8,622 matches
-
M., „Eminent al Învățămîntului Public”, premiant al Academiei Româno-Americane, decorat cu „Ordinul Republicii” și cu Medalia A.Ș.M. „D. Cantemir”. Autor a peste 400 de lucrări științifice și științifico-didactice publicate atît în țară, cît și în străinătate, inclusiv 3 monografii, între care:
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]
-
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul " Enigma Otiliei", și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni "Séraphita", Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul "Mitul reintegrării". Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
redactat și tipărit în anul 1904, într-un interval de numai patru luni, lucrarea monografică "Orașul Iași - odinioară și astăzi", considerată a fi opera capitală a vieții sale. Această lucrare a fost reeditată în 1913 sub titlul de "Orașul Iași - Monografie istorică și socială ilustrată". S-a străduit zadarnic să întocmească și o a treia ediție, „revăzută și mult adăogită”. De asemenea, a publicat mai multe articole despre Iași în revistele vremii: A rămas în manuscris lucrarea monografică "Iașul - leagăn al
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
ideolog al „națiunii spirituale” evreiești. Modelul antic era, în ochii săi, Iohanan ben Zakai, fondatorul Școlii de la Iavne, după distrugerea Celui de-al Doilea Templu (70 e.a.). Niemirower visa întemeierea unei noi Academii Iavneiste în Țara Sfântă. Niemirower a scris monografia "Ochire asupra istoriei Comunității israelite din Iași (1866-1907)", cât și alte lucrări publicistice, unele cu caracter filosofic, care au fost compilate în 4 volume de opere. Niemirower a combătut antisemitismul ("Morala iudaismului", 1915), dar și tendințe, nedorite, după opinia sa
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
interior cu energie negativă, iar alta se îndepărtează de gaură cu un surplus de energie. În anii ulteriori Penrose a propus metoda twistor-ilor pentru descrierea câmpurilor gravitaționale și a diferitor interacții cu aceste câmpuri, rezultatele cărora sunt expuse într-o monografie în colaborare cu W. Rindler. Alte lucrări se referă la teoria simetriilor și a cuasicristalelor, la inteligența artificială (cu care intră în conflict), la cosmologie (în colaborare cu Stephen Hawking) pe care o prezintă pe limbajul twistor-ilor. Cărțile lui au
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
1972, Paris) a fost un teolog iudaic român. Erudit în iudaism și în cultura universală, el s-a făcut cunoscut ca exeget al textelor religioase iudaice și ca istoric, mai ales al medicinei iudaice și al obștii evreiești din România. Monografiile sale asupra câtorva din comunitățile mozaice de pe teritoriul României au devenit clasice. Rabinul Dr. Meyer-Abraham Halevy s-a născut la 21 martie (3 aprilie, calendarul justinian) 1900 la Piatra Neamț într-o familie religioasă. Tatăl lui, Abraham Iosub Hahamu, primise o
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935), "Templul Unirea Sfântă din București", "Misiunea rabinului", "Iacob Eraclitul și evreii" (în limba germană), "Comunitatea din Kronstadt-Brașov" (în limba idiș) și multe colaborări la numeroase publicații în română, ebraică, idiș, franceză, etc. El a continuat tradiția școlii
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
alți șefi ai secției române, s-a îmbolnăvit și a murit de un cancer galopant, existând indicii puternice că ar fi fost iradiat sau intoxicat cu o substanță radioactivă. Editorialele sale politice sunt caracterizate de tonul cumpătat și siguranța erudiției. Monografia sa "Istoria Românilor" rămâne o lucrare de referință a științei istorice românești. Vlad Georgescu s-a născut la București, la 20 octombrie 1937, într-o familie boierească. În scurta biografie inclusă în volumul "Istoria românilor", Mihai Botez îi menționează printre
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
de corespondență cu prietena sa Onica Busuioceanu, care a trăit în SUA, și pe care a ajutat-o din punctul de vedere financiar, sub titlul "Dragă Walter, Scrisori către un binefăcător, 1976-2006", aceeași editură publicând o traducere a unei mini monografii consacrată lui Martin Heidegger.
Walter Biemel () [Corola-website/Science/304933_a_306262]
-
pentru "Panthéon". Compoziția "Burghezii din Calais" este cumpărată de statul englez și va fi instalată în grădinile Westminster din Londra, în fața Parlamentului. În "Metropolitan Museum" din New York se inaugurează (1912) o sală consacrată lui Auguste Rodin. În 1914 îi apare monografia "Leș Cathédrales de France", care cuprinde studiile sale asupra stilului gotic în arhitectură. Auguste Rodin se îmbolnăvește grav în anul 1916. Donează o mare parte din colecțiile sale statului francez. La 29 ianuarie 1917 se căsătorește la Meudon cu Roșe
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
urban al județului Maramureș (după Baia Mare, Sighetu Marmației și Borșa). Etimologia numelui localității: din Vișeu (< n. pers. Vișa, diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav) + de + Sus. Numele vechi a localității este "Între Râuri". Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365 (Ketwyssou). . Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alți autori, localitatea este atestată din anul 1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
limbă străină. Traducerile au apărut cu începere din 1889, la Șimleu Silvaniei. Casa de cultură s-a mutat într-o clădire nouă, în 1967, renovată în 2014-2016. Aici a lucrat multă vreme ca director prof. Andrei Mureșan, autorul unei prime monografii turistice; în prezent, funcția este deținută de profesorul de istorie Mihai Petriș. Alte monografii au fost întocmite de profesorii Eva Ianchiș, Gheorghe Coste, Iosif Daróczi, Györfi-Deák György, Ion Ivănescu și Viorel Tăutan. Biblioteca orășenească a fost înființată în 1948 și
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
cultură s-a mutat într-o clădire nouă, în 1967, renovată în 2014-2016. Aici a lucrat multă vreme ca director prof. Andrei Mureșan, autorul unei prime monografii turistice; în prezent, funcția este deținută de profesorul de istorie Mihai Petriș. Alte monografii au fost întocmite de profesorii Eva Ianchiș, Gheorghe Coste, Iosif Daróczi, Györfi-Deák György, Ion Ivănescu și Viorel Tăutan. Biblioteca orășenească a fost înființată în 1948 și de atunci a fost mutată de mai multe ori, în diferite locații. În prezent
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
dealul Stejaru de 649 m, la nord-est cu dealul Becheci sau Bicheș de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
mondial și în perioada interbelică. Preocuparea acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți etc. „Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” - S.A.V.K.) care a luat ființă în august 1873 la Brașov, sunt considerate a
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
teritoriul satului Meleșeni (Raionul Călărași), la Sud - de teritoriul satului Onești (Raionul Strășeni), la Sud-Vest - de teritoriul satului Frumoasa (Raionul Călărași), la Est - de teritoriul satului Săseni (Raionul Călărași). Suprafața intravilanului constituie 396 ha, iar a întregului teritoriu - 5945 ha. Monografii:
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași. De aici și denumirea de azi a satului - Colibași. Prezintă interes și alte versiuni privind originea satului și a denumirii lui. Doctorul în științe istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa "„Narodonasilenie Bessarabskoi oblasti i levoberejnih raionov Pridnestrovia”", că satul purta numele Colibași (Culibași), nume ce ține de jugul turcesc. În perioada colonizării sudului Basarabiei Colibașul, la fel ca și alte sate din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
un mare interes și documentarul arhivei de la Iași care este necercetat. Fondurile cercetate de către Eugenia Samoilă-Tioftica sunt 2,6,8,9,66,112,131,151,208 etc. Sunt menționate doar câteva din sursele istorice în baza căreia a fost întocmită monografia localității Gura Galbenei care urmează a fi publicată. Comuna Gura Galbena este așezată de-a lungul râului Cogâlnic și se mărginește în partea de nord cu satul Bozieni, iar la sud cu satul Hârtop, fiind o așezare tipic autohtona. Casele
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
născut în 1939 ) a absolvit școala medie din satul Biești, apoi Institutul Pedagogic din Tiraspol. Doctor în biologie. Din 1970 activează în Institutul de Zoologie al ASM. Savant de talie mondială. A publicat circa 200 de lucrări științifice, inclusiv 3 monografii. Prezintă mare interes cărțile sale „Lumea animalelor din Moldova”, „Fauna oazelor biocenotice”, „Enciclopedia Păsărilor” etc. Este laureat al Premiului de Stat. Participă activ la pregătirea cadrelor științifice din Republica Moldova. Școala din satul Biești a avut absolvenți demni cu care se
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, conducător artistic Platon Elena și „Comoara satului”, format din femeile satului, conducător artistic Ursachi Efrosenia. Este la început de cale crearea muzeului satului, asupra căruia a lucrat Ion Știrbu, tot odată fiind și coautorul primei monografii a istoriei localității, scoasă de sub tipar în primăvara anului 2007. Populația satului în mare majoritate este de confesie ortodoxă, activează parohia Sf.Arhenghel Mihail și Gavriil. Biserica a fost redeschisă la începutul anilor nouăzeci cu ajutorul enoriașilor din sat. În sat
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
Eugeniu Gladun a deținut funcția de ministru al sănătății al Republicii Moldova în perioada 22 mai 1998-12 noiembrie 1999, în guvernele conduse de Ion Ciubuc și Ion Sturza. Academicianul Eugen Gladun este autorul a peste 300 de lucrări științifice, inclusiv 17 monografii, 22 de manuale, 35 de materiale didactice, 3 brevete de invenții. Sub coordonarea profesorului Eugeniu Gladun, au fost pregătite și susținute 7 teze de doctor habilitat și 22 teze de doctor în medicină, au fost înregistrate peste 220 de propuneri
Eugeniu Gladun () [Corola-website/Science/306073_a_307402]
-
la aspirantură sub conducerea profesorului Arthur Kreindler. În 1955 obține titlul de "candidat în științe medicale" (corespunzător aproximativ titlului actual de doctor în științe medicale), cu o dizertație asupra legăturilor cerebelo-corticale. Rezultatele obținute în urma acestor cercetări au făcut obiectul unei monografii publicate în 1958 împreună cu Arthur Kreindler în limba franceză (""Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet"", Ed. Masson & Co., Paris). Alt domeniu al preocupărilor științifice din acel timp l-au constituit mecanismele de bază ale crizelor de epilepsie focală. În același timp
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
la oameni, Steriade a descoperit un nou tip de ritm cerebral de somn, oscilații lente (<1 Hz), generate intracortical. Steriade este autor sau co-autor a mai mult de 400 articole științifice originale publicate în reviste de specialitate și a șapte monografii. Cartea sa, împreună cu Dietmar Biesold, ""The Intact and Sliced Brain and Brain Cholinergic Systems"", este considerată lucrare de referință în domeniul respectiv. Monografia ""Neuronal Substrates of Sleep and Epilepsy"", publicată în 2003, a fost prezentată în revista "Neuroscience" ca ""un
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
co-autor a mai mult de 400 articole științifice originale publicate în reviste de specialitate și a șapte monografii. Cartea sa, împreună cu Dietmar Biesold, ""The Intact and Sliced Brain and Brain Cholinergic Systems"", este considerată lucrare de referință în domeniul respectiv. Monografia ""Neuronal Substrates of Sleep and Epilepsy"", publicată în 2003, a fost prezentată în revista "Neuroscience" ca ""un remarcabil tur de forță al unui maestru al neurofiziologiei integrative"". a fost distins de Universitatea din Paris cu medalia ""Claude Bernard"" (1965), cu
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
cu o fată a cărei mamă era grecoaică, iar tatăl era neamț din Stuttgart. Întreprinzând călătorii de studiu prin ținuturile aflate sub stăpânirea Imperiului otoman, a cercetat și interpretat realitățile și fenomenele naturale și sociale, tipărind în limba franceză cinci monografii și un raport. Printre lucrările publicate se află și "Excursie agricolă în Dobrogea", studiu de atentă analiză a condițiilor agricole și sociale, precum și de vibrantă atitudine românească. Din cele 12 scrisori trimise în acestă perioadă lui Ion Ghica se desprinde
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]