9,417 matches
-
timp între buze, apoi scapără un chibrit și o aprinde. Don Șef, surîd eu, nu-i voie de fumat în curtea combinatului. Dacă vă vede careva din conducere? Mai dă-i în mă-sa! murmură el, trăgînd din țigară. Stropii mărunți ai ploii reci de primăvară ne lovesc fără cruțare. Cei ce trec pe lîngă noi și intră în pavilionul administrativ merg iute, zgribuliți, pitiți sub umbrele, ori cu căștile de protecție înfipte pe cap și cu gulerele ridicate. Puțini dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd voi aduce formularele, voi avea grijă să-mi fac curaj de pe sală, să o pot privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor și șoldurilor, s-o văd eu atunci dacă nu roșește!... Afară, ploaia măruntă lovește cu putere din toate părțile, așa că trebuie să bag formularele în sîn și să grăbesc pasul. Intru în secție prin capătul dinspre poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec îndelung cu prosopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dat în folosință abia prin octombrie-noiembrie... De ce?! mă mir prostește. Răspunsul la întrebarea asta, mă depășește. Părerea mea, de-aceea am și ținut să vă vorbesc, este să nu dezarmați. Nu vă mai pierdeți timpul mergînd pe ici-colo, la funcționari mărunți, ca alde mine. Duceți-vă direct la tovarășul Amariei, secretarul cu propaganda la județ. A intervenit să li se dea locuință și dansatorilor din nu-știu-ce formație artistică, darmite pentru dumneavoastră! În darea de seamă privind activitatea cultural-ideologică a județului, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de asta, voi surîde eu.) Mă înclin în fața secretarei, îi spun un "sărut mîinile!", apoi ies, copleșit de acea stare sufletească pe care o are omul obosit de lupta cu valurile. "La naiba toată zbaterea mea pentru un lucru așa mărunt: o garsonieră! Avea dreptate inginerul Florea: un lucru de nimic! Mă duc să mă îmbăt! Vreau să mă fac criță, să ies din crîșmă rezemîndu-mă de pereți, să cad prin șanțuri! Apoi..." "Ba nu! îmi zic, oprindu-mă în fața unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
patului. Alo, cu tovarășa ingineră-șefă Roman, vă rog! Siguranța și furia doamnei Cristina au început deja să mă irite. "Îți place a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre mine: aceiași ochi mari de căprioară speriată, gata s-o ia la fugă. Nu-i în birou, se aude vocea centralistei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sub brațul drept sacul și pleacă mai departe, alături de Brîndușa, care, după cîțiva pași, încearcă din nou să-l oprească. La picioarele mele, lîngă gura de scurgere, mai este o bucățică de hîrtie. Cu vîrful ghetei o desfac, recunosc scrisul mărunt și frumos al Tamarei, îmi amintesc de capul ei brumat, ca un arbust cu flori albe, și mă înfior; mă înfior la gîndul că hîrtia asta ar fi trebuit să fie o acuzație împotriva mea. Zdrobesc cu talpa ghetei peticul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Scrie versuri? Oricum, e mai frumos decît să scrie declarații false, pentru dosarele de cadre ale celor incomozi. Incomozi pentru mediocritățile vremii! Dacă nu ți-a dat o carte, înseamnă că, în sinea ei, Cristina te consideră totuși un suflet mărunt, meschin, orgolios! Mihai!... "Ajungă-i zilei răutatea ei!" îmi strigă încet Brîndușa, tremurînd de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și cu urări de bine, omului politic. Sâmbătă 19 septembrie [1947] Azi de dimineață, după nelipsitul popas la Muedin, am făcut plaje într’o barcă. Meltemul de trei zile ne astupă ochii, urechile, nările și dinții cu nisip fin, cernut mărunt. În barcă, izbită furios de vânt, am făcut cea mai bună plaje a zilelor din urmă. - Te înștiințez că de acum înainte când îți voi vorbi de simpatia lui Mihai, de acum 2 ani, de la Mangalia, o voi numi Lucia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi aici, mi-ar fi frică să nu fii în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile mari, spaima că s’ar putea să nu ne mai vedem niciodată, dacă evenimentele ne-ar scoborî o perdea de fierîntre noi. Atunci, iubita mea, nu știu ce aș face; poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și mâine de dimineață am iar lecții... Astă seară vreau însă să știi că te iubesc nespus de mult, că sunt beată de singurătate, de melancolie și spleen; că viața aici mă încercuie, mă înlănțuie cu miile ei de griji mărunte, că tu ești acum pentru mine un ideal intangibil, că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea că nu mai e mult și mă voi elibera. Dar eu te iubesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vie, pentru că fratele lui vitreg se va instala acolo. Tu ascultă îndemnurile lui Bazil, nu te împrăștia inutil; așa m’a rugat și Mihai să-ți spun. În astă seară am stat mai mult lângă tine, în povestirea de lucruri mărunte, așa cum e viața. Pe hârtie mereu aș fi vrut să văd profilul tău de Nefertites (!); uneori nici nu vreau să mă gândesc cât de mult mă simt singură de când ai plecat. De obicei, în afecțiile și sfâșierile vieței, durerile se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și reculegere ca pe o icoană în vremuri de restriște. Mamina 19/1947 I Joi seara, 4 decembrie [1947] Nu gândeam azi dimineață să am atâtea să-ți spun în astă seară. Am fost la Tante Margot pe o ploaie măruntă și deasă; curgea de sus în neștire; pe jos băltoace, pe de laturi mașini și eu pataugeam fără umbrelă, sumbră și concentrată. Am mers de la tramvai prin ploaie ca de la casa ta la „Reg[ina] Maria“, poate mai mult; am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
M. 23/1947 I Duminecă, 21 decembrie 1947 [...] Vineri a fost ziua cea mare, când alergam peste tot, ca o amforă de preț plină ochi, gata să se reverse, plină de tot ce mi-ai trimes în cele 12 pagini, mărunt dar nu și citeț scrise. Joi noapte am dormit 3 ore; ți-am răspuns în parte întrebărilor tale, dar mai ales mi s’a părut că erai fără să fii, ca un suflet conturat transpus într’o nebuloasă concretă și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună, micile bucurii, marile bucurii, viața măruntă, cotidiană, cu finalul nocturn - povestirea evenimentelor zilei, la mine în cameră, cu tine în fotoliul larg de cretonă. 12 ianuarie [1948], luni [...] Azi am avut imens de lucru și în șapte zile ni s’a programat lucru ca pentru două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un sentiment de blân dă mândrie. Ce rău îmi pare că n-ai primit cele șapte scrisori duble ale mele; mă gândesc că o mână indiferentă și ostilă mi-a azvârlit în vânt strigătele de dragoste și de neliniște și măruntele mele vești domestice. De trei zile, o telegramă, o carte poștală și scrisoarea de la Crăciun cu crenguța de vâsc. Tot atunci ți-am trimis și eu primul ghiocel din țara ta. Ce mișcătoare sunt gesturile astea care-și răspund, întrebările
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Avrum - orândarul din povestirea O umbră (1906) - este descris și el cu „barba roșie” <endnote id="(410, pp. 13 și 280)"/>, iar domnul David - negustorul din romanul Baltagul (1930) - are barba și mustățile ca „o mască de arici roș ; stropituri mărunte de aceeași coloare Îi pătau partea neblănită a obrazului” <endnote id="(437, p. 54)"/>. Scriitorul cernăuțean Gregor von Rezzori (1914- 1998) nu face eco nomie de clișee atunci când descrie În textele sale memorialistice (Memoriile unui antisemit, 1979) un „evreu inconfundabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidovit”, pentru că l-a conceput cu o evreică. El Îi mărturisea fiului acest „păcat” În termeni biologico-teologici cețoși : „Am comis o mare greșeală În viață ; mi- am murdărit sângele, trebuie să răscumpăr păcatul sângelui”. Tatăl lui Eugčne Ionesco era un mărunt avocat oportunist, legionar sub regimul legionar, anto nescian sub regimul Antonescu, și care-l bătea pe vecinul său evreu, numindu-l - nu e de mirare - „jidan Împuțit” <endnote id="(696, pp. 128-130)"/>. Lexicul propagandei naziste era dominat de termeni care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a evreilor și, implicit, la un miros neplăcut degajat de aceștia. „Este greșit să consideri că putoarea ar fi la evrei naturală și endemică - scria medicul Ramazzini În 1700 despre «maladiile ghetourilor» din Italia - ; mirosul, pe care Îl răspândește lumea măruntă din rândurile lor, se datorează Înghesuielii din casele lor și sărăciei” <endnote id="(455, II, p. 284)"/>. Evident, În epoca premodernă, murdăria nu era nici pe departe „un vițiu propriu al poporului evreesc”. Carențe ale simțului curățeniei sunt atestate din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îndeplinirea unei porunci divine” <endnote id=" (474)"/>. La rândul lui, Ion Călugăru descrie și el spectacolul sacru-profan al Îmbăierii rituale practicate de evreii din Dorohoi (nordul Moldovei) la Începutul secolului XX : „Baia geme de lume. În timpul anului, În ajunul oricărei mărunte sărbători, vin oamenii bătrâni cu nepoții la feredeu. [...] În preziua Anului nou [= Roș Hașana] râură săpunul pe băncile de la baia de aburi, bătrânii se vaită de plăcere, asudă și se bat cu măturici de stejar, stau claie peste grămadă. Prin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Activitatea de credit și cooperație din Dorohoi era dată de existența unor cooperative de credit (bănci populare) și cooperative de consum. După o situație din anul 1934, în județul Dorohoi funcționau 5 bănci: agenția Banca Națională, Banca Cooperativa de credit mărunt, Banca industrie și comerț, Banca populară, Banca populară a meseriașilor români, Banca populară CFR47. Cooperativele de credit (bănci populare) erau în număr de 52, cu 12315 membri și capital social vărsat de 17790194 lei. Cooperative forestiere erau 5 cu 549
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
lei, Banca Cuza cu 300 membri și capital de 80000 lei49. În anul 1931 existau în Dorohoi 6 bănci românești (Banca meseriașilor români, Banca română Creditul nostru, Banca populară și Banca Moldovei) și doar 4 bănci aparținând minoritarilor (Cooperativa credit mărunt, Banca de Industrie și comerț, Banca Comerțului, Banca Marmorosch Blank). După Primul Război Mondial, în județul și orașul Dorohoi se manifestă un efort al autorităților pentru reorganizarea sistemului de învățământ. Într-un tablou privind „situația învățământului din orașul Dorohoi”, în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
obținerea certificatului de capacitate profesională. Politica de românizare a avut un efect dăunător economiei. Într-un buletin economic întocmit de șeful poliției se precizează: „bănci pe raza teritoriului urban sunt 8: 3 în Dorohoi (Banca populară română, Banca de credit mărunt, Banca meseriașilor români - în 1940 a fost desființată banca fraților Zelțer), 2 în Darabani și 2 în Săveni. Situația era grea: încasările sunt micșorate, depunerile sunt foarte mici, retragerile sunt accentuate. Credite nu se acordă decât numai membrilor. Comerțul suferă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
autentic) gîndurile (evident, numai o parte din ele) pînă la capăt. În afară de trei (prima, a zecea și a douăzeci și treia, bătute la mașină; pentru cea din 14 august 1979 prezintă scuze), toate scrisorile sale sînt „de mînă”. Scriitura e măruntă (notate cu un stilou cu peniță subțire, rîndurile seamănă cu urmele de furnici sau ca niște fire abia descusute, crețe), totuși (treptat) ușor de citit, cu o liniatură dreaptă și egală, fără ștersături, „aerisită”, cursivă; scriitură de om sigur pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
avut la îndemînă o mașină de scris pentru a-l transcrie. În ianuarie 1984 voi fi pentru trei săptămîni la Paris, invitat de Collège de France . îmi vei scrie pînă atunci, dacă vei avea nevoie de medicamente sau alte lucruri mărunte indispensabile care nu se găsesc în țară. Am primit cu recunoștință drepturile de autor pentru lunile iunie-iulie 1983. Nu posed numerele iulie-august 1983, deși sînt abonat la Roman. Poșta de acolo zice că n-a primit nimic și că neregula
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pildă, se sprijină pe ideea acestuia de a fi constructivi. Constructivismul nostru suferă însă cîtă vreme n-avem continuitate în muncă, ne pliem pe comenzile fiecărei zile și ne risipim. Șapte din scrisori sînt dactilografiate la o mașină cu litera măruntă, iar trei (și cartea de vizită) sînt scrise cu stiloul (cerneală albastră sau cerneală mov) pe fața cîte unei coli. Aspectul lor nu-i estetic și nici lesne lizibil. Paginile seamănă cu porțiuni dintr-un lan de păioase după o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]