9,120 matches
-
1891-1893 și 18951896. Când apare Patria, în 1897, scrie aici foiletoane politice. După 1900 colaborează la Timpul și la ziarul Deșteptarea din Cernăuți. A semnat și cu pseudonime: Argus, Amsis, Augural, Alma, Brutus, Catos, Coriolan, Mucenicul ș.a. A scris cu ironie și fantezie, cu umor, sarcasm și causticitate, alteori aluziv, parodiind tonurile, anecdotic, un foileton literarpolitic de ținută intelectuală. * Gazeta Bucovinei Gazeta Bucovinei apare duminică 7 decembrie 1924 la Cernăuți, după cum spune Dreptatea nr.580 din 14 decembrie, care comentează: „Se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
același care în 1931 îi acorda tânărului absolvent Stig Wikander calitatea de membru alvenerabilei societăți franceze fondate la 1822 -, i se potrivește într-un fel și lui Eliade: poziția lui nu corespunde nici admirației fanatice, întârziat romantică, a Orientului, nici ironiei față de civilizația Europei, nici superiorității cu care orientalistul specialist este „întotdeauna dispus să exagereze însemnătatea studiilor sale, arătând față de celelalte ramuri ale activității omenești un desăvârșit și batjocoritor dispreț”3. El antrena atunci în proiectul unei instituții - „Asociația Universitară română
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pp. 41-43 („Pärlsymboliken”). 2. Cartea lui Ringbom încerca să dea o soluție unei probleme mai vechi: originea orientală a legendei lui Parsifal și a Graalului. Dar localizarea acestei origini în Iranul mazdeean a fost primită cu destul scepticism și chiar ironie de comunitatea iraniștilor: „El susține că acest monument șShizâ, vechea capitală a sasanizilorț, deopotrivă palat, templu și fortăreață, este modelul real al lui Montsalvat (înainte de transplantarea legendei din Iran în Spania) și că misterul Graalului nu este decât o transpunere
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu depășea 300 lei. Silviu Brucan, oracolul de atunci și de astăzi, ținea să atenționeze pe făuritorii noii literaturi, în editorialul Sub steagul invincibil al leninistului, din "Scînteia" nr. 1330/21 ianuarie 1949: "Lenin a biciuit în cuvinte pline de ironie usturătoare lipsa spiritului de partid și apolitismul în artă și știință. Câți oameni ai artei și științei din țara noastră, ascultînd de îndemnul partidului nostru, nu și-au regenerat activitatea și au devenit folositori cauzei proletariatului, inspirați de principiile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o cale de a rezista în fața tăvălugului ideologic. Cu trecerea anilor, nu se mai poate vorbi de un exil unitar, ci de exilați, metamorfoză negativă provocată, pe de o parte de infestarea cu iscoade ale netrebniciei împresurătorii, secondați, "printr-o ironie nefastă, de veleitarii care-și închipuie că exilul începe cu ei; pe de altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele de puținătate morală și intelectuală". Virgil Ierunca își motivează prietenia care îl leagă de Mircea Cismărescu, prin cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne anunțe că momentul Maiorescu nu mai e actual". În scandalul iscat de plagiatul nerușinat al lui Eugen Barbu, din Incognito III, este citat Marian Popa cu o frază bombastică și, nu-i exclus, scrisă cu o subțire și subliminală ironie: "Un mare scriitor nu va plagia niciodată, nici chiar atunci cînd va copia cu mîinile lui un text al altui scriitor". Dacă istoria nu are sens, în pofida faptului că marxiștii susțin că ar avea, Virgil Ierunca va afirma: "cultura are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să bată". Mihai Beniuc, prezent la Iași în 1954, ține să atragă atenția autorilor autohtoni că "literatura realismului socialist se face cu ordine și disciplină". Între timp, "Iașul Nou" se transformă, în august 1954, în "Iașul literar", supranumit, nu fără ironie, "Imașul literar". În 1956, o poemă adecvată publică la Iași Tudor Arghezi, Cultură: Cînd am făcut atîtea școli/ Am înțeles să iasă avocați,/ Contabili, ofițeri și doctori pentru boli,/ Dar nu avem nevoie de prea mulți învățați.// Mai multă carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încă șapte ani de atunci, timp în care unii torționari au fost decorați, alții avansați în grad etc., etc. și abia în această vară, după îndelungi lupte din partea familiei, ucigașii lui Gheorghe Ursu au fost condamnați la închisoare, dar, ce ironie, în absență, poliția nereușind să-i afle la domiciliu, spre a-i aresta ei continuă să fie în țară, dar nu li se dă de urmă (?!). Vituperează intelectualii, cu deosebire pe cei occidentali, care alegeau fără constrîngeri comunismul, față de cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și instaurate ca regulă odată cu comunizarea societății. Un Eugen Jebeleanu se crede dator a preciza: "Sîntem conștienți că literatura noastră de astăzi nu ar fi putut exista, nu poate să existe fără jertfa și luptele proletariatului". Aserțiune comentată nu fără ironie de traducătorul lui Dostoievski: "Perfect și continuu eroică, muncitorimea rămîne eroică și în prezent, prin simplul fapt că se duce la lucru, spre deosebire de scriitorul care își alcătuiește compunerile la el acasă și nu trebuie să circule cu tramvaiele supraaglomerate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Și mă cuprinde, contradictoriu, și-o milă, și-o groază înduioșată, apoasă". Martora de profesie toarnă pe toată lumea, afirmă spre a fi pe placul și conformă cu dorințele anchetatorului, că bătrîna doamnă Brăiloiu făcea propagandă monarhistă o biată văduvă care, ironia sorții, în fapt îl dușmănea pe Carol al II-lea. Iar el minte, îl ține pe NU în brațe, minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e frigul, dar cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
89, nu pare a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent să refuze condamnarea torționarilor și disculparea victimelor. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor (Editura Cartier, 2001), este, cum citim pe prima filă, cu amară ironie dedicată delatorilor, anchetatorilor, procurorilor și judecătorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului. Dacă, spre exemplu, lotul (cum îl numesc comuniștii) Noica-Pillat a fost condamnat la ani grei de pușcărie pentru lectura unei cărți primite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu limbricul verde: După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să-i accept și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu numeroase vieți nevinovate, intrarea în circuitul agricol a acestei zone, astăzi însușită fraudulos de afaceriști dubioși. Neîmplinirea normelor era însoțită, la întoarcerea în lagăr, de pedeapsa regulamentară, mai exact, după cum era notat în procesul verbal, bătaie organizată. Cu amară ironie este descris ritualul pedepsei regulamentare: "Ți se dădeau jos pantalonii, te întindeau cu fața la podea, doi soldați din trupele de pază te țineau bine de mîini și de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite spargerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am strâns de pe unde am umblat, prin marile orașe ale Apusului, experiența mea de profesionist al scrisului și, mai ales, bucuros de marele har pe care mi-l face existența - o laborioasă carieră publicistică, o anume prolificitate literară (privită cu ironie balcanică groasă de toți cei care, născuți cu apetit și chiar cu talent „artistic”, după primele „mângăieri” ale Miss-Gloriei, se „retrag” În lene, alcool și bavardaje nesfârșite, unde se cheltuiesc tone de spirit și genialitate.Ă Iată, succint, unul din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu sunt mereu Împins, aproape În orice discuție sau situație umană, chiar și esențială, gravă, să le interpretez, monomaniac, sub aspectul și În lumina lor fertilă, „interesantă”, pozitivă. Nu de puține ori, „optimismul” meu s-a dovedit fals, atrăgându-mi ironii sau provocându-mi chiar daune; dar e tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și preocupații adulți, atenți la interesele materiale și sociale, În primul rând, poate provoca, uneori, grave prejudicii. Iar „realizarea unui proiect adolescentin În maturitate” poate duce la ceea ce numim utopie, izolându-l pe autor sau oferindu-l ca subiect de ironii multiple, dacă nu și mai grav. Când În Riscul În cultură vorbeam de ridicol ca fiind unul dintre riscurile majore pe care trebuie să le Întâmpine un creator care vrea să-și afirme „cu orice preț” originalitatea, mă gândeam În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce agrava lucrurile era faptul că aceste „prostii” rezistau, deși avansam În vârstă și În jur mi se citau nu puține cazuri de foști colegi și amici, nu mai Înzestrați decât fusesem, ba, poate, „și mai puțin!”, care, iată, ce ironie, erau deja ingineri sau medici „cu cabinete”, profesori sau Înalți funcționari. - Ce se Întâmplă cu tine, dragul meu?, părea că spune, uneori, mai mult interogativ decât mustrător, privirea gravă, Întunecată, a Tatălui meu, de parcă Îmi punea palma sa mare, frumoasă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și semnificativă galilor și Românilor. Acuratețea stilistică mi-a lipsit Întotdeauna, concizia, claritatea; și, bineînțeles, pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uz, Însă majoritatea celor esențiale s-au menținut. Se poate zice altfel, pe românește, dragoste sau iubire (ambele cuvinte slave)? S-a Încercat să se spună, mai pe latinește, amor; cuvântul Însă nu a prins decât cu o nuanță de ironie. Dragostea românilor se declină și astăzi tot În slavonă. Până la urmă, modernizarea limbii române a fost o reușită. Soluțiile extreme nu au prins. S-a procedat radical, dar până la o anume limită. Dacă s-ar fi mers mai departe, se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ascuțit simț al umorului; se perindă prin fața cititorului galeria aproape completă a Împăraților și Împărăteselor, regilor și reginelor, prinților și prințeselor din Întreaga Europă, mai toți veri, unchi, mătuși sau nepoți ai Mariei, evocați cu un amestec de tandrețe și ironie. Față de ce a Însemnat mitul reginei Maria acum trei sferturi de veac, astăzi amintirea ei este mult mai ștearsă. A urmat și ea declinul pe care l-a cunoscut familia regală În memoria românilor. Și totuși, se pare că asistăm
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și au ajuns să se delecteze cu comediile și schițele sale. Dar inițial n-au lipsit rezervele și adversitățile. Ceea ce a făcut gloria lui Eminescu — românismul — a frânat recunoașterea lui Caragiale. Oare nu Își bătea joc de români? În fapt, ironia lui Caragiale este lipsită de răutate. Chiar dacă În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin — preferând confortul cam anost al capitalei germane prea pitorescului și fantezistului București —, el nu poate fi desprins de mediul pe care l-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apărând cu relief sporit În dezechilibrata societate românească aflată În zona nesigură dintre tradiție și modernitate. Opera lui Caragiale, complexă, oferă și o dimensiune mai puțin veselă, chiar tragică, Însă nota dominantă, ca și receptarea curentă, se află În registrul ironiei și umorului. Umorul rezultă, În primul rând, din contrastul dintre aparență și esență, universal fără Îndoială, Însă ridicat la cote foarte Înalte Într-o Românie care mima o civilizație de Împrumut. Este, În bună măsură, și un comic de limbaj
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
încercat să arunc întrebarea doar în treacăt, dar m-am cutremurat cuprins de un acces de paranoia indus de cocaină. - E îngrijorată că iar te droghezi și bănuiesc... gesticulă Jay, că n-are dreptate...adevărat? - Oare n-am depășit toată ironia asta răsuflată? N-ar fi trebuit să renunțăm să jucăm teatru o dată pentru totdeauna după douăzeci și doi de ani? - Păi, porți un tricou cu marijuana la petrecerea de Halloween, unde tocmai te pipăiai cu o studentă în baie, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
publicării acestui roman, Bret Easton Ellis purta toată vina. Gloria Steinem declarase asta în repetate rânduri în emisiunea lui Larry King în iarna lui 1991 și din cauza asta Organizația Națională a Femeilor boicotase cartea. (Într-o lume mică, dominată de ironii sordide, domnișoara Steinem s-a căsătorit în cele din urmă cu David Bale, tatăl actorului care îl interpretase pe Patrick Bateman în film). O astfel de idee mi se părea hilară - că în lumea reală nu exista cineva atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]