9,277 matches
-
atenției odată cu decesul textului analizat. Bradbury ne lămurește că "non-prezența lui Mensonge este temeiul autorității lui, ori tocmai al lipsei acesteia". Elogiul lui Mensonge se bazează pe o "tăcere estetică" a autorului, dar nu și a criticului, care vorbește la nesfârșit. Crearea unui nou limbaj nu e un lucru ușor. Spre deosebire de confrații lui, Mensonge se descrie drept o "absență absolut absentă". E extrem de moral în non-existența lui. Cartea lui Mensonge însuși se încheie cu proclamarea "absenței absente a lui Henry Mensonge
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să ținem minte tot, ne modelează memoria în așa fel încât să păstreze cât mai mult. Învățăm să ne suspectăm că am trecut ceva cu vederea în acest joc de-a v-ați ascunselea, să ne pregătim să recitim la nesfârșit, până înțelegem exact ce înseamnă lumea plutitoare. Amintirile alunecă în acum, Ono face nenumărate digresiuni, iar istoria continuă nevăzut, cu condiția să ne amintim fiecare detaliu și să-l așezăm la locul lui. Lumea plutitoare, ghemuită în sufletul lui Ono
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru catolici, și consecințele dezastruoase ale acestui fapt pentru eroul născut cu numele predestinat de Adam Appleby (apple însemnând măr). Acesta are deja trei copii și, pentru moment, cartea îl scapă de un al patrulea, întrucât ultima pagină curmă așteptarea (nesfârșită) de o zi întreagă, spulberă disperarea ambilor soți, anunțând că nevasta nu e însărcinată. Adam reflectează, Literatura se ocupă de sex dar nu și de copii. În viață e pe dos... Adam pleacă dis de dimineață de acasă pentru a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sex dar nu și de copii. În viață e pe dos... Adam pleacă dis de dimineață de acasă pentru a merge să lucreze la teza de doctorat la British Museum. Șirul de situații comice în care îl vâră Lodge e nesfârșit. Fiecare episod e destinat să provoace râsul. O temă majoră și familiară romanului britanic mai nou este aceea a americanilor care se întorc la obârșii. Tema e reluată de Kazuo Ishiguro în The Remains of the Day (Rămășițele zilei). Lodge
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de mâhnire învelite în imagini ale iubirii, cum e sufletul ocrotit de trup. Culori și tăcere, taina lumilor paralele, atât de multe alte lumi încât le-am putea descoperi la nesfârșit. Lumi anulate de moartea unui singur om. Revine un ecou eliotian din 1922 (când Eliot îl cita pe Dante în The Waste Land), "nu credeam că moartea a răpus atâția...". Dulcea făgăduniță a adevărurilor paralele, a unui șir de vieți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încheie astfel un cerc. Mama devine bunică, fiul are un copil la rândul lui. Counting e un poem morocănos despre o femeie care nu se poate împiedica să-și iubească propriul copil nou-născut, în ciuda faptului că știe prea bine istoria nesfârșită a acestui sentiment comun omului și necuvântătoarelor. E un poem scris de un ochi care se dezaprobă, dar se și simte triumfător. Miracolul s-a repetat, nu contează a câta oară. Unele poeme au o narațiune și limbajul e cel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e lumină ce crește cât se poate / Iar prima clipă ce nu-i creștere e noapte" Lecture upon the Shadow, Prelegere despre umbră). Fainlight folosește în ultimul vers rima exact în maniera lui John Donne, pentru a spori intensitatea: Vârtejul nesfârșit al prăbușirii: Cărarea neagră în care cauți marginile firii. Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fainlight afirmă existența prin cuvânt: N-am să-mi revăd morții așa cum îi țin minte vii, decât în vise ori poem. Poemul devine un fel de prelungire a realului. Poeta continuă: S-au întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în sensul de povestire, e în mintea poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere a dezvelirii emoției care face tăcerea promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul celuilalt. La urma urmei, acasă nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" Născut la Londra în 1949, Peter Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E un mod de a mărturisi că nu putem plonja definitiv din trecut în prezent ori invers. E nereușita alchimistului care nu poate să facă aur. Dar esențialul în alchimie nu e să faci aur, ci să tot încerci la nesfârșit, și cred că asta vreau eu să spun. Student: V-ați identificat vreodată cu vreun personaj ori scrieți detașat? PA: Nu m-am identificat niciodată cu niciunul dintre personajele mele, poate mai ales fiindcă sunt prea multe și, dacă m-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât ce cred eu însumi...". E sfială dar e și o enormă îndrăzneală în tot ce scrii. Ești în același timp un poet personal și impersonal. Ți-ai pus în poeme întâmplările dar nu și biografia. Eliot a repetat la nesfârșit că poetul trebuie să fie impersonal, dar el însuși a fost exact pe dos. Cam așa stau lucururile și cu tine. Eu cred că ești poetul de referință al generației tale. Unde te plasezi tu în epocă? Cum te vezi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Grecie a fost Parmenide. Conceptual și în gândire, Parmenide a fost un oponent al lui Heraclit. În scrierile sale au fost formulate câteva idei interesante pentru înțelegerea esenței sufletului. Unele dintre ele se referă la principiul psihologic al "conservării". În locul nesfârșitelor stări de mișcare, el a identificat existența sufletului în nemișcare, în neschimbare. Asemenea lucrurilor care străpung timpul, sufletul rămâne același pe tot restul vieții. În ideile sale se află germenii teoriilor ulterioare ale dezvoltării. Parmenide spune că lumea s-a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu ordin de arestare. În absența lui, m-au dus pe mine la Direcția Generală a Miliției pentru interogatoriu. Impresiei de irealitate și de straniu resimțite când eram așezată pe motocicleta milițianului i-au urmat trei zile și trei nopți nesfârșite și îngrozitoare chiar dacă - așa cum îmi dau astăzi seama - le țineam piept și luam lucrurile cu un spirit hai să-i zicem „sportiv“, mai curând deplasat și de care aveam să mă descotorosesc foarte repede, având în vedere circumstanțele. Celula în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat secretara maiorului Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu o nesfârșită mirare, măsurându-mă din cap până-n picioare, și de ceea ce simțeam în timp ce mă străduiam să fac față expresiei ironice și ușor scârbite a ofițerului din fața mea. Încă de la a doua convocare, trecând la un moment dat pe lângă scaunul meu, Virginica
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
într-o mângâiere imaginară: aveam să reușesc să găsesc o altă locuință, am să fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat cu îndârjire, am vizitat camere la nesfârșit, unele mai ciudate ca altele, în poduri, subsoluri, funduri de curte, mansarde sau maghernițe, căci toți cei ce voiau să se mute, pe atunci, erau mai prost instalați decât noi. Cei care aveau camere ca lumea se agățau de ele
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
supraveghere politică, conform modelului sovietic transplantat în România. A fost repartizat în domeniul materialelor de construcție folosite pe diverse șantiere, unde se ducea în fiecare zi, plecând de acasă în zori. Programul în întreprindere mai cuprindea, în afară de orele de muncă, nesfârșitele ședințe politice, hotărâte în orice moment de organizația de bază a întreprinderii, munca de lămurire, citirea în comun a Scânteii, întrecerile socialiste, defilările obligatorii 43 sub conducerea agitatorilor politici, manifestațiile în masă în urma portretelor lui Marx, Engels, Lenin și Stalin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la care nu ne gândiserăm până atunci, într-atât ni se părea că erau normale. Faptul de a le fi măsurat precaritatea mi-a oferit întotdeauna o prețioasă știință, o cunoaștere în direct a ceea ce are preț și o recunoștință nesfârșită, repetată în fiecare dimineață, pentru faptul de a trăi în libertate, departe de umbrele anilor ’50. Datorită distanței și timpului, trăirea de atunci s-a decantat în noi, experiența s-a unit cu realitatea ireală despre care vorbesc romancierii. Depărtându
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care mii de dușmani ai poporului, de dușmani de clasă și de criminali de război dispăreau în închisori sau lagăre, mi se pare că, afară, timpul a fost în permanență frumos. Toamnele românești și culorile lor strălucitoare se lungeau la nesfârșit, primăverile se succedau repede și îmbătătoare. Păstrez amintirea de neuitat a prafului românesc, care era, de fapt, țărână adusă în oraș odată cu mirosul satelor apropiate; acești nori de praf transformați astăzi, prin jocul memoriei, în perdele de spumă și în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a dus la anchetă. Același sistem: ușa se deschidea pe tăcute, subofițerii de Securitate îți dădeau ordin să-ți pui ochelarii. Așa că i-am pus, m au luat de brațe și am pornit într-o călătorie care mi se părea nesfârșită. Apoi, s-a deschis o ușă, m-au așezat pe un scaun și mi-au spus să scot ochelarii. Mă aflam într-un birou de anchetă, în fața unui fel de pupitru. Mult mai sus, deasupra mea, era un fel de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
el, dar i-au oprit injecțiile. Probabil că infecția nu fusese biruită cu totul și i-a fost din ce în ce mai rău până a murit, câteva zile mai târziu, în zori. A trebuit să-l dezbrăcăm și să-l cărăm, pe culoare nesfârșite, până la o mică celulă ce servea de morgă. Înainte de a ne întoarce în celula noastră, am fost duși într-o altă încăpere, unde mai mulți indivizi în uniformă ne-au obligat să dăm o declarație cum că bolnavul murise, deși
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lumea afacerilor, în timpul Primului Război Mondial. Am înțeles că exista o arhivă secretă a Partidului Liberal pe care nu reușise s-o strecoare la Ambasada Franței, fapt pentru care fusese arestat. Nu fusese niciodată judecat și era, pur și simplu, ținut la nesfârșit. Am fost supus unui simulacru de anchetă, fiind chemat la aceasta de mai multe ori, pentru nimic. Era mai mult o confirmare că eu eram cel din dosarul pe care ofițerul de Securitate îl avea în față. Mă tot întreba
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
sensul binelui suprem. Redusă la ea însăși, libertatea de alegere ne plasează cu necesitate în domeniul lui mai mult sau mai puțin, potrivit expresiei lui Cusanus, în domeniul lui dies und das, potrivit expresiei lui Eckhart, în teritoriul particularului cu nesfîrșite posibilități, cu indefinite creșteri și descreșteri Ea riscă să devină libertatea de a te instala în domeniul multiplicității, de a te mișca liber de la o variantă de limitare la alta. în schimb, orientată spre dincolo de sine, înțeleasă ca libertate funcțională
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
totală totalmente actualizată. în calitate de creatură, omul nu poate atinge acest mod fără mod al libertății infinite. Dar poate participa la ea printr-o dinamică a creșterii infinite, unde limitările ființei sale, ca și ale lumii, devin praguri mobilizatoare ale unei nesfîrșite transcenderi. Autorii creștini au folosit numeroase imagini simbolice pentru a caracteriza trăsăturile acestei libertăți : a) faptul că ea reprezintă o individ în totalitatea lui, identificînd interesele diferitelor lui aspecte, numai ele sînt cu adevărat autonome, suverane, neavînd de dat seamă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]