8,698 matches
-
bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu călămări la brâu al timpilor fanariotici”. Existența unei versiuni manuscrise referitoare la turpitudinea ciocoiului „cu frac și cu mănuși albe” din timpurile mai noi
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
filosofiei antice grecești în cosmogonia modernă (1987). Rubrica „Eseuri” găzduiește materiale incitante. Astfel, Caius Traian Dragomir scrie despre Lucian Blaga sau Eul între două epoci, Identitatea și identificarea în orizontul culturii, Miorița - fatalism românesc?, Resortul tematic. Floria Bratu inventariază câteva ipostaze ale lecturii operei lui Proust, iar Gh. Vlăduțescu își intitulează un prim articol al anului 1993 Marea ruptură (Filosofia în zorii creștinismului), pentru ca mai apoi să analizeze Filosofia augustiniană a spiritului. Aceeași rubrică va acorda un spațiu larg tricentenarului nașterii
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui poet pentru care liricul este funcție ludică, practica jocului și truda asupra cuvântului fiind însăși esența poeziei. „Ipostaza aproape unică a eului - atât cât acesta mai este încă prezent - e aceea a funambulului și saltimbancului, evoluând spectaculos spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
curățate de coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin de lumină, satul copilăriei rememorat cu nostalgie, câte un peisaj de toamnă, personaje ale ficțiunii autobiografice sau ale celei propriu-zise, cartiere periferice și pitorești ale Bucureștiului, ipostaze ale iubitei etc. F. este un fals tradiționalist; el preia unele motive din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
conflictul din interiorul familiei, rolul lui este neînsemnat. Trece și el prin tulburări erotice ale vârstei (sugestia este că el practică viciul solitudinii juvenile), dar suferințele sale nu interesează pe nimeni și nu complică în nici un fel viața familiei. Este ipostaza banală a fiului cuminte și înțelept, respectuos față de părinți, solidar cu frații săi. El își asumă rolul de a fi cronicarul onest al familiei provinciale și de a nota, în niște memorii lipsite de ambiții literare, evenimentele prin care trec
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
A fost distins cu Premiul pentru critică și eseistică în cadrul Colocviului Național Studențesc de Literatură (1970). Debutează editorial cu volumul de eseuri și studii Fascinația exegezei (1998) din al cărui sumar sunt de menționat: Al. Philippide - toposuri expresioniste, Antinomii barochiste, Ipostaze ale absolutului, Cultul originarului, Clasicismul permanent (toate despre poezia lui Al. A. Philippide), Glose la tipologia romanului românesc din secolul al XIX-lea, Personajul romanului romantic românesc, Tudor Vianu, critic al actualității literare, „Străinul” din noi sau Cezar Petrescu și
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
Victorie, București, 1988; Dezmințire la mit, București, 1991; Ridică-te și mergi, București, 1991. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Planetă de tânăr, LCF, 1974, 29; Ioan Adam, O cantată a zborului, „Scânteia tineretului”, 1974, 29; Ulici, Prima verba, I, 177-178; Tudor-Anton, Ipostaze, 177-178; Iorgulescu, Scriitori, 197-198; Alex. Rudeanu, Metrul pătrat, SLAST, 1983, 11; Mircea Iorgulescu, Zbor frânt, RL, 1989, 17; Voicu Bugariu, Davidovici, LCF, 1989, 18; Dumitru Dorin Prunariu, Doru Davidovici, SPM, 1989, 18; Cornel Marandiuc, Zborul salcâmului, T, 1989, 8; Radu
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de psihologii ale prăbușirii lente publică un roman al geloziei. O gelozie
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
cea dintre Scriitor și Ea-Criticul. Scriitorul, autor de teatru, un fel de Don Juan insensibil, învață treptat să iubească. „Dascălii” lui sunt cele două femei din viața concretă și cea livrescă: Femeia concretă, iubita, și Criticul, prietena platonică, de fapt ipostazele aceluiași principiu feminin, contopite în cele din urmă. SCRIERI: Impresii literare sovietice, București, 1948; Maiakovski, București, 1949; Problemele realismului critic în literatură, București, 1951; Aspecte din dramaturgia lui Gorki, București, 1954; Cazul Benet (în colaborare cu Radu Boureanu), București, 1954
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea de stilistician-semiotician, nu face decât să aducă o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
care o iau lucrurile, în majoritatea cazurilor, în final. Mereu prezent, motivul gemenilor subliniază permanenta pendulare a sensibilității autoarei între cei doi poli ai idealului elin. În Geamăna, „o capodoperă a nuvelisticii românești” (Perpessicius), Giulia și Aliki sunt cele două ipostaze ale feminității autoarei, un ideal al mișcării și unul al odihnei. Aceeași problemă a gemelarității, a tentației între doi poli se întâlnește în romanul de dragoste O vară ciudată (1975). Alek (asemănarea acesteia cu Aliki din nuvela Geamăna este frapantă
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
variațiuni..., în Arlechini la marginea câmpului (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), viziunea poetului pare că se obiectivează: el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului tânăr, în Nouă variațiuni...) rămâne undeva la marginea câmpului, nu coboară în „centru”, în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei poezii, are
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
SUA), 1984; Aurora Liiceanu, Povestea unei vrăjitoare, București, 1996; Elena Florica Laurențiu, Privirea lui Orfeu sau Puterea descântecului, București, 1997; Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiționale, București, 1998; Sanda Golopenția, Desire Machines. A Romanian Love Charms Database, București, 1998; Antoaneta Olteanu, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, București, 1998, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999; Cornelia Burghele, Descântece populare terapeutice din Sălaj, pref. Nicoleta Coatu, Zalău, 1999; Maria Purdela Sitaru, Etnomedicină lingvistică, Timișoara, 1999, În numele magiei terapeutice
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa). O lucrare serioasă și bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
a doua ediție a Sultănicăi, la ornamente în favoarea clarității și concentrării. Abia în Fanta-Cella și în Sentino, proze cu structură poematică și atmosferă exotică, sinestezia stilului, deplin adecvată, șterge impresia de prețiozitate și afectare calofilă. Aici se întâlnesc fericit alte ipostaze caracteristice scriitorului: meridionalul impresionabil, vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și un artist plastic de talent). Tendinței de regăsire în patriarhal, natură și trecut îi răspund într-o
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
de mai bine de o jumătate de secol a dramei istorice românești, în centrul pieselor se află motivul puterii, relația între puterea domnitorului și interesele țării. Dacă la B.P. Hasdeu, V. Alecsandri și Al. Davila apar pe rând trei posibile ipostaze simbolice, D. le reunește într-o galerie de portrete paralele sau mai degrabă într-un triptic. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese. În viziunea
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
ori Poesia mirabilis (1999), e rostită frecvent ideea că poemul nu se oferă de la sine celui care îl modelează. La rândul său, poetul există ca o favoare și o consecință a uimirii poetice, el trecând necondiționat de la starea contemplativă la ipostaza de dependență creatoare. Fiind o existență aparte printre cei „fără gloria greierului în fața furnicii”, poetul găsește satisfacții simbolice dincolo de pragmatismul relațiilor sociale, unde opulența face bună pereche cu obtuzitatea sau cu impostura. Și culegerea de piese de teatru Cațavencii (2001
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
trei decenii din secolul trecut. Lectura critică panoramează epistolarele (Ion Barbu, C. Noica, Radu Stanca, I. Negoițescu, Al. Rosetti, G. Călinescu, I. D. Sârbu), jurnalele (Școala de la Târgoviște, Marin Mincu, I. D. Sârbu), dicționarul, catalogul (M. H. Simionescu și Radu Petrescu) în ipostaza lor literară. După cele două lucrări critice, D. s-a manifestat ca autor de proză scurtă (Călătorii spre muchia de cuțit, 1999) și de roman (De departe spre aproape, 2001), în care vădește afinități cu eseistul pasionat de formele și
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
mai multă personalitate. În Drumuri de sânge, realitatea dramatică a războiului este percepută mai ales prin detalii de un naturalism șocant: victime mutilate, răniți, muribunzi revin în imagini obsesive. Iminența morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul central, obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
Moartea calului troian cuprinde, alături de câteva frumoase pasteluri (De primăvară, Pastel comemorativ), și lirică de dragoste (ciclul Zăpezi interzise), versuri meditând asupra creatorului de artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului liric, cea de structură bacoviană, amestec de melancolie și ironie subtilă, apare în ciclul Catedrala îngenuncheată. Alteori sensibilitatea este apropiată de poezia populară, care îl influențează în structurile unor teme și în expresia prozodică (Ritual). D. scrie, de asemenea
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
apoi, se „umflă” fantastic, pentru a nu „răni”, prin apăsarea clipei care trece, personajele ciudate care tot apar (de la vârcolacul albastru, îndrăgostit de Clotilda, până la demonii verzi, gigantica spălătoreasă și miraculoasa călătoare); în fine, materia însăși a poeziei poate lua ipostazele cele mai curioase și suferi metamorfoze tulburătoare. E o lume în continuă fierbere, într-un clocot vital, cu „scene fără șir” și cavalcade răsunătoare, cu un „registru inventar” fabulos de elemente și personaje. Eroul liric trece lin pe deasupra lor, într-
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Sorianu, Contrapunct, 176-179; Nicolae Manolescu, Vocația romancierului, RL, 1973, 11; Georgescu, Printre cărți, 157-163; Iorgulescu, Rondul, 219-225; Dimisianu, Valori, 96-104; Ciobanu, Critica, 158-162; Ciobanu, Incursiuni, 186-191; Culcer, Citind, 216-219; Cristea, Domeniul, 265-272; Titel, Pasiunea, 69-72; Dimisianu, Nouă prozatori, 44-63; Tudor-Anton, Ipostaze, 90-96; Dana Dumitriu, Un roman de dragoste, RL, 1978, 9; Georgescu, Volume, 38-45; Iorgulescu, Scriitori, 199-203; Stănescu, Jurnal, I, 99-103; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 185-220; Moraru, Semnele, 239-246; Eugen Simion, Miza romanului, RL, 1982, 19; Gorcea, Structură, 81-85
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
revine mereu la ideea sfârșitului, adevărat laitmotiv al liricii sale: „Și grei deasupră-mi stropii bat/ Cu degete din infinit/ Lovind ca-ntr-un coșciug uitat/În care mortul s-a trezit/Să moară cu adevărat” (Noapte de toamnă). O altă ipostază lirică e nutrită de sarcasmul provocat de prozaismul vieții cotidiene, de banalitatea existenței, de absența idealurilor. Poezia se caracterizează de fapt printr-o mare diversitate de teme și modalități artistice, autorul trecând cu ușurință de la meditația asupra vieții și a
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]