8,512 matches
-
cunoștințelor ca produs al presiunii incertitudinii este de natură să multiplice soluțiile alternative, punctele de vedere, înlocuind CERTITUDINEA X cu INCERTITUDINEA Y. Sistemul va experimenta dramatic incapacitatea de a structura imaginea cognitivă datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al presiunii incertitudinii este de natură să multiplice soluțiile alternative, punctele de vedere, înlocuind CERTITUDINEA X cu INCERTITUDINEA Y. Sistemul va experimenta dramatic incapacitatea de a structura imaginea cognitivă datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de natură să multiplice soluțiile alternative, punctele de vedere, înlocuind CERTITUDINEA X cu INCERTITUDINEA Y. Sistemul va experimenta dramatic incapacitatea de a structura imaginea cognitivă datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția incertitudinii cu mijloace artificiale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția incertitudinii cu mijloace artificiale. Datorită faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă, ea trebuie să recurgă inevitabil la mecanisme artificiale de absorbție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția incertitudinii cu mijloace artificiale. Datorită faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă, ea trebuie să recurgă inevitabil la mecanisme artificiale de absorbție a incertitudinii, sistemele care o utilizează vor fi caracterizate în final printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția incertitudinii cu mijloace artificiale. Datorită faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă, ea trebuie să recurgă inevitabil la mecanisme artificiale de absorbție a incertitudinii, sistemele care o utilizează vor fi caracterizate în final printr-un nivel de incertitudine subiectivă sensibil mai scăzut decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Datorită faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă, ea trebuie să recurgă inevitabil la mecanisme artificiale de absorbție a incertitudinii, sistemele care o utilizează vor fi caracterizate în final printr-un nivel de incertitudine subiectivă sensibil mai scăzut decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la mecanisme artificiale de absorbție a incertitudinii, sistemele care o utilizează vor fi caracterizate în final printr-un nivel de incertitudine subiectivă sensibil mai scăzut decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scăzut decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate afirma, în concluzie, că cele două strategii de decizie sunt asociate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate afirma, în concluzie, că cele două strategii de decizie sunt asociate cu atitudini distincte față de incertitudine. PROPOZIȚIA 2.10.: Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o reduce cu mijloace cognitive; strategia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate afirma, în concluzie, că cele două strategii de decizie sunt asociate cu atitudini distincte față de incertitudine. PROPOZIȚIA 2.10.: Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o reduce cu mijloace cognitive; strategia satisfăcătorului este asociată cu evitarea incertitudinii și absorbția ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate afirma, în concluzie, că cele două strategii de decizie sunt asociate cu atitudini distincte față de incertitudine. PROPOZIȚIA 2.10.: Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o reduce cu mijloace cognitive; strategia satisfăcătorului este asociată cu evitarea incertitudinii și absorbția ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii" Există o gamă largă de mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că cele două strategii de decizie sunt asociate cu atitudini distincte față de incertitudine. PROPOZIȚIA 2.10.: Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o reduce cu mijloace cognitive; strategia satisfăcătorului este asociată cu evitarea incertitudinii și absorbția ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii" Există o gamă largă de mecanisme de reducere noncognitivă artificială a incertitudinii, care acționează fie separat, fie în combinații variate. Ele au toate o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o reduce cu mijloace cognitive; strategia satisfăcătorului este asociată cu evitarea incertitudinii și absorbția ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii" Există o gamă largă de mecanisme de reducere noncognitivă artificială a incertitudinii, care acționează fie separat, fie în combinații variate. Ele au toate o caracteristică generală: PROPOZIȚIA 2.11.: Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii se caracterizează prin învestirea deciziei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a o reduce cu mijloace cognitive; strategia satisfăcătorului este asociată cu evitarea incertitudinii și absorbția ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii" Există o gamă largă de mecanisme de reducere noncognitivă artificială a incertitudinii, care acționează fie separat, fie în combinații variate. Ele au toate o caracteristică generală: PROPOZIȚIA 2.11.: Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii se caracterizează prin învestirea deciziei cu plusvaloare. Prin plusvaloare înțelegem aici o valoare suplimentară acordată soluției adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii" Există o gamă largă de mecanisme de reducere noncognitivă artificială a incertitudinii, care acționează fie separat, fie în combinații variate. Ele au toate o caracteristică generală: PROPOZIȚIA 2.11.: Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii se caracterizează prin învestirea deciziei cu plusvaloare. Prin plusvaloare înțelegem aici o valoare suplimentară acordată soluției adoptate în raport cu valoarea asigurată efectiv de cunoștințele disponibile. Doar plasând asupra soluției adoptate o asemenea plusvaloare, prezentând-o pe aceasta ca fiind mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plusvaloare înțelegem aici o valoare suplimentară acordată soluției adoptate în raport cu valoarea asigurată efectiv de cunoștințele disponibile. Doar plasând asupra soluției adoptate o asemenea plusvaloare, prezentând-o pe aceasta ca fiind mai presus de orice îndoială, procesul decizional nu mai generează incertitudine. Modul cel mai sigur de a genera plusvaloare este învestirea cu plusvaloare a înseși mecanismelor de producere a deciziilor. Mecanisme de decizie certe, de încredere vor produce soluții certe. Plusvaloarea poate fi investită fie în capacitățile persoanelor care iau decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
noroc, șansă) și sfârșind cu absolutizarea cunoștințelor de care dispune respectiva persoană. În mod frecvent întâlnim o combinare a acestor două variante: delegarea autorităților de decizie unor instanțe exterioare, învestirea cu plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea de absorbție artificială a incertitudinii. Delegarea autorității de decizie ridică problema legitimării, analizată pe larg de Max Weber (1969). Pornind de la tipologia formulată de sociologul german, vom considera următoarele tipuri de legitimare a autorității: tradiția, charisma, criterii aleatorii mascate și delegarea autorității. Tradiția. Sociologii au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
satisfăcătoare. Tradiția conferă activității colective un caracter cvasiautomat, nedecizional. Încălcarea tradiției sau doar punerea ei în discuție nu ar avea ca efept doar riscul adoptării unor soluții neexperimentate ce ar putea fi catastrofale, ci totodată și o creștere sensibilă a incertitudinii, cu toate consecințele acesteia. Prestigiul cu care este învestită tradiția poate fi interpretat deci ca având o importantă sursă în mecanismele de apărare împotriva incertitudinii. Analizând societățile arhaice, Nadel (1968, p. 403) înregistrează ca un faptstabilit cu claritate raritatea inovațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unor soluții neexperimentate ce ar putea fi catastrofale, ci totodată și o creștere sensibilă a incertitudinii, cu toate consecințele acesteia. Prestigiul cu care este învestită tradiția poate fi interpretat deci ca având o importantă sursă în mecanismele de apărare împotriva incertitudinii. Analizând societățile arhaice, Nadel (1968, p. 403) înregistrează ca un faptstabilit cu claritate raritatea inovațiilor tehnice. Tehnicile din toate sferele de activitate, începând cu cele productive și sfârșind cu cele artistice, „se perpetuează atât timp cât ele reprezintă un mijloc adecvat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apare cu claritate în momentele în care, din cauza schimbării condițiilor, soluțiile recomandate încetează să mai fie adecvate. Chiar și în această situație, tradiția prezintă o mare inerție, continuând să persiste, fiind susținută mai mult de funcția sa de protecție împotriva incertitudinii. În plan individual, complementul tradiției este obișnuința: oamenii tind să respecte cu sfințenie modurile de acțiune cu care s-au obișnuit. Acest fapt este explicabil și prin aceea că, pe lângă o anumită garanție a succesului, obișnuința este asociată cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
complementul tradiției este obișnuința: oamenii tind să respecte cu sfințenie modurile de acțiune cu care s-au obișnuit. Acest fapt este explicabil și prin aceea că, pe lângă o anumită garanție a succesului, obișnuința este asociată cu un nivel scăzut de incertitudine. Punerea în discuție a obișnuinței generează un proces decizional, cu toate dificultățile sale. Tradiția și obișnuința reprezintă o reducere a procesului decizional la un model cvasicibernetic. Ele reprezintă, în ultimă instanță, programe de acțiune selectate și întărite prin experiență. Charisma
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]