9,443 matches
-
făceau ei acolo. Se întoarse spre Calistrat privindu-l întrebător. No, dacă facem așa de fiecare dată, nu știu unde vom ajunge, îi spuse Calistrat Ilenei, fără chef, trebuie să accepte de bună voie. Scutește-mă de sfaturi! Situația este cu totul neobișnuită, așa că apelăm la metode mai puțin ortodoxe. Băiete, începu bătrânul, iartă-mă, măi ficior, lucrurile aici nu sunt deloc simple. Vrei să-ți spun cum de am cunoștință de faptul că oamenii dispar? Păi, nu-i complicat deloc! Iată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la el. Se întoarse apoi din nou spre inspector: Cristi, știu că îți vine greu să crezi dar gândește-te puțin! Chiar ție ți s-au întâmplat unele lucruri neobișnuite de când ai venit aici. Amintește-ți numai de noaptea de pe malul lacului! Vezi că te contrazici singură! Explicația care mi-ai dat-o atunci a fost că sufletele morților ies din apă și vor să-i tragă după ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că moșul îi spune povești. Iarăși vorbea despre vâlve și ființe fantastice în care el nu credea de loc. În fața ochilor văzu chipul Ilenei, pe mână încă simțea atingerea ei plăcută și lumina aceea neobișnuită din privirea ei. Îi spusese ceva înainte de a pleca la drum. Îl rugase să fie ascultător și să aibă răbdare cu Moș Calistrat. Gândurile care îl frământaseră până mai adineauri dispă ruseră ca prin farmec. Mintea i se golise, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu puteau străbate. Inima lui Cristian Toma bătea cu putere. Ceea ce vedea în fața ochilor era cu totul neobișnuit. Nu i se mai întâmplase una ca asta niciodată până atunci și nici măcar nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului pe brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă acesta spre toiagul de alături, mă așteptam să fie mai greu. Bătrânul plescăi din buze nemulțumit. Se uita când la inspector, când la toiagul de lângă acesta. N-ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerut să mă crezi, tu m-ai întrebat. Iar mă aburești! Nu uita că tot așa gândeai și mai dăunăzi, după care te-ai convins. Oricum, nu vârsta mea este importantă în acest moment. Vezi, tu reprezinți ceva cu totul neobișnuit, cu tine lucrurile nu sunt în bună rânduială. Nu ești localnic dar mai ales nu ești fiul meu, nici măcar rudă cu mine nu ești. Din câte știu eu, una ca asta nu s-a mai pomenit. Nici măcar domnița nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent. Încet, ceața prindea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vă doresc călătorie plăcută pe drumul de întoarcere și... vizionare plăcută! Sunetul tonului ocupat arăta că interlocutorul său întrerupsese convorbirea. Mihailovici rămăsese cu telefonul în mână nedumerit. Chiar înainte să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca fiind un om de bine ce încearcă să-l pună în gardă. Cu o voce cu accent puternic pe care nu izbutise să-l identifice, îi spusese că afacerea pe care tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă pe obraji curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mirosul cafelei prăjite sau al halatului cărămiziu pe care l-a agățat de clanța ușii să-l poată îmbrăca dimineața de-a dreptul din pat, fără să mai iasă de sub pilotă în camera friguroasă, mă adorm la orele cele mai neobișnuite din zi, când televizorul încă zumzăie. Am așteptat să sune până-n amurg când, cu un sentiment de înfrângere personală, am sunat tot eu, dar „momentan abonatul Connex nu poate fi contactat“, mi-a răspuns o voce rece de mașinărie. doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
luat-o imediat cu mașina băieții ăia și-au fugit cu ea la Urgență, nevastă-mea-i cu ea... Întâmplarea nu-i de ajuns să-i strice lui Tudor ziua în care s-a simțit cu o poftă de viață neobișnuită, zâmbind obraznic fetelor în transportul în comun etc. (Normal că te-ai simțit ca lumea, tu nu știi ce zi a fost azi? A trecut Venus prin dreptul soarelui! explică maică-sa, cu gândul parcă în altă parte.) După miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
slabă. Avea puțină barbă și ochii lui albaștri băteau Într-o nuanță bizară de cenușiu. Îmi dădeau senzația că mă uitam la un film alb-negru. Un zâmbet blând Îi lumină chipul și privirea mi s-a oprit asupra buzelor lui neobișnuit de roșii, de parcă ar fi folosit ruj. Nu pot să spun că arăta absolut superb, dar arăta bine și cu siguranță era un tip interesant. ― Bună, ne salută el. Se ridică În picioare era extrem de Înalt și o Îmbrățișă pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cât de prețuite erau aceste obiecte! Văd și-acum bucățile de săpun frumos mirositoare așezate pentru ocazii în dulapurile fetelor sau răsplătind micile servicii și rujurile poloneze (la mare trecere) ori trusele de farduri ungurești, care, nu știu de ce, erau neobișnuit de mari (și tot pe atât de scumpe). Îmi amintesc bucătăriile unor apartamente de bloc (acolo era mai cald) sau oficiile din căminele studențești în care se etala și se trafica marfă din pachet (venit din Occident), de la ruși (adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că întotdeauna mi-a rămas mâncare pe masă. Era multă și bună. Am avut lapte dulce fierbinte, lapte prins, ouă fierte, măsline, fructe de toate felurile, orez, ciorbă de fasole, tocăniță de legume etc. Carnea este interzisă. În plus, ceva neobișnuit după părerea mea, am băut apă din mai multe izvoare de apă dulce. Da, există multe acolo deși, e normal să ne mirăm, tot pământul acela, întreaga peninsulă, este înconjurată de apă sărată, apă de mare și mă așteptam să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei era cu adevărat foarte dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-i placă atât de mult Parisul pe care îl vedea pentru prima dată (nu mai conta acum vizita făcută cu tânăra lui mireasă) și-i accepta fără nici un fel de uimire priveliștile care trebuie să-i fi părut destul de neobișnuite. Eu, unul, am fost de o sută de ori la Paris și absolut întotdeauna mi-a dat un fior de emoție. Nu pot nici măcar să umblu pe străzile orașului fără a mă simți în pragul unei aventuri. În schimb, Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căror visuri, ori citind. Foarte ciudate erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit să observi că până și în starea aceea de slăbiciune a trupului nu se gândea câtuși de puțin la confort. Lui Stroeve în schimb îi plăcea comoditatea și în atelierul lui erau două fotolii tapisate și un divan mare. Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spirit al ei propriu. Dacă Strickland o impresiona într-un fel, era inevitabil fie să-l iubească, fie să-l urască. Ea îl ura. Și apoi îmi închipui că intimitatea de fiecare zi cu bolnavul o afectase într-un mod neobișnuit. Îi ridica mereu capul ca să-l hrănească și i-l simțea greu în mâna ei. Când îi dădea de mâncare îi ștergea gura senzuală și barba roșie. Îi spăla membrele acoperite cu păr des și când îi ștergea mâinile, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța doar prin caracterul ei neobișnuit. Ar înceta să-i amuze pe oameni dacă ar fi practicată în mod obișnuit. Ar trebui să mai spun că Strickland nu era un om foarte inteligent și că părerile lui despre pictură nu erau cu nimic ieșite din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu condiția să aibă acte în regulă și să-i poată convinge pe călugării ce se ocupă de instituția respectivă că sunt oameni care muncesc. Căpitanul Nichols l-a remarcat pe Strickland după statura lui și după înfățișarea cu totul neobișnuită în rândurile mulțimii care aștepta să se deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși - unii plimbându-se în sus și-n jos, alții rezemându-se de perete, iar alții așezați pe marginea trotuarului cu picioarele în rigolă. Și când intrau rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland îl privi în tăcere. Nu se putea citi nici un semn de emoție pe fața lui deja desfigurată de boala aceea scârboasă. — Și ei știu? întrebă într-un târziu Strickland arătând către cei de pe verandă, care ședeau într-o tăcere neobișnuită, inexplicabilă. — Băștinașii cunosc prea bine semnele, spuse doctorul. Le-a fost frică să-ți spună și dumitale. Strickland păși spre ușă și se uită afară. Trebuie să fi fost ceva înfiorător pe chipul lui căci deodată cu toții izbucniră în strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aflată lângă camera mea. Cel mai simpatic dintre colegi era Păunescu, poreclit Charlot, fiindcă semăna puțin cu actorul de cinema Chaplin. Deși înscris la Drept de vreo cinci ani, abia izbutise să treacă două examene. În schimb, avea o îndemînare neobișnuită, unică aproape, de a măslui cărțile de joc. Datorită acestei "însușiri", avea bani de cheltuială, căci găsea zilnic naivi pe care să-i jupoaie. Ne miram că nu dă de vreun bucluc. Se pare că era prea sigur de el
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luă comanda unei divizii din provincie. Și, deodată, piaza-rea se furișă în casa lor, aducîndu-le jale și pustiu. După un timp generalul arăta mereu îngrijorat, lipsea fără motiv, căuta singurătatea. Mihaela, cu ochiul ei ager, observă că se petrecea ceva neobișnuit. ― Nu-i nimic, încerca s-o liniștească mama. Tatăl tău are unele dificultăți. Dar le rezolvă el ― nici o grijă. Într-o zi, Alexa, sora Mihaelei, veni s-o ia de la școală după ora întîi. ― Ce s-a întîmplat? făcu ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
indicat. Nerăbdarea mă hărțuise atât de cumplit că n-am putut face altfel. În orice caz n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]