8,673 matches
-
Odobeasca și Satu-Vechi. Comună Dracsenei ocupă o suprafață de 3808,00 ha din care în intravilan 281,00 ha și extravilan 3.527,00 ha Formă de relief; Comună Dracsenei se află la intersecția paralelei de 44 00 15 " latitudine nordică cu meridianul de 25 0 longitudine estică. Ca formă de relief, aceasta se situează în câmpia Găvanu-Burdea. Regimul climatic; - Comună Dracsenei are o climă temperat continentală, de câmpie cu influențe de tranziție. Verile sunt călduroase, uneori caniculare și ierni friguroare
Drăcșenei, Teleorman () [Corola-website/Science/324755_a_326084]
-
3 milioane de ani până acum 12.000 de ani. Această epocă a cunoscut nu mai puțin de 20 de expansiuni și retrageri ale ghețarilor. Au fost afectate în special zonele de la latitudini și altitudini mari și în special emisfera nordică. Cum gheața a migrat progresiv spre ecuator, zonele la nord și sud de tropic au prezentat ierni intense și veri blânde. Între timp, Africa a experimentat secete cumplite care au dus la crearea deșerturilor Saharei, Namibiei și Kalahari. Pentru a
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
-a - arii protejate") și se întinde pe o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică Orientalilor. Floră este alcătuită din arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
excepțiile generate de corecțiile datorate curburii planetei noastre, care se regăsesc în ușoara modificare a suprafețelor și formelor secțiunilor marginale ale fiecărui district topografic, ce sunt numeroate 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 18, 19, 30 și 31. Secțiunile nordice și vestice ale majorității districtelor topografice sunt concepute pentru a prelua și compensa convergența de geoid de rotație al Pământului, convergența limitelor districtelor, precum și erorilor anterioare, care sunt perfect posibile. Suprafețele acestora sunt ușor diferite de 1 milă, sau de
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată se află pe versantul nordic al Ignișului, la confluența pârâului omonim cu râul Vlășinescu și reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti și ierburi cu specii de: molid ("Picea abies"), scoruș de
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
Râca este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Argeș, Muntenia, România. CADRU GEOGRAFIC Satul Râca este așezat pe paralela 45 și pe meridianul 33 grade latitudine nordică. Se află în sudul județului Argeș, cam la jumătatea drumului județean Popești-Căldăraru (Miroși), pe partea dreaptă a Pârâului Bucov, pe dealurile aceluiași pârâu. Relieful este alcătuit din partea nordică a câmpiei Găvanu -Burdea și este format din dealuri și văi înguste
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Râca este așezat pe paralela 45 și pe meridianul 33 grade latitudine nordică. Se află în sudul județului Argeș, cam la jumătatea drumului județean Popești-Căldăraru (Miroși), pe partea dreaptă a Pârâului Bucov, pe dealurile aceluiași pârâu. Relieful este alcătuit din partea nordică a câmpiei Găvanu -Burdea și este format din dealuri și văi înguste. La sud se mărginește cu comuna Siliștea-Gumești, din județul Teleorman, la nord, cu comunele Ungheni și Izvorul de Jos, la estare ca limită râul Teleorman, satele Palanga, Popești
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
în imediata apropiere a graniței cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali. Munții Maramureșului (cel mai înalt masiv montan aflat la granița nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali. Munții Maramureșului (cel mai înalt masiv montan aflat la granița nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul Rakhiv, din țara vecină, Ucraina. Parcul natural a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
a-și alege singură noul soț și rege. Alegerea a căzut asupra lui Rothari, în acel moment duce de Brescia și arian. Rothari a domnit între 636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga Italie nordică sub conducerea Regatului longobard. Astfel, el a cucerit Liguria în (643), inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu toată victoria obținută asupra exarhului bizantin de Ravenna Isaac, căzut în luptă alături de cvei 8.000 de soldați ai
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes") sunt răspândite în emisfera nordică și în special în zona temperată. Polipteriformele ("Polypteriformes") cuprind numai 16 specii de apă dulce din Africa. Subclasa condrosteenilor include 2 ordine actuale ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes") și mai multe ordine dispărute. Unii sistematicieni includ în subclasă condrosteenilor numai ordinul "Acipenseriformes
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier și floristic), situată în județul Vaslui, pe teritoriul administrativ al comunei Bălteni. cunoscută și sub denumirea de "Dumbrava Bălteni", se află în Podișul Central Moldovenesc, în partea nordică a județului Vaslui și în cea estică a satului Bălteni și este străbătută de apele râului Bârlad, ocupând ambele maluri ale acestuia. Rezervația naturală cu o suprafață de 22 de hectare, declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
este cea mai nordică unitate administrativă din Birmania. Are ca granițe statul China la nord și la est, Statul Shan la sud și India la vest. Suprafața statului este 89041 km. Capitala statului se numește Myitkyina, iar printre cele mai importante orașe din stat
Statul Kachin () [Corola-website/Science/326164_a_327493]
-
forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m spre vărsarea în Dunăre. Valorile altitudinii cresc spre nord și spre vest. Este alcătuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea, Oancea, Seaca, Stoeneasca, Brănești) și Chineja (se varsă în Lacul Brateș
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
pentru unele dintre locații până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt), atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI. Arealul în care se află este cuprins între 45,25-45,45 grd. latitudine nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică. Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre se află în documente ce datează de la jumătatea secolului XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Românești - cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea Turcitul. În
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
În cadrul acestor comunități, reunirea s-a făcut doar în timpul duminicilor și de sărbători. În secolul al XIV-lea ca urmare a activității lui Nicodim de la Tismana, monahismul din Țara Românească a fost reorganizat, însă aceasta nu a afectat imediat părțile nordice ale Buzăului. De abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea au apărut aici modificări semnificative, care au marcat tranziția de la modul de organizare anahoretic al vieții religioase la cel cenobitic. Ca urmare a daniilor făcute de voievozii
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
având ca argument incizarea crucilor de Malta), indică originea în secolele V-VI sau, extind originea în epoca dacică (având ca argument tehnica de folosire a daltei cu dinți fini). Se remarcă o lărgire ulterioară a spațiului interior. Pe peretele nordic s-a aflat un altar. Se află în arealul satului Nucu, datarea situând activitatea desfășurată aici în intervalul secolelor XVI-XIX. Este posibil să mai fie și alte chilii rupestre încă neexplorate, cum este și peștera de la Brăești de pe culmea "Hânsarului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
astfel de așezări, este aici cea mai mare. Este demn de remarcat însă că această densitate are valori mari nu numai în zona sa centrală dintre vârfurile Zboiu și Arsenia unde se află Complexul rupestru Nucu, ci și în cea nordică, Vinele Calde - Războiu. Anvergura vieții monahale în acesastă zonă nu este încă pe deplin cunoscută, existând aglomerări de toponime specifice în locuri unde încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o analiză a toponimiei în raport cu lăcașurile monahale
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fantastice precum balauri, căpcăuni, uriași, spirite și multe altele. În plus, zona este valoroasă și din punct de vedere peisagistic. Geodiversitatea: Biodiversitatea: Diversitatea culturală: Administrativă: Geografică: Punctul sudic de intrare în geoparc este la 130 km de București, iar cel nordic la 80 km de Brașov, acesta fiind și zona de trecere pentru cei care tranzitează Transilvania în drum spre Delta. Accesul este asigurat în primul rând rutier, pe structura de suport a: Există o mare densitate de drumuri comunale și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Arealul este localizat în Subcarpații de Curbura, orientarea întregului areal fiind în general SV- NE. Aria subcarpatica dintre Râmnicul Sărat și Slănic este inclusă Subcarpaților Vrancei, în timp ce arealul subcarpatic cuprins între Slănic și răul Buzău este inclus Subcarpaților Buzăului. Limită nordică dintre Subcarpați și zona montană, urmărește marginea sudică a Pintenului Ivănețu, în lungul depresiunii de contact sau de flanc, ce se desfășoară pe aliniamentul Sibiciu- Brăești- Lopătari, dominată altitudinal în partea vestică de martorii de retragere ai abruptului montan Vârful
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Câlnăului, care aparțin Subcarpaților Vrancei) este delimitata de văile Slănic și Râmnic. Aici se remarcă dealurile Bisocii (970 m)la nord, Blăjani (483 m), Budei și Căpățânii (592 m) spre sud. Grupa se poate subdivide în două mari subunități: una nordică,formată din sedimente mai vechi(mio-pliocene) și, o altă sud-estică formată din depozite levantine și cuaternare, măi moi, cu suprafețe mari și expuse degradării. Alunecările au o acțiune puternică asupra versanților și furnizează albiilor râurilor cantități mari de materiale erodate
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
râului Siret. Coloana vertebrală a rețelei hidrografice o constituie râul Buzău, care adună în zona Geoparcului de pe pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord Râmnicul - al doilea rău ca mărime din zona - drenează de pe câțiva dintre versanții nordici ai Geoparcului apele. Rețeaua hidrografica este completată de lacuri a caror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare cum sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru de pe versantul estic al Ivănețului ori lacurile
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
în care s-au cantonat lacuri carstice cu fund impermeabil, cele mai reprezentative fiind Lacul Mare și Lacul Castelului. În străfundurile platoului și în zona limitrofa pârâului Jgheab se află 47 de peșteri, dintre care „6S Meledic” aflată în partea nordică a platoului, este a doua peșteră în sare că lungime, din lume. Lacul Mare, pe marginea căruia se află o pensiune și un camping, are în apropiere 25 de sculpturi din lemn aparținând unei tabere de sculptură. Sunt izvoare sulfuroase
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
(în nordică veche "Țorfinnr Karlsefni", în islandeză "Țorfinnur Karlsefni") (n. 980 - d. cca. 1007) a fost un explorator islandez. Potrivit "Saga despre Erik cel Roșu" Thorfinn a plecat din Groenlanda în anul 1004 sau 1005, cu trei nave la bordul cărora se
Thorfinn Karlsefni () [Corola-website/Science/326154_a_327483]
-
categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al Câineni. Aria naturală este situată în Munții Făgăraș la o altitudine de 1.600 de m, în bazinul "văii Coților", la limita nordică a județului Vâlcea cu județul Sibiu, în partea nord-estică a satului Câinenii Mari Rezervatia naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", are o suprafață de 0,10 hectare și reprezintă un aven săpat în roci
Avenul Piciorul Boului () [Corola-website/Science/326186_a_327515]