul
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima mărturie documentare referitoare la Orhei pe locul actual datează din 1554 într-un act emis de către Movilă Voievod. În acel document, domnitorul dăruia mănăstirilor Dragomirna și Secu "„un iaz cu iezătură, lângă Orhei”" . Totodată, aflăm că la data respectivă localitatea deja exista. Orheiul e unul dintre cele mai vechi orașe ale Moldovei. Din anul 1599 Orheiul este trecut în documentele oficiale ca
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
centru al comerțului în regiune. Catedrala de piatră albă - martor taciturn al acestor timpuri de demult apuse se înalță astăzi pe un dîmb la întrare în oraș. Tot aici a fost instalată și statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Țării Moldovei în anii 1634-1653. Acest edificiu este unul dintre primele monumente de arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform voinței domnești. Târgul a cunoscut o înflorire economică în timpul domniei (1634-1653) lui Vasile Lupu, care a refăcut lacul
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei” relatează: La 1584 «când au prădat cazacii Tighina și au arsu», «niște cazaci au prădat sate din sus de Tighina» etc. Miron Costin în cronica sa meționează despre moartea în 1661, «La Tighina», a domnitorului Ștefăniță Lupu și despre faptul că «birul țării era legatu la Tighina pre acele vremi...». Destul de frecvent utilizează toponimul Tighina Ion Neculce, cronica căruia se încheie în anul 1743. În letopisețul lui numărăm 68 de mențiuni . Numele vechi al localității
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu voia sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Kurt Celebi, care contribuia decisiv la numirile domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 unde a ars și jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat și de oștile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară. În unele reprezentări
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
învățătura duminicelor de peste an” - Iași 1643 ; „Răspunsuri la Catehismul Calvinesc” - Suceava 1645), dar și o carte de legi, „Pravilele împărătești”. În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică și stat. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învățătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminția românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel. Încă din timpul domniei lui Leon Tomșa a încercat să ia tronul cu ajutorul lui Rakoczy I al Transilvaniei (1630). Agitația din țară a crescut și mai mult sub următorul domnitor Radu Iliaș (1632), până ce Poarta, luând în considerare și darurile făcute personal de Matei, îi încredințează tronul cu toată împotrivirea intrigilor grecești manevrate mai ales de bogătașul Celebi Curt (martie 1633). Menține pacea cu Turcia, încheie pact de alianță și
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
împotrivirea intrigilor grecești manevrate mai ales de bogătașul Celebi Curt (martie 1633). Menține pacea cu Turcia, încheie pact de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I (1635), precum și cu Sfântul Imperiu Roman, Polonia și Veneția (1636, 1637, 1639). Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, a încercat în mod repetat să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, denunțuri la Poarta otomană și atacuri militare. Corupând pe câțiva înalți dregători turci, profitând de problemele externe ale Imperiului Otoman, Lupu a reușit să
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
externe ale Imperiului Otoman, Lupu a reușit să obțină prin intrigi detronarea de către sultan a lui Matei. În replică, acesta i-a putut câștiga de partea sa pe demnitarii otomani, de la care a obținut executarea dregătorilor care îl sprijiniseră pe domnitorul Moldovei, iar pe de altă parte a respins atacurile lui Vasile Lupu la Focșani (noiembrie 1637) și la Ojogeni pe Prahova (decembrie 1639). Lupu, pierzându-l pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Moldovei, el însuși intenționând
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
și Petre Cazacu. Paul Gore a lăsat pentru colectivitatea locală drept moștenire un frumos parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică. Următoarea personalitate importantă din localitate a fost prințul Constantin D. Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruzi. Constantin a ctitorit aici biserică "Sfîntul Nicolae". El este tatăl romancierului Dumitru C. Moruzi. După anexarea Basarabiei în 1812, Ungheniul face parte din ținutul Iași (redenumit în 1887 în Bălți), fiind centrul unei plase omonime . La recensămîntul
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
ocupat orașul. La 29 mai 1453,Mehmet ÎI a reușit să cucerească Constantinopolul,punând capăt Imperiului Bizantin,unde ultimul împărat bizantin,Constantin al XI-lea Paleologul a căzut în lupta pentru apărarea cetății. Dar,marele Fatih a fost învins de domnitorul român Ștefan cel Mare în Bătălia de la Vaslui(1475). A prefăcut numeroase biserici în moschei,inclusiv Catedrală Sfântă Sofia din Constantinopol și a construit Palatul Topkapî,reședință sultanilor de atunci înainte. Turcii s-au instalat la Constantinopol,i-au schimbat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
locuitori, și era condus de boierul Nicolae Fărâmă, al doilea după nume, pe atunci ultim urmaș al renumitei familii boieriești Fărâmă, familie care a avut un rol foarte important pe vremea primei uniri a principatelor române (1600), fiind înrudită cu domnitorul Mihai Viteazul. Denumirea este probabil o deformare a patronimului Nistor. este situat în partea centrală a Moldovei, în zona codrilor. La nord se învecinează cu raionul Călărași, la sud cu raionul Hîncești, la vest cu raionul Ungheni și România, la
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
știa a-l acoperi”), neîntrecut strateg („la lucruri de războaie meșter”), știind să-și transforme chiar înfrîngerea în victorie („...că știindu-se căzut gios se rădica deasupra învingătorilor”); c) sentimentele poporului la moartea lui Ștefan (jalea, intrarea în legendă à domnitorului); d) participarea naturii la durerea generală; e) o scurtă și precisă informare istoriografică. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifică îndeosebi în capacitatea de a creiona portrete. "„Adevăratul
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Lesbos (Mitilini)."Catagrafia oficială de toți" "boerii Țării Românești la 1829"îl menționează astfel: "Mihail Nicolae Paleologa,n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, șade în Buc., n-are nici o stare." După tradiția de familie, acesta venise împreună cu tatăl său în suita domnitorului Alexandru Ipsilanti. Medelnicerul Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocaților -pe la sfârșitul sec.18, începutul sec.19. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți, un
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
stare." După tradiția de familie, acesta venise împreună cu tatăl său în suita domnitorului Alexandru Ipsilanti. Medelnicerul Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocaților -pe la sfârșitul sec.18, începutul sec.19. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți, un fiu Nicolae Paleologu, ajuns până la rangul de serdar (d. 1874). Fiul său Mihail (Mișu) Paleologu (1848 - 31 decembrie 1903) și-a susținut doctoratul în drept la Paris, în
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Moldova", principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 - Apare sub conducerea sa "România literară", revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
în bălțile Șomuzului și la Nada Florilor va rămâne un an repetent. După moartea mamei sale termină anii de gimnaziu în fruntea promoției. În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Debutează în revista bucureșteană "Dracu" în 1897, cu schița "Domnișoara M din Fălticeni", pe care îl semnează cu pseudonimul "Mihai din Pașcani". În 1898 începe să colaboreze la foaia " Viața
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]