9,535 matches
-
Constantinescu-Iași a aderat în anul 1910 la Partidul Social-Democrat, organizația locală din Iași. Între anii 1914-1916 a participat activ la acțiunile PSD și ale sindicatelor din România. În anul 1921 devine membru fondator al Partidului Comunist Român (PCR), în perioada interbelică făcând parte din conducerea unor organizații de masă legale, create și conduse de către PCR. A luat parte la constituirea Comitetului Național Antifascist în anul 1933 și a altor orgnizații legale de luptă împotriva pericolului fascist. Din cauza activității sale antifasciste, începând
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
rămânând informat la zi, conducând teze de licență și de doctorat sau fiind doar referent, în ambele domenii. În lingvistica matematică a beneficiat la început de sprijinul a doi eminenți academicieni, Alexandru Rosetti, lingvist, cel mai de seamă editor român interbelic și Grigore C. Moisil, matematician de mare suprafață, prin înființarea Comisiei de cibernetică a Academiei, ca și unei comisii de lingvistică matematică la aceiași instituție și prin editarea unei publicații de mare circulație internațională, Cahiers de linguistique theorique et appliquee
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
său, muncitor, a dus și o susținută acivitate politică, murind în primul război mondial, în 1914. Rămas orfan de tată la vârsta de numai 10 ani, Nagy a lucrat ca muncitor tâmplar, cunoscând astfel viața grea a proletariatului din perioada interbelică. Ca studii avea numai patru clase elementare și o școală de ucenici tâmplari. În anii 1920 a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila. Încă din anul 1919 este implicat în mișcarea muncitorească, devenind membru al
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru fără portofoliu în guvernul central de la București. Mandatul său de ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent a fost preluat de Valeriu Braniște. În perioada interbelică Vasile Goldiș a făcut parte din guvernele de la București conduse de I.C. Brătianu (1918-1919), Artur Văitoianu (1919-1920), Alexandru Averescu (1920-1926), a fost ales deputat al Partidului Național Român în circumscripțiile Radna (1919), Pecica și Ineu (1922). La 2 mai 1926
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
Canada), Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario, și fratele acestuia, George I. Inculeț. Ion Inculeț s-a născut la 5 aprilie 1884 în satul Răzeni,în ceea ce urma să devină județul interbelic Lăpușna (cislita-prut), în familia lui Constantin și Maria Inculeț. A absolvit școala primară în satul natal, iar în anul 1894 a fost admis la Școala teologică din Chișinău, subordonată Seminarului teologic pe care a absolvit-o cu note foarte bune
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
un număr mare de ziare și reviste. A lucrat în calitate de corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”, îndeplinind, din anul 1915, funcția de redactor la diferite publicații din țară. El a fost activ în cercurile literare de stânga din perioada interbelică. În anii de ascensiune ai fascismului, Ludo a publicat un număr mare de articole demascând regimul hitlerist și politica statelor fasciste. A fost director al revistei „Adam” (1929-1940), la care au colaborat scriitori de prestigiu ca: Tudor Arghezi, Gala Galaction
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
Arghezi, Gala Galaction, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Benjamin Fundoianu, Felix Aderca, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, pictorul și arhitectul Marcel Iancu ș.a. Ca scriitor, el a cultivat în special efectul comic în literatură. Criticul literar George Călinescu consideră perioada interbelică ca fiind perioada scrierilor cele mai valoroase ale lui Ludo, considerând ca cea mai bună carte a sa culegerea de nuvele umoristice „Hodje-Podje” (1928), care cuprinde câteva viziuni burlești de factură expresionistă, excelente ("În ghearele artei", "Eu, capodopera părinților mei
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
național-legionar a restabilit vechea împărțire pe județe. Scutul fiecărei steme de ținut era partajat în bare, brâuri sau cartiere, în totalitate sau parțial, cromatica fiecărei diviziuni astfel rezultate amintind de culorile dominante ale stemelor județelor componente. Stemele stabilite în perioada interbelică au fost abolite în 1948 de către regimul comunist. După reforma administrativă din 1968, în urma căreia s-a revenit la împărțirea pe județe, potrivit dispozițiilor Decretului nr.503/1970 privind instituirea stemelor judetelor și municipiilor, s-au elaborat noi steme pentru
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
curbată. Toate aceste steme au fost aprobate prin Decretul 302 din 25 iulie 1972 de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. În decembrie 1989 stemele comuniste au fost abandonate. După 1992 s-a revenit treptat la simbolurile din perioada interbelică. Totuși, variante nou elaborate prezintă câteodată elemente heraldice reprezentative instituite în perioada comunistă. Stemele actuale au același tip de scut (triunghiular curbat) și sunt timbrate cu o coroană murală corespunzătoare. De această dată, numărul turnurilor înseamnă: comună (1), oraș (3
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Ioviță era alcătuit din fiii săi: A avut și o fată, Matilda, căsătorită cu violonistul Gheorghe Monea din Oravița, cu a cărui orchestră Luță Ioviță a înregistrat la casa de discuri Columbia. Luță Ioviță a înregistrat, mai ales în perioada interbelică, la marile case de discuri ale vremii: Columbia, Odeon, Electrecord. Post-mortem, în 1968, casa de discuri Electrecord editează un LP de 25 cm și 33⅓ rpm (nr. cat. EPD 1202) cu interpretările sale instrumentale și vocale. Piesele editate au fost
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
(n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]
-
1761 când monahi, parte ai locului, parte căutând adăpost în fața vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneț și amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirea Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc sorții de izbândă. Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moș Ilie”, însoțit de tânăra familie Șandru, aduce binecuvântarea și aprobarea de construcție a bisericii de la Bucium, iscălită cu dragostea și harul Înalt Prea Sfinției Sale
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
a treia localitate din județ ca număr de locuitori după orașele Storojineț și Vășcăuți. Orașul avea o importanță industrială în județ, dar redusă comparativ cu alte orașe din România; funcționau doar o țesătorie și o fabrică de săpun. În perioada interbelică, ființau în oraș mai multe instituții culturale (o filială a Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina, Asociația "Spiru Haret", un Cabinet de lectură polon, 1 societate culturală ucraineană, 4 societăți culturale evreiești), 4 asociații sportive și de vânătoare
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
obiective turistice cum ar fi: - Monumente de arhitectură - Muzee Vijnița și împrejurimile sale (reunite în Parcul Național Vijnița) este și o importantă zonă turistică cu multiple cabane, pensiuni agroturistice și piste de schi. Împreună cu localitatea Vijnicioara, erau încă din perioada interbelică stațiuni climatice de interes local, fiind situate în regiunea munților Carpați și aflându-se pe atunci în curs de organizare.
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
A urmat cursurile Facultății de Drept din București (1945 - 1947) și apoi s-a înscris la Conservatorul din București (în septembrie 1947) însă nu a putut continua studiile din cauza taxelor exorbitante stabilite de regimul comunist pentru copiii personalităților din România interbelică. După o perioadă in care a activat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1956), s-a dedicat în întregime vocației de compozitor. A fost secretar al Secției de muzică simfonică, muzică de cameră și operă din cadrul
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
parte integrantă a stilului său inconfundabil. Quintette of the Hot Club de France a fost primul pas spre consacrarea internațională făcut de Django Reinhardt. Considerat de către marea majoritate a istoricilor jazzului ca fiind cel mai important grup de jazz european interbelic, cvintetul a debutat în 1933 printr-un jam-session la Hotel Claridge (Rue Francois 1er., 37, Paris) Inițiativa constituirii acestui grup a aparținut secretarului Hot Club of France, Pierre Nourry, care i-a invitat pe Django Reinhardt împreună cu violonistul Stéphane Grappelli
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
editorială importantă. În Moldova, recunoscuți pentru acest lucru sunt Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu. În anul 1886 ia ființă prima editură de stat Editura Casa Școalelor cu un caracter enciclopedic, iar în 1898 la București apare Editura Minerva. În perioada interbelică apar edituri noi precum Cartea Românească (1919), Cultura Națională (1921), Scrisul Românesc (1922), Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Arte (1933). Editura se regăsește în modelele industriilor culturale sau, într-un sens mai restrâns, cel al industriilor media (mai recent
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
al Bisericii Ortodoxe Române din 22-24 octombrie 2007, desfășurată la reședința patriarhală, sub președinția PF Patriarh Daniel, s-a luat decizia de înființare sau de reactivare în cadrul Mitropoliei Basarabiei (aflată în jurisdicția Patriarhiei Române) a trei eparhii existente în perioada interbelică și anume: În prezent, Mitropolia Basarabiei are în jurisdicție 8 protopopiate, 104 parohii înregistrate la serviciul de stat pentru culte, 5 mănăstiri funcționale și 54 biserici în construcție. În afară de parohiile din Republica Moldova, Mitropolia Basarabiei are sub oblăduirea sa și 6
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
(n. 14 martie 1879, Câineni, Vâlcea - d. 1969, București) a fost o pictoriță română cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică. Cecilia Cuțescu se naște la Râul Vadului, în Comuna Câineni. Este adoptată de bunicii materni, de la care ia numele de familie Cuțescu. Rămâne însa foarte apropiată de părinți, Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, Fulvia - care moare în
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
Olga Greceanu și Nina Arbore, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei doamne”. Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție. În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
începutul secolului al XIX-lea, apare în Lista monumentelor istorice din județul Gorj având . Actuala șosea ce tranzitează trecătoarea din Defileul Jiului a fost construită începând cu anii 1880 de meșteri pietrari aduși din Italia. S-a continuat în perioada interbelică și s-a asfaltat abia după anii `50. În paralel, începând cu perioada interbelică, s-a construit și linia ferată Bumbești-Jiu - Livezeni având 38 de tuneluri. Până în 1880, trecătoarea principală între Oltenia și Ardeal, din zona Gorj și Hunedoara, era
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Actuala șosea ce tranzitează trecătoarea din Defileul Jiului a fost construită începând cu anii 1880 de meșteri pietrari aduși din Italia. S-a continuat în perioada interbelică și s-a asfaltat abia după anii `50. În paralel, începând cu perioada interbelică, s-a construit și linia ferată Bumbești-Jiu - Livezeni având 38 de tuneluri. Până în 1880, trecătoarea principală între Oltenia și Ardeal, din zona Gorj și Hunedoara, era Pasul Vulcan, "drumul lui Mihai Viteazul", pe acolo pe unde a trecut domnitorul Țării
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Această opinie era împărtășită și de mai-marii Kriegsmarine în frunte cu marele amiral Erich Raeder, care a reușit să obțină până în cele din urmă suficienți bani pentru crearea unei importante flote de suprafață. Principala armă antisubmarină a britanicilor în perioada interbelică fuseseră navele de patrulare dotate cu detectoare ecometrice (cu sunet), tunuri de calibru redus și grenade submarine. Royal Navy, la fel ca majoritatea flotelor vremii, nu a pus în discuție în deceniile al treilea și al patrulea războiul antisubmarin, considerându
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Berhomet pe Siret a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică a funcționat aici o Casă ucraineană de lectură cu două biblioteci, un protopopiat ortodox (în jurisdicția Mitropoliei Bucovinei și Dalmației), iar Casă Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în comuna . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
Filip Brunea Fox (n.18 sau 31 ianuarie 1898 la Roman - d. 12 iunie 1977, București) a fost pseudonimul literar al lui Filip Brauner, reporter și traducător român, evreu de origine, unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc (Filip Brauner), s-a născut la Roman, în anul 1898 într-o familie de intelectuali evrei. În cursul primului război mondial s-a mutat cu familia la Iași. A debutat
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]