8,119 matches
-
erau identificați cu nazismul - Heidegger În mod explicit, fiindcă acceptase o catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul ideii de progres, fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns În criticismul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șansei istorice. Dar În câțiva ani, mulți (mai ales dintre adulții tineri educați din nord-vestul Europei) au Început să privească bunăstarea materială și comercialismul deceniilor precedente ca pe o moștenire apăsătoare, aducătoare de false valori și bunuri de prost-gust. Prețul modernității, cel puțin pentru cei care profitaseră din plin de ea, Începea să pară puțin prea mare, iar „lumea dispărută” a părinților și bunicilor lor, din ce În ce mai atrăgătoare. Politizarea acestor nemulțumiri culturale a fost, În cele mai multe situații, opera unor activiști deprinși cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor. Iar dacă stânga contempla admirativ de zeci de ani „producția” comunistă la Întrecere cu cea occidentală, la Începutul anilor ’70, atât la dreapta, cât și la stânga s-au făcut auzite voci care demascau costurile ascunse al progresului, productivității și „modernității”2. Revoluția ecologistă modernă avea așadar două avantaje: era o ruptură cu soluțiile brutale din trecutul apropiat și avea rădăcini Într-o istorie mai Îndepărtată, imposibil de rememorat, dar liniștitoare ca atavism. Ecologismul (ca și pacifismul) a stârnit adesea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lucru de necrezut altădată, proiectul barajului Gabčíkovo-Nagymaros a devenit o sursă semnificativă de opoziție internă pentru guvernul de la Budapesta - și un impas major În relațiile dintre cele două state „vecine și prietene”3. În Cehoslovacia, o inapetență mai veche pentru modernitatea tehnologică a fost transmisă noii generații de intelectuali prin scrierile filosofilor Jan Patočka și Václav Bìlohradský; cel din urmă a scris după 1970 din exil (În Italia), iar cugetările sale neo-heideggeriene erau citite În țara de origine În samizdat. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care istoricul François Furet demola sistematic „catehismul revoluționar” prin care francezii au fost Învățați timp de zeci de ani să-și Înțeleagă țara și trecutul. În acest „catehism”, așa cum Îl disecă Furet, Revoluția din 1789 a fost momentul inaugural al modernității, confruntarea care a scindat Franța În două culturi politice opuse, stânga și dreapta, determinate, evident, de clasa socială a antagoniștilor. Această poveste (construită pe doi piloni: optimismul liberal de secol al XIX-lea și viziunea marxistă a unei transformări sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate aplecarea sa către o viziune Îngust-poloneză și uneori alarmantă asupra creștinismului 2. Dar explică și simpatia fără precedent de care se bucura În țara de origine. De la Început, papa s-a distanțat de complicitatea roman-cosmopolitană a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care ducea Credința În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar suprapunându-se cu direcția maioresciană în lupta pentru unitatea culturii românești. Dimensiunile operei lui Cipariu sunt examinate în perspectivă interdisciplinară, evidențiindu-se modernitatea metodelor de cercetare folosite în lucrările istorice, vocația filosofică, sesizabilă în textele proprii și în tălmăciri; poezia și proza lui memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
s-a sincronizat cu momente de vârf ale poeziei românești postbelice. Eseistica, adunată în volumele Viața cuvântului și A vedea cu inima, ia forma unor instantanee despre problemele sociale, etice și politice ale timpului, de meditații lirico-filosofice asupra actului artistic (modernitate, logică poetică, viziunea scriitorului asupra realității obiective și interpretarea subiectivă a faptelor de viață) sau se întrețese în cronici la cărțile unor confrați.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
armonii latine”. Încă din 1920 i se încredințează unele lucrări de restaurare la palatul Mogoșoaia; după trei ani, elaborează proiectul Băncii Chrissoveloni. Concepția lui, sintetizată în formula „simetrii spațiale”, se întemeiază pe principiile clasice de construcție, cu temperate accente de modernitate și cu asimilarea unor elemente din tradiția românească. Ea este transpusă, cu o sobrietate care impune, într-o seamă de clădiri și de ansambluri, cum sunt vilele din Eforie Nord, hotelul Rex din Mamaia (împreună cu V. Arion), biserica din Tețcani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
este lector universitar în cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Ovidius" Constanța, unde ține cursuri de literatură comparată. În anul 2008 a obținut doctoratul în Filologie cu distincția Summa cum laude la Universitatea din București, cu teza "Decadență și decadentism în contextul modernității românești (sfârșitul secolului XIX, prima jumătate a secolului XX). A primit premiul revistei Cuvântul pe 2005 pentru volumul Explorări în comunismul românesc (coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), premiul pentru debut al revistei Observator cultural pe anul 2007 cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1900, "apocalipsa veselă" cum a numit Hermann Broch acel climat de nepăsare de dinaintea sfârșitului, a alimentat un număr considerabil de cercetări pe care Mitchievici le cunoaște și discută dintr-o perspectivă mereu atentă și la evoluțiile artistice românești. Dacă explozia modernității fusese redusă de istoriile canonice ale artei la avangardismul parizian, se recunoaște astăzi în cultura și arta vieneză un alt pol al modernității cu timbrul ei distinct în care timpul nostru pare să se regăsească. Autorul recuperează o întreagă categorie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mitchievici le cunoaște și discută dintr-o perspectivă mereu atentă și la evoluțiile artistice românești. Dacă explozia modernității fusese redusă de istoriile canonice ale artei la avangardismul parizian, se recunoaște astăzi în cultura și arta vieneză un alt pol al modernității cu timbrul ei distinct în care timpul nostru pare să se regăsească. Autorul recuperează o întreagă categorie de artiști foarte apreciați în jur de 1900, cei grupați în jurul asociației Tinerimea Artistică, înființată în 1902, majoritatea cu studii prelungite la München
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
curent de gândire și artistic scufundat, fără să adere necondiționat la valorile plastice promovate de simbolism (este mai ales cazul lui Theodor Enescu atunci când scrie despre Luchian). Intruziunea literarului în arta plastică, definitorie pentru momentul simbolist și drastic amendată de modernitate, care identifica aici semnele decadenței, cerând fiecărei arte să se concentreze asupra propriului mediu, făcea, la acel moment, dificilă o reabilitare fără rezerve a curentului. Pentru "postmodernul" Angelo Mitchievici contaminarea cu literarul nu mai constituie însă o culpă, iar artiștii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acesta o tendință spre reformulare a temelor, dacă nu a "limbajului" artistic au parte de o respingere aproape unanimă din partea criticii. Modernismul interbelic reconsideră relevanța materiei plastice, și evacuează literatura din artele plastice. Simbolismul și decadentismul reprezintă indubitabil fețe4 ale modernității, deși Matei Călinescu, cel care a pus în circulație termenul, prezent și în titlul cărții sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticii. Modernismul interbelic reconsideră relevanța materiei plastice, și evacuează literatura din artele plastice. Simbolismul și decadentismul reprezintă indubitabil fețe4 ale modernității, deși Matei Călinescu, cel care a pus în circulație termenul, prezent și în titlul cărții sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași modernități, și într-un complicat joc de oglinzi, schimbă permanent reflexe ale unuia în mediul specular al celuilalt. Reformulând, prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deși Matei Călinescu, cel care a pus în circulație termenul, prezent și în titlul cărții sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași modernități, și într-un complicat joc de oglinzi, schimbă permanent reflexe ale unuia în mediul specular al celuilalt. Reformulând, prin ele se reflectă o anumită vârstă a modernității, o anumită etapă a ei, care se separă de altele printr-o formă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași modernități, și într-un complicat joc de oglinzi, schimbă permanent reflexe ale unuia în mediul specular al celuilalt. Reformulând, prin ele se reflectă o anumită vârstă a modernității, o anumită etapă a ei, care se separă de altele printr-o formă specifică de sensibilitate. Două incoveniente se ivesc numaidecât cu acești doi termeni. Pe când simbolismul a intrat în dicționarul de termeni literari în calitate de curent literar, decadentismul nu a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rămânând la stadiul de atribut ocazional în măsură să precizeze o nuanță, o impresie și nicidecum o estetică sau un curent literar sau artistic. Am încercat să reconstruiesc o estetică decadentă într-o altă carte, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, carte pe care cea de față o completează. În cazul artelor plastice, decadentismul rămâne tot un atribut legat de un context bine precizat, identificat în cultura franceză cu romanele lui Huysmans, dintre care În răspăr (1884) constituie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o umbră discretă, într-un mediu mai conservator care nu i-a permis realizarea proiectelor de artă monumentală. Cartea de față reprezintă atât o reconstrucție a unui fenomen de amploare în artele plastice, expresie și secvență a unei vârste a modernității românești, cât și deconstrucție a unei prejudecăți privind minoratul artei simboliste sau a inexistenței ei ca atare. Inevitabil, ea reprezintă un decupaj personal, și oricând poate fi imaginat altul mai bun, mai documentat și cu criterii mai clar precizate. Am
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistică între 1910 și 1915, interval după care fie și-au reformulat viziunea estetică, fie au căzut sub incidența unei critici impenitente, care socotea literaturizarea sculpturii în spirit simbolist drept o eroare estetică amendată de pe pozițiile unei alte vârste a modernității. Definitoriu pentru decadentism este amploarea pe care o ia o altă temă romantică, ceea ce ar completa teza lui Mario Praz conform căreia decadentismul nu reprezintă decât o prelungire a romantismului în datele unei exces al dimensiunii erotice pe linia de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul pictor al vieții moderne sesizează locurile comune ale modernității transmutată printr-o alchimie specific artistică în mondenitate, făcând din suprafață, din superificial, un subiect de meditație. Pictorii prezentați nu ating această anvergură, dar opera lor constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale simbolice. Devin relevante în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se focalizeze asupra simbolismelor sud-est și central europene, incluzând fenomenul simbolist ceh, polonez, maghiar, rusesc sau sârbesc, și al felului în care acestea sunt "naționalizate", sunt modelate în spiritul unei tradiții pe care la rândul lor o așază sub semnul modernității. Acest dialog dintre tradiție și modernitate, care se realizează în spațiul simbolismului, constituie un fenomen care merită o analiză aprofundată, care să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
central europene, incluzând fenomenul simbolist ceh, polonez, maghiar, rusesc sau sârbesc, și al felului în care acestea sunt "naționalizate", sunt modelate în spiritul unei tradiții pe care la rândul lor o așază sub semnul modernității. Acest dialog dintre tradiție și modernitate, care se realizează în spațiul simbolismului, constituie un fenomen care merită o analiză aprofundată, care să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui stil decadent în artele plastice realizează o diferență notabilă, care merită cercetată. Teoreticianul trasează coordonatele care fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia și ca inovații tehnice precum în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente ale luminii, dizolvându-i contururile. În cazul simboliștilor, nu atât diviziunea culorii sau efectele de lumină contează, cât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]