13,290 matches
-
mai sus este valabil și pentru haiku. Stilul textual al haiku-ului este transparența și calitatea lui ține de discreția autorului, de absența umorilor care ar putea să-i aburească lentila. Faptele sînt revelatoare și nu trebuie distorsionate de efuziunile emoționale ale autorului. Autenticitatea lor se păstrează nealterată doar dacă nu sînt interpretate. Prin opțiunea sa, Defoe arată, În acord cu spiritul empirist și pragmatic al vremii sale, „o deosebită prețuire a experienței practice și a faptului palpabil”. Neutralitate constitutivă și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
interpretate. Prin opțiunea sa, Defoe arată, În acord cu spiritul empirist și pragmatic al vremii sale, „o deosebită prețuire a experienței practice și a faptului palpabil”. Neutralitate constitutivă și franchețea nesofisticată a stilului său nu par Însă să eludeze implicarea emoțională pentru a proteja o sensibitate prea vulnerabillă și nici nu sînt provocate de vreo oroare față de efuziunea socotită impudică. Uscăciunea afectivă este la el sterilitate afectivă. Pentru haiku Însă, austeritatea textului presupune „subtexte revelatoare pentru gingășii compensate prin aridități de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de procedee Îndelung experimentate recomandate de coduri retorice și cel care descoperă posibilități neîncercate Într un act creator de o mare spontaneitate. Starea de spirit ironică Prezentarea realistă a lucrurilor În stilul unui pozitivism neutru, rece, sec, epurată de vibrația emoțională, de cuvintele sau figurile de stil cu sarcini afective, denotă o anume venerație pragmatică pentru faptul concret și palpabil. Ea poate fi simultan, ca În cazul lui Defoe, dovadă a prețuirii acordate experienței practice dar și a unei carențe emoționale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
emoțională, de cuvintele sau figurile de stil cu sarcini afective, denotă o anume venerație pragmatică pentru faptul concret și palpabil. Ea poate fi simultan, ca În cazul lui Defoe, dovadă a prețuirii acordate experienței practice dar și a unei carențe emoționale a autorului și a modului existențial pentru care optează. Aceeași omisiune este Însă, atunci cînd e vorba de haiku, o atestare a aprecierii deosebite acordate experienței, de data asta preponderent afectivă. Tocmai respectul aparte pentru acea Întîlnire trăită, petrecută aevea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai blîndă: "Condiția ironistului și tendențiozitatea discursului său se Împacă greu cu inocența stilistică. Ironistul este un rafinat, cultivă un gen de o supremă eleganță, e spiritual cu gravitate." Chiar dacă este premeditată, ironia haiku-ului este mai delicată. Omisiunea implicării emoționale În haiku beneficiază și ea de de potențialul ironiei textuale. Iar climatul zen În care a apărut și a evoluat haiku ul japonez a contribuit și el la o infuzie de ironie subțire și În același timp consistentă. Zenul pare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
haiku-ului: faptul că textul este doar un vehicul care transportă cititorul În fața unei imagini, că stă pentru altceva decît pentru gloria sa. Dar mai ales, nu pricep că fiecare din cuvintele acelei propoziții evocă lucruri cu un profund impact emoțional. Lucruri viguroase În sine, cărora autorul s-a străduit să nu le altereze impactul, vibrația simbolică, prin banale Înflorituri de stil. Gestul mîinii care strînge un obiect, bătrînul și ceasul conțin suficientă informație alegorică pentru ca textul să nu rămînă la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că o imagine ne mijlocește, pe o cale ocolită găsirea, ghicirea ei. Imaginea Însă nu are nimic, nici În clin, nici În mînecă, cu expresia figurată. În haiku Însă, textul, cît se poate de alb, trimite la o imagine colorată emoțional (cu care uneori se Împletește), care, și ea, trimite la sensuri izvorîte din conotațiile lucrurilor și scenelor evocate de cuvinte. Între hippocren și haiku există o similaritate a relației text alb-imagine, care se petrece Însă În sensuri inverse. Pentru hippocren
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acelea că haiku-ul surprinde un fapt, un instantaneu care se petrece Într-o atmosferă, Într-o ambianță. Că, Într-un fel, este vorba de relația macromicro, că acel detaliu surprins este pur și simplu Înglobat În rama spațio-temporală (și emoțională) ca-ntr-un decor căruia, de fapt, Îi aparține. Mai precis, există un fundal macro și un fapt micro. Pe o scenă anume, mai vastă, se joacă o scenetă. Ce lipsește acestui mod de a fragmenta poemul? Esențialul juxtapunerii - diferența
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adăpost, nici nu-l vom primi la masa noastră. Ne e rușine să-l vedem, ne e rușine că situația noastră-i mai bună, dar la fel de rușine ne-ar fi și să ne Însoțim cu un milog. Deși pe moment, emoțional, Îl considerăm semenul nostru, ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e de resortul responsabilității noastre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e de resortul responsabilității noastre. Și, după intensa tresărire emoțională, Îl lăsăm totuși În plata Domnului. În Vest, grija nu mai ține doar de pusee sentimentaloide și de pomana aruncată Într-o pălărie, ci sînt dominante trăirile și gîndurile legate de intenții de ameliorare pe termen lung și sînt preferate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
strînge și se desface mereu, Întrun ritm oarecum sincopat, este semnul unei prezențe feminine care Însuflețește peisajul. Dincolo de gestul utilitar de răcorire și de o anume cochetărie, evantaiul, care cînd se Închide, cînd se deschide, dă dintr o dată un ritm emoțional reveriei și rememorării. Luminile și umbrele par acum succesiuni de Întîmplări și fapte, de bucurii și de regrete, de Împliniri și de eșecuri, de izbîndiri și de păcate ce trec prin mintea celei care manevrează evantaiul. Alternanța și succesiunea lor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
priveliștea luminii care irumpe hemoragic din frunzele În care a fost, un an Întreg, tezaurizată. De data asta, galbenul nu mai este banala și neutra culoare de tranziție Între roșu-oprit și verde-permis, ci un semnal autonom de o incomensurabilă valoare emoțională. Abia acum poate fi vorba de surprinderea unei reacții și unei dispoziții pe măsura spectacolului magnific al toamnei. Toate cele de trei grupări sugestive de cuvinte se intersectează și formează o țesătură complexă, Întrepătrunsă și etajată. Și aceasta și pentru că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Anul Nou, ca totdeauna, cu forfotă, agitație și nelipsitul foc de artificii de la miezul nopții. Prima zi din noul an o zi ca toate cele. Zile care se scurg la fel de inexpresiv, de lipsite de accente patetice sau chiar de tresăriri emoționale. Ca să simbolizez festivismul Anului Nou, am vrut să Încep poemul cu sintagma foc de artificii, dar mi s-a părut o expresie care, deși sublinia efemerul faptului, avea valențe prea zglobii, În timp ce eu mă simțeam tentat mai mult de artificiozitatea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o remarca Nelu Gârda În poemul meu: abur pe geamuri / ispita desenului / În orice deget. Asemenea gesturi și comportamente spontane sînt aur curat pentru haiku, sînt un fel de arhetipuri comportamentale cărora oricine le simte semnificația și le recunoaște Încărcătura emoțională. SÎnt concentrate la fel de concrete, de rotunde și dense ca orice lucru pe care-l evocăm Într-o imagine. BÎțîindu-ți picioarele Îți vin tot felul de gînduri. Ludice, degajate, neserioase, ca și plăcuta balansare a picioarelor. Nu din acelea care te
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trecut care este deja un adjectiv: poarta este mereu redeschisă. Care poartă? Aceea trîntită. Pentru haiku recuzita este gata: vînt, rafale, poartă, redeschisă, trîntită - omul dispărut din peisaj, lăsînd În urmă doar o relicvă: poarta. Nu este notată nicio tresărire emoțională. Doar trăncăneala porții izbind ușorul. Iar și iar redeschisă / poarta trîntită. Poemul Își mărturisește singur emoția prin imagini: locul este pustiu, vîntul Își face de cap, poarta nu se mai Închide și nu se mai deschide cu rost, poate nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
stare. Fragmentarea poemului Îi promulgă autonomia, dar, nefiind un simplu nume (un substantiv) cu ambiții de Închidere conceptuală, sintagma Își păstrează incompletitudinea, deschiderea, tremurul, aspirația către posibile compliniri. Așa cum este, este plină de așteptări imprecise care-i creează un halou emoțional, un caier amorf din care nu se pot toarce nicicum notele limpezi ale unei noțiuni. Cheia poemului rămîne relația, e adevărat, puțin confuză, dintre așteptare și așezare. Trenul a precizat oarecum locul, sîntem Într-o gară. Gara este un loc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cititorul). Poemul preferă să evoce doar un loc și un fapt din a căror conjuncție (abia) rezultă tristețea. În economia poemului accentul nu cade pe mama și nici pe vreun exces sentimental legat de dispariția ei. Ceea ce e de spus (emoțional) mărturisesc doar ograda, ciorile, vîntul, nucile. Absența mamei (și regretul legat de lipsa ei) rezultă doar din faptul ca ciorile și vîntul scutură nucile și, cu siguranță, din acel dureros doar (care comunică subtil absența, nu doar a mamei ci
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
publici, și în ultimă instanță pe chemarea la arme. Femeile, pe de altă parte, sunt învățate să se supună, ca soții și fiice, protecției și voinței mai puternice a bărbaților, oferind în același timp în sfera privată sistemul de sprijin emoțional, economic și social pentru activitățile războinice ale bărbaților. De asemenea, feminiștii privesc statele ca fiind implicate într-o serie de forme de violență împotriva femeilor. Spre exemplu, statul liberal sprijină violența împotriva femeilor prin principiul său de non-intervenție în sfera
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
special, literatura, a cărei desfășurare în timp nu este altceva decât un lung șir de polemici, ne oferă cele mai strălucite reprezentații de acest fel, pentru că războiul condeielor aduce, în teritoriul arid, stăpânit de ethos, frumusețea și tensiunea tuturor resurselor emoționale și expresive puse în slujba lui pathos. Vom încerca, de altfel, să privim sintetic caracterul de element infrastructurant al polemicii în raport cu filosofia, retorica și literatura, precum și caracterul de formă eterogenă, cu un statut literar încă discutabil, pe care polemica l-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unghi ar fi privite, consubstanțialitatea polemicii și a retoricii e de netăgăduit, cu atât mai mult cu cât retorica pretinde a fi, astăzi, reconsiderată bidimensional: pe de o parte, ca deschidere estetică a subiectului vorbitor spre lume și, totodată, punte emoțională către celălalt, prin nașterea figuralului (găsim inspirat termenul lui Laurent Jenny și mult mai aproape de ceea ce dorim să transmitem, dată fiind nuanțarea subtilă). În viziunea lui L. Jenny, figuralul este echivalent cu "procesul estetico-semantic care condiționează readucerea discursului la puterea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ia conflictul este procesul. Ei bine, trebuie remarcat că, în polemica literară, între argumentarea logică și amprenta stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și puțin reducționist, raportul între retorică și dialectică poate evidenția distincții de genul: monolog-dialog, persuasiv-euristic, ipoteze-teze, asertiv-dubitativ, însă, în practica discursivă, lucrurile nu pot fi strict demarcate, iar teoria a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe s-a inversat, grație întâlnirii dintre literatură și presă, înclinând balanța în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din perspectivă jurnalistică, un act justițiabil care se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
criterii cognitiv-intelective. Acesta trebuie să cunoască atât contextul și circumstanțele enunțării și, implicit, statutul enunțiatorului în realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală (ca pamfletar, deci locutor susceptibil de a ataca subversiv). În plus, trebuie să aibă disponibilitatea emoțională de a participa cu fidelitate la jocul artistic. Mesajul satiristului este tranzitiv, iar expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca un artificiu al scriiturii, destinat să pună în relief discursul autorului. 2.6.2. Discursul argumentativ. Fiind un discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]