8,317 matches
-
lacurile de acumulare Dubăsari și Cuciurgan, brațul Turunciuc, delta și limanul Nistrului. În România și Republica Moldova este un pește foarte rar și puțin numeros. Este un pește de talie mică cu o lungimea obișnuită de 9-18 cm (maxim 40 cm). Femelele sunt mai mari. Poate trăi până la 8 ani. Are corpul gros, moderat alungit, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari, persistenți. Linia spatelui și a abdomenului este rotunjită. Linie laterală curbată în sus în porțiune anterioară. Pe ea se
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
care sunt formate în mod normal de un număr mai mare de 150 exemplare. Maturizarea gameților are loc în momente diferite și depunerea icrelor are loc în mai multe cicluri, la intervale de aproximativ zece zile. Într-un sezon fiecare femelă depune până la 2.500 de icre mici adezive. După fecundare icrele aderă la vegetație, pietre sau alte elemente ale substratului până la ecloziune. Dezvoltarea embrionară este relativ rapidă, și poate dura circa o săptămână. În funcție de temperatura apei, larvele au nevoie de
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
curent susținut sau repede, substratul este format în principal din pietriș și nisip. Migrația spre locurile de reproducere are loc în fiecare an, și peștii au tendința de a căuta locurile unde s-au născut. În timpul migrației, masculii preced sosirea femelelor. Fecunditatea este mare, femelele mai mari pot depune până la 250.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm. După fecundare icrele aderă la substrat până la ecloziune. Dezvoltarea embrionară durează de la 10 până la 15 zile la 8-16°C
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
substratul este format în principal din pietriș și nisip. Migrația spre locurile de reproducere are loc în fiecare an, și peștii au tendința de a căuta locurile unde s-au născut. În timpul migrației, masculii preced sosirea femelelor. Fecunditatea este mare, femelele mai mari pot depune până la 250.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm. După fecundare icrele aderă la substrat până la ecloziune. Dezvoltarea embrionară durează de la 10 până la 15 zile la 8-16°C și 5-6 zile la
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă, înotătoarele pectorale și ventrale sunt ceva mai lungi. Se hrănește cu larve de insecte acvatice (perlide, efemeride, diptere, chironomide), crustacee (lătăuși), viermi (anelide) și vegetație acvatică. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verei
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
sfârșitul verei, în funcție de condițiile meteorologice. În epoca de reproducere, peștele urcă în cârduri pe râuri pentru a ajunge la locurile de reproducere situate în ape curgătoare puțin adânci cu funduri pietroase și nisipoase. Depunerea icrelor are loc în cicluri, fiecare femela depune până la de trei ori pe sezon. În fiecare ciclu femela depune câteva sute de icre. Perioada de incubație durează 1-2 săptămâni, alevinii trăiesc pe fundul apei, până la resorbția sacului vitelin, iar puietul duce o viața bentonică și se hrănesc
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
în cârduri pe râuri pentru a ajunge la locurile de reproducere situate în ape curgătoare puțin adânci cu funduri pietroase și nisipoase. Depunerea icrelor are loc în cicluri, fiecare femela depune până la de trei ori pe sezon. În fiecare ciclu femela depune câteva sute de icre. Perioada de incubație durează 1-2 săptămâni, alevinii trăiesc pe fundul apei, până la resorbția sacului vitelin, iar puietul duce o viața bentonică și se hrănesc cu plancton, microinvertebrate, detritus organic. Are o valoare economică mică. Carnea
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are valoare economică. Specia este cunoscută sub denumirile populare de "asprete", "popete" sau "sforete," date de localnicii din satul Galeșu, de pe valea Vâlsanului. Numele științific de "Romanichthys valsanicola" este format din "Romanichthys
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
tubercul nupțial (numit și năsturel) cornos alb foarte evident, asemănător celor de la ciprinide. Cei mai mari tuberculi se află pe mijlocul flancurilor, iar dorsal și ventral mărimea lor scade. Pe fața dorsală a capului apar formații cornoase asemănătoare, neregulate. Corpul femelelor se dilată puternic în epoca de reproducere, din cauza dezvoltării puternice a ovarelor. La majoritatea femelelor apar de asemenea tuberculi nupțiali, însă foarte reduși. Aspretele se aseamănă cu "zglăvoaca" ("Cottus gobio"), cu care este adesea confundat. În tabelul de mai jos
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
mari tuberculi se află pe mijlocul flancurilor, iar dorsal și ventral mărimea lor scade. Pe fața dorsală a capului apar formații cornoase asemănătoare, neregulate. Corpul femelelor se dilată puternic în epoca de reproducere, din cauza dezvoltării puternice a ovarelor. La majoritatea femelelor apar de asemenea tuberculi nupțiali, însă foarte reduși. Aspretele se aseamănă cu "zglăvoaca" ("Cottus gobio"), cu care este adesea confundat. În tabelul de mai jos sunt arătate deosebirile dintre aceste 2 specii. Principala diferență constă în faptul că corpul aspretelui
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
masculi. Aspretele se reproduce în aceleași zone unde trăiește. În perioada dinaintea reproducerii aspretele nu migrează pe distanțe lungi. Depune icrele pe sau sub pietre de care acestea se lipesc până la eclozare. Prolificitatea (numărul boabelor de icre depuse de o femelă) este scăzută, o femelă depune aproximativ 120-150 icre pe sezon. Icrele sunt foarte sensibile la turbiditatea apei, viiturile bruște sunt în măsură să compromită întreg sezonul de reproducere. Maturitatea sexuală este atinsă la sfârșitul celei de-a doua veri; în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
în aceleași zone unde trăiește. În perioada dinaintea reproducerii aspretele nu migrează pe distanțe lungi. Depune icrele pe sau sub pietre de care acestea se lipesc până la eclozare. Prolificitatea (numărul boabelor de icre depuse de o femelă) este scăzută, o femelă depune aproximativ 120-150 icre pe sezon. Icrele sunt foarte sensibile la turbiditatea apei, viiturile bruște sunt în măsură să compromită întreg sezonul de reproducere. Maturitatea sexuală este atinsă la sfârșitul celei de-a doua veri; în primăvara următoare, la vârsta
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Irisul este argintiu sau cu luciri aurii. Se hrănește mai ales cu viermi, crustacei și plancton; prinde, însă, și peștișori și deseori sare din apă, spre a prinde insectele. Depune icre care se lipesc de plante acvatice, în aprilie-iunie. O femelă depune cam 100.000 de icre. Valoarea economică este mare. Are o carne cu multe oase, aceasta este, însă, foarte fină și dulce, mai ales primăvara, când este și destul de grasă. Se pregătește și sărată, dar atunci își pierde mult
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton. Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5-5,5 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
4,5-5,5 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește icrele, alungând alți pești. Nu prezintă importanță economică.
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor la adulți; urostilul este sudat la vertebra sacrală, iar centura scapulară este de tip firmistern. le din Africa ("Xenopus", "Silurana", "Pseudhymenochirus" și "Hymenochirus") depun ouăle în apă din care eclozează larve mici (mormolocii). Femelele genului "Pipa" (broasca fagure) din America de Sud depun ouăle cu ajutorul unui ovipozitor în formă de pungă pe spate, în mici adâncituri, unde se clocesc și din ele ies larve, a căror metamorfoză se petrece tot în alveolele din pielea mamei; din
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
Cerna și în afluenții acestora. Nisiparița preferă apele de munte, repezi, curate, cu temperaturi în jur de 10°C - 18°C și cu fundul nisipos, în care își petrece ascunsă majoritatea timpului . Nisiparița poate ajunge, ca lungime, până la 12 cm femela și 10,5 cm masculul. Are corpul cilindric, pielea este subțire, aproape transparentă. Pe spate și laterale este colorată în tonuri de la maro până la galben cu pete brun închise iar pe partea abdominală este alb-gălbui cu reflexii argintii. Capul este
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
ale acestei specii rămân umede, iar atunci când începe sezonul secetos, aceste broaște se îngroapă în locurile mlăștinoase, dar fără apă, așteptând sezonul umed. Despre hrănire și comportament nu se cunosc multe informații. După fecundare, în lunile iunie și iulie, o femela depune circa 20 de ouă mici, pigmentate, printre vegetația acvatică, la o adâncime mică a apei. Mormolocii posedă o înotătoare caudală scurtă. Metamorfoza are loc în luna decembrie.
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
modestă în comparație cu alți șerpi mari, cum ar fi pitonul reticulat sau pitonul birmanez și poate avea lungimi între 0,9m și 4m, în funcție de zona în care trăiește și de cât de ușor își găsește de mâncare. Specia prezintă dimorfism sexual, femelele fiind în general mai mari în lungime și circumferință decât masculii. Astfel, lungimea tipică pentru o femelă matură este între 2,1m și 3m, iar pentru un mascul între 1,8m și 2,4m. Nu este neobișnuit ca femelele să
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
între 0,9m și 4m, în funcție de zona în care trăiește și de cât de ușor își găsește de mâncare. Specia prezintă dimorfism sexual, femelele fiind în general mai mari în lungime și circumferință decât masculii. Astfel, lungimea tipică pentru o femelă matură este între 2,1m și 3m, iar pentru un mascul între 1,8m și 2,4m. Nu este neobișnuit ca femelele să depășească 3m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
sexual, femelele fiind în general mai mari în lungime și circumferință decât masculii. Astfel, lungimea tipică pentru o femelă matură este între 2,1m și 3m, iar pentru un mascul între 1,8m și 2,4m. Nu este neobișnuit ca femelele să depășească 3m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3m. Un exemplar de 5,6m s-a dovedit a fi de fapt un anaconda verde confundat cu un boa constrictor. Boa
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3m. Un exemplar de 5,6m s-a dovedit a fi de fapt un anaconda verde confundat cu un boa constrictor. Boa constrictor poate ajunge până la 27 kg. Femelele, mai mari decât masculii, cântăresc în mod obișnuit între 10 și 15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
cântăresc în mod obișnuit între 10 și 15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
temperatură. Intervalul între două mese este de la o săptămână până la câteva luni, din cauza metabolismului încet. Boa constrictor este ovovivipar, dând naștere la pui vii. Se înmulțesc în general în sezonul uscat (aprilie - august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]