8,086 matches
-
doctoriță, asistenți, farmaciști, droghiști. Infirmierii îmbăiau pe bolnavi și supravegheau curățenia. Alți infirmieri adunau bolnavii de pe străzi și îi aduceau în spital unde aceștia stăteau până la vindecare, iar la externare li se dădeau haine și veselă, ca în spitalul Sf. Fecioare, ctitorit de Isaac Comnenul, în Bizanț. În secolul XIV Sf. Ioan înaintemergătorul (Prodrom) ia în grijă spitalul fondat de regele sârb Miliutin și folosește experiența organizatorică a celor din Bizanț. Tot în acest secol se impune Spitalul specializat în boli
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Nemuritoare: Su Nu, Hsuan Nu, Zhai Nu Zeități grecești / 50 Aphrodita• Pasiphae • Peisinoe și Parthenope • Charites / Grațiile: Aglaia, Euphrosyne, Thalia Zeități romane / 56 Anna Furrina / Anna Perenna • Flora • Acca Larentia • Venus • Cotytto Zeități americane precolumbiene / 59 Ixchel • Tlazolcotl • Aclla Cuna / Fecioarele soarelui Zeități traco-getice / 59 Cotytto • Bendis • Ielele / Drăgaicele / Sânzienele / Șoimanele • Știma Apei • Samca Zeități japoneze / 62 Ama no Uzume • Amaterasu • Inari Zeități scandinave / 63 Frigg și alaiul ei: Fulla, Gnaa, Hlynn, Sjöfn, Var, Löfn, • Syn • Freya • Natt Curtezane în Biblie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cărora le ia sămânța pentru a fecunda femei și a da naștere demonilor-inccubi, aceștia fiind parteneri sexuali masculi, fiii lui Lilith. Al` Alath / Alilat este zeița arabă preislamică, fiica lui Allah, supranumită "Aphrodita arabă". Este cunoscută în trei ipostaze: de fecioară asociată lunii în creștere, de mamă asociată cu luna plină, de femeie matură, înțeleaptă, cu darul profeției asociată cu luna nouă. Este și o zeiță a frumuseții, o divinitate solară, este adorată în temple și i se ridică altare pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a lui Fu Xi și soția lui. Ea a dat naștere unei bucăți de carne care, căzând din înălțimi, s-a transformat în vietăți umane, femei și bărbați. În alte variante, Nü Wa a oprit apele potopului, salvând oamenii, este fecioara înțeleaptă ce a creat toate lucrurile, zeița cu chip omenesc și trup de șarpe, capabilă să-și schimbe înfățișarea zilnică de 70 de ori, zeiță alături de Fu Xi, purtătoarea unei busole. Cele Trei Doamne Nemuritoare Su Nu (Doamna Pură), Hsuan
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a salvat fătul din pântecele ei, punându-l în coapsa lui. Dionysos este zeul vegetației, vinului, extazului. El i-a învățat pe oameni să cultive vița de vie și să organizeze serbări. În procesiuni era însoțit de menade (preotese), nimfe (fecioare ale naturii ce trăiau în ape, în munți, în păduri) și satiri (ființe jumătate oameni, jumătate țapi sau cai). În cinstea lui se organizau serbări zgomotoase. Pe Acropole, în Teatrul lui Dionysos, se dădeau reprezentații de teatru cu tragedii și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
poruncit corăbierilor să-și astupe urechile cu ceară iar el a rezistat farmecelor lor, fiind legat de catarg. Charites / Harites / Grațiile sunt fiicele lui Zeus, ele reprezintă forța iubirii, fertilitatea, plăcerea erotică și prostituția sacră. Ele sunt: Aglaia, Euphrosyne, Thalia, fecioare ce o însoțesc pe Aphrodita cu dansul lor pentru a trezi farmec și încântare. Ele însoțeau uneori și pe Apollo, uneori pe Dionysos. În unele mituri, Charites se asociau cu Muzele, cele nouă fiice ale lui Zeus și ale zeiței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
asociată zeului scorpion, al războiului, ambii fiind ostili oamenilor. La azteci, Tlazolcotl, zeița pământului, a fecundității, ocrotitoarea păcatelor carnale, era reprezentată călărind pe o coadă de mătură ca o vrăjitoare și ținând în mână un șarpe, simbolul falic. La incași, Fecioarele soarelui Aclla Cuna erau tinere frumoase, educate în temple. Unele erau destinate căsătoriei cu demnitari și erau instruite în muncile casnice, altele erau pregătite pentru a sluji zeii în temple. Zeități traco-getice Cotytto este zeița tracă a sexualității, în onoarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este zeița iubirii conjugale, a căsniciei și a maternității. A treia soție a zeului Odhinn, ea este aceea care se implică în destinele oamenilor, deviindu-i deciziile soțului prin aluzii viclene. Patronează petrecerile, serbările, orgiile. Alaiul ei, constituit din șapte fecioare, determină comportamentul manifestărilor iubirii: Fulla influențează belșugul, Gnaa mijlocește comunicarea divină, Hlynn ajută eliminarea obstacolelor, Sjöfn trezește patima iubirii, Var pedepsește jurămintele false, Löfn împacă îndrăgostiții certați, Syn păzește palatul divin. Freya, fiica zeului Odhinn, zeu suprem, născut din primordialii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după care a murit, în anul 431, în vremea împăratului Teodosiu cel Tânăr, la 76 de ani. Avva Zosima a înmormântat-o în pustiu, ajutat de un leu. Într-o altă versiune, Maria zisă Egipteanca ar fi fost o călugăriță fecioară la Biserica Sfântului Mormânt. Aici ar fi păcătuit cu un monah, s-a căit, s-a rugat ca un coș cu merinde să-i ajungă toată viața și a plecat în pustiu. Aici au întâlnit-o pustnicii, era goală, acoperită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
născut, după o lună, o fetiță, după aceea a murit. După alte surse, Agnès ar fi fost asasinată. Destinul primei metrese oficiale a unui rege occidental a inspirat mai mulți artiști, printre care Voltaire care a scris povestirea La Pucelle / Fecioara și Piotr Ilici Ceaikovski care a realizat o operă muzicală. Vanozza de Cattanei (1425 ?-1518) și Giulia Farnese (1474-1524) Provenit din ramura spaniolă a familiei Borgia, Rodrigo (1431-1503) a urcat în ierarhia ecleziastică, ajungând episcop și apoi papă, sub numele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scoica), Krokale (piatră șlefuită de apă) și Thespias (după numele unei localități cu statui închinate Afroditei, având-o ca muză pe Phryne, frumoasa hetairă care i-a fost model sculptorului Praxiteles), sunt martorele unei scene reprobabile, violente când lui Parthenis (fecioara) i s-a rupt flautul și a fost agresată. Krobyle (matroana), o curtezană cu experiență își învață fiica, Korinna (kore = față), cum să-și modeleze comportamentul de curtezană: "O să capeți podoabe și o să fii bogată, o să ai veșminte de purpură
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în șapte zile, Cu o torță alergând în fața napții. Romane: Balonul e rotund, Unsprezece, 1956, Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964, Principele, 1969, Incognito (4 volume), 1975, 1977, 1979, 1980, Săptămâna nebunilor, 1981. Scenarii de film: Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Masca de argint, Colierul de turcoaze. Romanul Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris în 1963, ediția
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în dar o noapte de dragoste cu o adolescentă fecioară, s-a onorat cu o noapte libertină. (Un asemenea dar și-a făcut și Ninon de Lenclos care la 80 de ani a răspuns iubirii unui tânăr abate iezuit). Prin Rosa Cabarcas, patroana unui bordel, jurnalistul vârstnic a cunoscut-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tragi-comediei Cidului (Sentiments de l'Académie française sur la tragi-comédie du Cid), lucrare foarte importantă, în care, în calitate de consilier al Academiei, demonstrează, plecând de la critica asupra Cidului, necesitatea regulilor. Va reveni asupra diferitelor puncte în prefața piesei sale La Pucelle (Fecioara), în 1656. Jean de Mairet (1604-1686), a cărui carieră dramatică se întinde de la 1625 la 1640 aproximativ, este primul care a formulat în Franța regula celor trei unități, în 1631, în Prefață în formă de discurs poetic (Préface en forme
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în privința unității de acțiune. Uciderea lui Camille creează un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de o "apologie a prozei contra versurilor", dacă ne luăm după Părerea librarului (Avis du libraire)32. Această apologie nu va apărea, dar d'Aubignac își pune principiul în aplicare, pentru ca, după Zénobie, să dea, tot în proză, Cyminde și Fecioara din Orléans (La Pucelle d'Orléans) în 1642. Cum sunt rare tragediile în proză, el nu abordează problema versului în Practica teatrului, ci statuează asupra alegerii metrului. Alexandrinul i se pare cel mai apropiat de proză, căci "se face fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele jansenismului, virtuțile creștinești nu ar trebui utilizate în teatru, căci adevăratul creștin este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Unii regizori recurg la ea astăzi. Eșafod. Estradă din lemn pe care se înalță, în Evul Mediu, un element de decor. Miracol. Piesă medievală al cărei subiect, împrumutat din Viețile Sfinților, trasează un episod din viața unui sfânt sau a Fecioarei. Mister. Dramă sacră medievală al cărei subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile Sfinților, trasează misterul mântuirii (de la păcatul lui Adam până la înviere). Orchestic. Ansamblu de reguli ce codifică simbolica gesturilor corpului. Plantare. Dispunere a decorurilor pe scenă. Practicabil. adj.
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Subiectul lui Scédase este împrumutat din Plutarh. Doi tineri orășeni, veniți din Sparta, le violează pe fiicele țăranului Scédase care le-a oferit ospitalitate, apoi aruncă trupul acestuia într-un puț. Corneille face aici aluzie la propria lui tragedie, Theodora fecioară și martiră care cunoaște, în 1645, un usturător eșec. 56 "O Doamne! ce chin îngrozitor! Astă jignire tatălui meu e adresată, De al Ximenei tată ofensator!" (n.tr.) 57 "Eteocle: Și unul și celălalt o ură de moarte ne purtăm
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
și negative la care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și cult divinitățile care i se vor alătura lui Baalxe "Baal" și-i vor oferi un sprijin decisiv. În primul rând, trebuie amintită „Fecioara Anatxe "Anat"”, soră și iubită a lui Baal, care se află de partea sa În situațiile cele mai riscante; mai ales, ea va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Artemisionului și scoase din nou la lumină de arheologie, au suferit În epoca istorică efectele unei evidente reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr venerate de către locuitorii insulei ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe "Auge" și Opixe "Opi", ajunse din Îndepărtatul și misteriosul ținut al hiperboreenilor ca să aducă daruri la Delos, unde au murit și au fost Îngropate. Cu toate acestea, continuitatea cultelor miceniene sau vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță a ordinii și a Înțelepciunii, fecioară prin excelență și expresie a puterii politice. După Metis, Zeus se unește cu Themisxe "Themis" (ibidem, 901), care este „ordinea legilor”, dar și ansamblul normelor care orânduiesc legăturile naturale Între muritori și Între aceștia și zei1. Garantul legilor, expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
454) abia o semnalează, va fi cea care va reprezenta (șHomerț, Imn către Venusxe "Venus", 22-32) centrul nemișcat al acestei mari familii. Imagine a căminului domestic, ea este inima feciorelnică a casei, așa după cum obținuse de la Zeusxe "Zeus" să rămână fecioară. Drept urmare, Hestia va reprezenta și centrul cetății, care se Înfățișa ca o replică la scară mărită a modelului familial. În jurul universului ordonat, căruia marea familie olimpiană Îi dă formă, continuă totuși să existe constelații de figuri minore, În cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nu mai puțin crucială pentru existența feminină era căsătoria, prin care o femeie părăsea căminul patern pentru a fi introdusă În cel al soțului și a prelua controlul lui. Oricât de privată, această trecere a femeii de la condiția de tânără fecioară la cea de mireasă se reflecta asupra complexului social și implica zeitățile panteonului. Abandonarea stării feciorelnice, legată de Artemisxe "Artemis", era trăită ca o pedeapsă de „ispășit” prin ofranda adusă zeiței, ofrandă alcătuită din obiecte care aminteau de copilăria fetei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]