8,741 matches
-
vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!... (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulți inși se mișcă în fund, pe unde apare Cetățeanul turmentat și Ghiță în țivil.) SCENA VI Aceiași Ghiță Pristanda și Cetățeanul forate șovăind. Zgomot la intrarea acestora. Trahanache: (clopoțind) Faceți puțintică tăcere... Cațavencu: (care, în timpul scurt al rumorii provocate de intrarea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
2001. European Commission, 2002, Joint Report on Social Inclusion, Luxemburg. Garbarino, J.; Kostelny, K., 1992, „Child Maltreatment as a Comunity Problem”, Child Abuse and Neglect, nr. 16, pp. 455-464. Institutul Național de Statistică, 2003, Copiii Protejați din România - microrecensământ 2002, INS, București. Institutul Național de Statistică, Organizația Internațională a Muncii, 2003, Ancheta asupra activității copiilor, raport național, INS și OIM, București. Jordan, B.; Jordan, C., 2000, Social Work and the Third Way: Tough Love as Social Policy, Sage, Londra. Lewis, O.
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
as a Comunity Problem”, Child Abuse and Neglect, nr. 16, pp. 455-464. Institutul Național de Statistică, 2003, Copiii Protejați din România - microrecensământ 2002, INS, București. Institutul Național de Statistică, Organizația Internațională a Muncii, 2003, Ancheta asupra activității copiilor, raport național, INS și OIM, București. Jordan, B.; Jordan, C., 2000, Social Work and the Third Way: Tough Love as Social Policy, Sage, Londra. Lewis, O., 1978, Copiii lui Sanchez, Editura Univers, București. Mărginean, I.; Bălașa, A. (coord.), 2002, Calitatea vieții în România
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
trec prin curtea operei lui, ci și să mă plimb pe la marginea ei și dincolo de ea. „Excursiile” de acest fel - o spun fără să ies din nota de modestie de pînă aci - mi se potrivesc. Sînt un autor de „zigzaguri”, ins liber, curios. Plimbîndu-mă pe îndelete, procedez ca Bacovia: *) Acolo făceau impresia de anexe. Le-am reluat aci, unde, împreună, reprezintă circa o treime din corpul volumului. „cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tîrziu”. Acestea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost) mai mult pentru reședința unui ținut decît pentru o persoană. Or, cel care l-a adoptat n-avea înfățișarea vioaie și nici siguranța unui stăpînitor de pămînturi. Dimpotrivă, semăna (fapt care se va accentua odată cu trecerea anilor) cu un ins ieșit dintr-o țară ploioasă, rece, chircit de o durere ascunsă, fără vlagă, dezabuzat. Prin urmare, una sugera numele și altcumva arăta purtătorul lui. La început, probabil, această diferență a surprins, dar mai tîrziu ea a dispărut, locul contrastului luîndu-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu numai, îngroșarea laturii sentimentale: „Muzica sentimentaliza/ Obositor,-”. Versul de la care am pornit această „glosă” nu putea fi scris nici de Eminescu, nici de Macedonski, nici de Vlahuță. Sensibilitatea lor nu era pregătită pentru așa ceva. Chiar dacă între contemporani sînt cîțiva inși pricepuți în acest domeniu - T. Maiorescu, A. D. Xenopol, Caragiale, Iacob Negruzzi -, generația în ansamblu nu e preocupată de muzică, nu se dă în vînt după ea. în schimb, Bacovia face parte dintr-o generație avidă de muzică, prima de acest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Fărmăcat-au a sa minte,/ încît barbar s-au atins/ De atîtea lucruri sfinte,/ Pe Diana au aprins”2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins care nu recunoaște operele culturii și civilizației. La Anton Pann, profesorul de „hristoitie”, „barbar” înseamnă needucat, impertinent, mojic: „Barbară iar însușire/ Este, cu desăvîrșire,/ Și urîcioasă urmare/ Celor de nobilă stare,/ Cînd va dormi oarecine,/ Să te plimbi, să nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orice revendicare sau tendință excesivă, orice vine în contrast cu „normalul” e taxat de „barbar”. Arghezi depista „barbaria” în „pornirea [modernă, brutală n. m.] de a deprecia prin analiză, de a dizolva, de a strîmba pirostiile lumii”, de a-l coji pe ins „de orice poezie”: „Barbarii albi - «Les grands barbares blancs» - se înmulțesc pe zi ce trece proporțional cu zămislitorii”5). Din zona moralei, termenul de „barbar” se deplasează spre cea a artei, unde e folosit pentru a sancționa aspectele inestetice, monstruozitățile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
speriau. Erau în stare să-ți arunce unul (ținut în vreo cutiuță) pe haine, apoi să se mire, strigînd și tropoind, că „uite ce are cutare!” Prelungită în anii liceului și ai facultății, obsesia păduchilor a făcut din mine un ins reticent, îngrozit de atingerea persoanelor dubioase sub aspectul igienei, în tramvai, autobuz, tren, și care azi ezită să se urce în taxi la gîndul că locul va fi fost ocupat, înaintea sa, de vreuna din acele persoane mizere, dar intens
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la începutul deceniului trei, cît și la sfîrșitul deceniului patru - „inversiunile” erau ceva frecvent. Prima a fost renunțarea la „ideal” și angajarea masivă într-o viață de „aprigă materialitate”, necruțătoare. Ca la orice răscruce istorică, s au produs numeroase „năpîrliri”: inși care anterior - constata un critic - propagau „prejudecățile cele mai reacționare și mai puturoase” s-au transformat deodată în „oameni noi, puritani intransigenți, partizanii ideilor celor mai extreme, ai reînnoirii complete și radicale”.2) Și trebuie adăugat: pînă la războiul următor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai tari cuvinte folosite de Bacovia în opera sa. în mod obișnuit, el evocă o ființă teratologică, diformă, o aberație a naturii, care inspiră repulsie și teamă. Aci, în „Serenada muncitorului”1), „monstru” e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi”. Pentru a da mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
negru” de Bacovia și schița (tot un poem în proză) „Bunul meu amic” de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1913”. Ambele încep cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la întîmplări grave. Constrîngătoare, semnele sociale și cele naturale impun retragerea, închiderea în casă, unde, în lipsa altor ocupații, intelectualului nu-i rămîne decît să se dedice cititului cărților. Prelungită zile, săptămîni, luni, lectura devine însă monotonă, istovitoare. întrucît poetul (un ins „condamnat” la inactivitate) a mai trăit asemenea experiențe, cunoaște rezultatul. De aci anticiparea: „voi adormi”. Dar de ce, oare, adaugă și „uitat”? Pentru că, în „provinciile” lor (de remarcat că termenul „provincie” apare prima dată în „Plumb de toamnă”) și alții vor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al unui individ comun dintr-o generație mai veche, nici frumos, nici urît, fără gînduri, atent la indicațiile fotografului. La rîndul său, acesta nu știe ce e clientul, căci dacă ar fi știut, i-ar fi scos un profil de ins frămîntat. Așa l-a „luat” din față. La nas și la ochi seamănă cu tatăl, băcanul, dar prin comparație cu acesta e firav și-i îmbrăcat de un croitor priceput. De altminteri frapează costumul nou, cu revere tari, călcate ferm
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi putut avea nevoie, el sau redacția, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Pe de altă parte, rubrica invita discret la reciprocitate. Radu CÎrneci n-avea un model pentru ea. Pur și simplu, i-o impusese spiritul său de ins întreprinzător, deschis și proiectiv, mereu în gînd cu perspectiva aranjamentelor, pentru care găsea de fiecare dată o justificare principală. Anterior, el se exersase într-o rubrică similară, de „Consemnări”, ținută împreună cu „băieții” din redacție, pe rînd: „Radu CÎrneci despre...”, „G.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-l paralizaseră. Totuși, atunci, astfel de întîmplări erau rare, iar motivele excitației sale nervoase - diferite. Spaima n avea nume sau venea, ca în „Bucăți de noapte”, de la foșnetul făcut pe frunziș de „dihănii”. Acum, ea era dată de oameni, de inși gata să se repeadă cu violență la semenii lor. Bacovia știa și nu putea să uite asta. De aceea plimbările sale se desfășurau într-o încordare paroxistică, orice mișcare și orice zgomot părîndu-i-se suspecte, amenințătoare. „Crize” începe ca un pastel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
etc. Unii o credeau a fi doar la început, alții prea lentă, alții - o ambiție ratată. Locuitorul din centru nu avea aceeași opinie despre ea ca locuitorul din mahala; la fel importatorul de aparate de radio și fabricantul de casînci; insul umblat și sedentarul; simpaticul saloanelor și solitarul; omul de cultură și indiferentul față de emoțiile artei. Unii o lăudau, alții, mai numeroși, o criticau. Criticile vizau în primul rînd ineficiența administrațiilor, dar și mentalitatea colectivă ce se manifesta prin „concepții înapoiate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pămînt/ Și de Dumnezeu cel sfînt;/ Frunza ta să nu stea-n loc,/ Zbată-se mereu în joc,/ Și la soare și la lună,/ Ca bătută de furtună!”9) Pentru generația lui Bacovia și pentru cea imediat următoare, alcătuită din inși obișnuiți să facă lungi plimbări, în interiorul și la marginea orașelor, plopii sînt „semnele” cele mai des întîlnite, producătoare de comparații și metafore care-i evocă grandoarea („Străjuiește n zare plopul/ Ca un mîndru voievod” - G. Tutoveanu, sau: „Plopii mișcă turnuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1). Ce îl face să și-o dorească? O stare de oboseală, de epuizare. Toți obosiții psihic și intelectual, toți cei nevrozați (care sînt legiune la începutul secolului XX) vor așa ceva. Pentru ei somnul, uitarea sînt mai importante, decît pentru inșii normali. Și ce anume vrea să uite autorul Plumbului? Se pot da multe răspunsuri, nici unul însă foarte sigur. E vorba doar de ratări, eșecuri, umilințe, mizerii? Cum se vede din primul exemplu, uitarea e, la el, voluntară și are frecvența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am încercat să-l reperez în diverse lucrări. N am reușit. Dacă într-adevăr a existat, „basmul” va fi fost, presupun, o mică fabulă improvizată de cineva din familie, un avertisment despre consecințele patimii băuturii: strigoii sînt - rezultă din ea - inși care, în timpul vieții, pentru a și-o satisface, și-au amanetat bunurile la crîșmă, un loc malefic, iar acum, din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
venind cu luleaua în gură...” 1) Pe vremea sa, dar și mai tîrziu, existau „scriitori de poliție”, „sătești”, „de arhivă”, „de poștă”, „de tribunal”, „de vagoane”. Azi, în epoca xerox-ului și laptop-ului, e greu de imaginat munca acestor inși înghesuiți pe la mesele pătate de cerneală din diverse birouri. Deși o ocupație, adesea, pentru neisprăviți, Bacovia a făcut-o, atît la Bacău, cît și la București, nu la o vîrstă de gimnazist ori de liceean, ci după absolvirea facultății, situație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuvînt compromis definitiv de Caragiale. „Călugărul-poet” „Iată călugărul-poet, prin taverne, prin turnuri...” Acesta e „dublul” lui Bacovia, un personaj misterios, prezent în „Dintr-un text comun”. Timpul în care trăiește e incert: „Mi-e imposibil... pe vremea cărui?!...” E un ins apreciat în cercurile înalte („însăși Doamna acelei țări a luat cunoștință de poeziile sale”), „suferind”, care „vrea să pasioneze publicul”. Alte caracteristici: „posedă un fel de erotomanie larvată”, poartă pumnal, voiajează „prin Orient”, are idei politice care îi agită pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
flori roze crengi subțiri.../ Isus!// Flori pe zări, în iarbă flori.../ Spre mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”9) „Imn” e un excelsior de ins trecut printr-o fază atee (ca aproape toată generația), apostat reîntors la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat îi citează pe Crainic, Blaga, Voiculescu 10), dar îl omite pe Bacovia, care, după părerea mea, e mai interesant
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ntruchipare a chinului meu viu,/ Să fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur”), iar autorul Cuvintelor potrivite nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă dată „răcnind”- n. m.] pe bulevarde...” („Vobiscum”). Bacovia le-a înțeles tristețea și s-a cutremurat. într adevăr, unele din manifestările acestor inși blînzi îți rup inima, așa cum mi s-a întîmplat mie azi, mergînd pe Calea Mărășești, principala arteră a orașului. O blondă emaciată, scheletică, tunsă scurt, purta pe piept, ca pe un scalp, propriul păr, făcîndu-și loc printre oameni cu o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]