8,525 matches
-
au fost triburile de pigmei. Aceste triburi au fost înlocuite și absorbite de triburile bantu în timpul migrațiilor bantu. Între 2000 î.Chr. și 500 d.Chr. triburi bantu au pătruns în valuri dinspre nord-vest pe teritoriul ocupat astăzi de . Aceste migrații au dislocat populația pigmee locală spre sudul statului de astăzi. Migrații ale unor populații din regiunile Darfur și Kordofan din Sudan în zona de nord est precum și alte migrații dinspre estul Africii spre estul Congo-ului, au contribuit și mai
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
absorbite de triburile bantu în timpul migrațiilor bantu. Între 2000 î.Chr. și 500 d.Chr. triburi bantu au pătruns în valuri dinspre nord-vest pe teritoriul ocupat astăzi de . Aceste migrații au dislocat populația pigmee locală spre sudul statului de astăzi. Migrații ale unor populații din regiunile Darfur și Kordofan din Sudan în zona de nord est precum și alte migrații dinspre estul Africii spre estul Congo-ului, au contribuit și mai mult la amestecul de populație din Congo. Triburile bantu au adus
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
pătruns în valuri dinspre nord-vest pe teritoriul ocupat astăzi de . Aceste migrații au dislocat populația pigmee locală spre sudul statului de astăzi. Migrații ale unor populații din regiunile Darfur și Kordofan din Sudan în zona de nord est precum și alte migrații dinspre estul Africii spre estul Congo-ului, au contribuit și mai mult la amestecul de populație din Congo. Triburile bantu au adus tehnici agricole și tehnici de prelucrare a fierului dinspre vestul Africii. Ei au stabilit familia de limbi bantu
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
Tensiunile dintre aceste popoare rămân ridicate și adesea provoacă controverse politice. Conform recensământului din 1991, Bosnia și Herțegovina aveau o populație de 4.377.000 de locuitori. În timpul războaielor din Iugoslavia din anii 1990, au avut loc în toată țara migrații semnificative. Din 1991 nu s-a efectuat niciun recensământ, iar controversele politice au dus la imposibilitatea organizării unuia. Cu toate acestea, pentru 2012 existau intenții de organizare a unui recensământ. Acesta a fost amânat și în cele din urmă , populația
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Irak, prin banii trimiși măresc semnificativ venitul pe cap de locuitor. Populația actuala atinge 905.949 locuitori (recensământ din iulie 2006) cu o densitate de 49 loc/km². Fijienii autohtoni sunt un amestec de poliezieni și malaezieni, rezultat din vechile migrații care au avut loc în Pacificul de sud cu secole în urmă. Populația de origine indiană a crescut repede între 1879 și 1916 pentru a munci pe plantațiile de trestie de zahăr. Apoi a continuat să crească datorită migrațiiei voluntare
Fiji () [Corola-website/Science/298101_a_299430]
-
decembrie 2005, 95% din camerele de hotel erau disponibile, iar clădirile fuseseră întărite conform noilor reglementări ale construcțiilor. Cea mai mare parte a populației (80%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor aduși de europeni. 12% sunt indieni veniți în cadrul migrației către Santa Lucia și Granada, începute în 1855. Restul sunt un amestec de africani, indieni și europeni. Indigenii (caraibieni și arawak) au fost exterminați de francezi la Sauteurs. Din cauză că sunt emigranți câtă populație are Grenada, în alte țări caraibiene, și
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
cuprinde și insulele Fernando Póo, Annobon, Corisco, Elobey. Este divizată în 7 provincii. "Articol principal: Istoria Republicii Guineea Ecuatorială" Primii locuitori ai regiunii se consideră a fi Pygmies, din care doar comunități izolate au mai rămas la nord de râul Muni. Migrațiile Bantu dintre secolele al XVII-lea și al XIX-lea au adus triburi de coastă și mai apoi locuitorii Fang. Bubi au emigrat spre Bioko din Camerun și râul Muni în mai multe rânduri și au urmat fostelor populații neolitice
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
unite administrativ sub conducere spaniolă. Între 1926 și 1959 au fost unite în colonia Guineea Spaniolă. "Articol principal: Demografia Republicii Guineea Ecuatorială" Majoritatea populației este de origine Bantu. Cel mai mare trib, Fang, este indigen pe continent dar s-au produs migrații substanțiale către Insula Bioko și dominația acestora asupra locuitorilor inițiali Bantu. Fang constituie 80% din populație și este divizată în 67 de clanuri. Cele din partea de nord a râului Muni vorbesc Fang-Ntumu pe când cei din sud vorbesc Fang-Okah; aceste două
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
incluse în diverse alte raioane atribuite Azerbaidjanului sovietic pentru a înlătura ideea populației locale armene de apartenență la aceeași unitate administrativă și istorică și a-i diminua impactul electoral și coeziunea, expunând-o unui proces de deznaționalizare favorizat și de migrația din motive economice. Conflictul armeano-azer a fost primul conflict interetnic din spațiul ex-URSS. Începând cu finele anului 1987, populația din Karabahul de Munte, sprijinită de conaționalii din Republica Sovietică Socialistă Armenească, a revendicat teritorii ce făceau parte din teritoriul Armeniei
Nagorno-Karabah () [Corola-website/Science/298158_a_299487]
-
prea mari pentru a vorbi despre unitate. Se crede că toate popoarele turcice sunt originare din Asia Centrală. Unii istorici pretind că turcii sunt originari din Asia de vest și au migrat în timpuri preistorice în Asia Centrală, în timp ce alții cred că migrația către Asia de vest și interacțiunile turcilor în diferite parți ale lumii în perioada antică, (înainte de apariția hunilor), au apărut via Asia Centrală. Comparații ale limbii sumeriene antice, (pe care ei o numesc limba uralo-altaică), cu limbile turcice moderne arată similarități
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
Alții atrag atenția din nou că multe limbi au fost adoptate fie benevol fie silit de alte popoare diferite rasial. Teoria acceptată curent este aceea a moștenirii lingvistice și rasiale separate, bazate pe o multitudine de invazii, războaie, imperii și migrații ale populației. Cele mai multe popoare turcice sunt musulmane sunnite. Dar mulți oameni din estul Turciei sunt aleviți și cea mai mare parte a locuitorilor Iranului și Azerbaijanului sunt musulmani șiiți. Ciuvașii din Rusia și găgăuzii din Republica Moldova sunt în mare parte
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
semnat un tratat cu Sultan Hussein Shah din partea companiei British East India Company, cu scopul de a dezvolta Singapore ca port comercial, marcându-se astfel începutul erei moderne. Ajutorul lui Raffles, William Farquhar, a preconizat perioada de dezvoltare economică și migrația etnică. În anul 1858 insula era guvernată de către Biroul companiei The British India. În 1867 Singapore a fost recunoscută oficial ca teritoriu colonial englez, răspunzător direct al Coroanei. În 1869, insula avea o populație aproximativă de 100 000 de locuitori
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
murală, descoperite la Thelelat Ghassul, lângă Ierihon, precum și așezările subterane de la Beer Șeva. Din jurul anului 3000 a. Chr. datează primele urme ale unor populații semite venite în "Palestina" probabil dinspre Egipt. Ceva mai târziu, în jurul anilor 2600 a. Chr., urmează migrația unor triburi semite de nord, venite probabil din Siria. La mijlocul mileniului al III-lea a. Chr. pare să fi fost fondat și Ierusalimul. În jurul anului 2350 a. Chr. Egiptul își extinde dominația politică asupra unor orașe-state de pe teritoriul "Palestinei". Migrațiile
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
migrația unor triburi semite de nord, venite probabil din Siria. La mijlocul mileniului al III-lea a. Chr. pare să fi fost fondat și Ierusalimul. În jurul anului 2350 a. Chr. Egiptul își extinde dominația politică asupra unor orașe-state de pe teritoriul "Palestinei". Migrațiile amintite au fost urmate de cele ale triburilor semite ale canaaniților, datate între 2100-1900 a. Chr. Atestate în izvoare egiptene și constatate de cercetări arheologice de dată recentă, invaziile canaaniților au provocat mari distrugeri materiale. Teritoriile de locuire ale acestei
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
2100-1900 a. Chr. Atestate în izvoare egiptene și constatate de cercetări arheologice de dată recentă, invaziile canaaniților au provocat mari distrugeri materiale. Teritoriile de locuire ale acestei populații, inițial nomadă sau seminomadă, sunt înregistrate în izvoarele egiptene sub numele Canaan. Migrația canaaniților a fost urmată de cele ale triburilor semite ale amoniților și arameilor. Se amintește prezența în zonă și a unor populații de origine indo-europeană ca huriții si hetiții. Memoria istorică a Vechiului Testament ajunge până în jurul anului 1700 a
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
atestării ale denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia (și anume Epirus Nova), și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea. Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
pe calea ferată. Conform recensământului din 2011, populația totală a Albaniei este de 2.821.977 cu o rată a fertilității redusă, de 1,49, copii pentru fiecare femeie. Căderea regimului comunist în 1990 a fost însoțită de emigrație masivă. Migrația externă era interzisă în Albania comunistă, iar cea internă era puternic limitată, astfel că fenomenul a fost o noutate. Între 1991 și 2004, circa 900.000 de oameni au emigrat din Albania, circa 600.000 stabilindu-se în Grecia. Emigrația
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare. Prima atestarea certă a orașului Bălți apare în comentariile despre expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă. La întoarcere militarii
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
numele vechi al Traciei). În secolele XIII-XI i.en. se desfășoară "invazia popoarelor mării" pe fondul colapsului civilizatiei miceniene si regatului hitit din cauza factorilor interni. Siria și Palestina sunt pustiite și începe declinul Noului Regat Egiptean. Printre populațiile antrenate în migrație erau populații ce proveneau din zona Dunării Mijlocii și Inferioare, un rol important avându-l tracii și ilirii. Tracii, printre care și frigienii, s-au așezat în Asia Mică. Mysii au dat numele unei provincii din Asia Mică: Mysia. Informațiile
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Sir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba romani aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și lexicale dardice sau nord-vestice sunt rezultatul unei migrații ulterioare, probabil înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
în Europa Centrală și de Est, în Turcia, în Peninsula Iberică și în sudul Franței. Importante comunități de romi trăiesc de asemenea și în America, în special în Brazilia, unde romii au fost deportați de către guvernul portughez în timpul erei coloniale. Migrația etniei rome a făcut ca aceasta să se fi răspândit în istoria mai recentă și în alte zone ale emisferei vestice. În februarie 2016, în timpul Conferinței Internaționale a Romilor, ministrul indian de Externe Sushma Swaraj a declarat că romii sunt
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
băștinași). De asemenea, graiul romilor conține amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi ușor de recunoscut. Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trăit în zona centrală a Indiei. A existat o migrație inițială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migrația în afara Indiei. Nu se cunoaște exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi facut parte din clanul războinic al rajpuților (casta Kșatriya). În 1192 armatele aliate
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi ușor de recunoscut. Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trăit în zona centrală a Indiei. A existat o migrație inițială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migrația în afara Indiei. Nu se cunoaște exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi facut parte din clanul războinic al rajpuților (casta Kșatriya). În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Sultanatului de Rum. În secolul al XI-lea romii proveniți din India se aflau în Sultanatul de Rum de unde au trecut în Imperiul Bizantin, și apoi au pătruns în sud-estul și centrul Europei (secolele XIV-XVI), ca și în nordul Africii. Migrația masivă a romilor în Europa a început, însă, în secolul al XIV-lea odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel, ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turcești și de făurirea puternicului Imperiu Otoman
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Otoman, romii prosperând în interiorul lui. În secolul al XV-lea au pătruns în Europa apuseană (în special în Peninsula Iberică), iar din secolul al XIX-lea în cele două Americi. Unii cercetători consideră că au existat mai multe valuri de migrație din India. Și astăzi există triburi nomade sau seminomade în India, susținând teoria că romii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși înspre Europa de războaie și invazii ulterioare. În spațiul
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]