9,387 matches
-
Peicani ( Fălciu ) organizează Societatea Culturală “Virgil Caraivan” ( 1933 ). A efectuat săpături arheologice, a activat în cadrul Academiei Bârlădene, a colaborat la multe reviste și ziare din țară, bucurându-se de prietenia celor mai de seamă scriitori români ai timpului. A scris nuvele, povești, traduceri, scrisori, cugetări, articole și cronici. S-a stins din viața în 1966, în București, lăsând 18 volume și sute de articole.
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
București, Fundația Culturală Libra, 2006. (Această carte, de 546 p., cuprinde studii consacrate vieții și operei lui I.L.Caragiale, multe întemeiate pe documente de arhivă reproduse în "Addenda", pe corespondența primită de clasicul literaturii române, texte critice privind dramaturgia, "Momentele", nuvelele și povestirile scriitorului ori traducerile din litereatura americană realizate de el. Acestui volum i- s-au consacrat cronici literare în revistele „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia”,”Axioma” (vezi „Referințe critice”) - Meridiane București, Fundația Culturală Libra, 2007. Studii de literatură universală
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
Utah, acesta devenind al 509-lea Composite Group, în conexiune cu Proiectul Manhattan din 5 august 1945. Avionul a fost numit: B-29 cu numărul de serie 44-86292 Enola Gay numele mamei sale.(ea a fost numită după eroina Enola, o nuvelă căruia tatălui ei i-a plăcut). Pe 6 august, Enola Gay decolează din insulele Tinian spre Mariane cu Tibbets la bord la ora 2:45 a.m. oră Japoniei. Bomba atomică, cu numele de cod Little Boy (Băiețelul), a fost aruncată
Paul Tibbets () [Corola-website/Science/311043_a_312372]
-
emisă în anul 2005, într-un tiraj de 500 bucăți. Această emisiune a fost intitulată: "P.P. Verșigora - personalități din Transnistria". Verșigora a început să scrie literatură încă din perioada de dinaintea începerii celui de-al doilea război mondial. El a scris nuvela "Chekoltan", câteva povestiri și piesa de teatru "Fagul din Kotovsk", al cărei manuscris s-a pierdut în timpul războiului. Verșigora este autorul mai multor cărți, în special de istorie militară, consacrate luptei eroice a partizanilor: În anul 1960, el a publicat
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
revistă timp de doi ani, leagă o prietenie durabilă cu prim-redactorul revistei, Iosif Vulcan, iar la 5 iunie 1865 faimoasa revistă „Familia” își începe apariția, iar Iulian Grozescu se alătură de la început colectivului de redacție, publicând în "Familia" poezii, nuvele, traduceri, recenzii etc. În anul 1867 pleacă la București, unde colaborează la ziarele "Telegraful" și "Poșta română". În această perioadă publică în "Familia", "Suveniruri din București". În noiembrie 1871 devine redactor responsabil al revistei "Albina" din Pesta, iar la 12
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
Suveniruri din București". În noiembrie 1871 devine redactor responsabil al revistei "Albina" din Pesta, iar la 12 mai, 1872 scoate ziarul umoristic "Priculiciu" la Timișoara. Moare la 2 iunie 1872, în casa părintească din Comloșu Mare, răpus de tuberculoză. Poezie: Nuvele: Traduceri:
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
este un film de lung-metraj al regizorului român Manole Marcus, realizat în anul 1969. Scenariul este o adaptare a nuvelei " Lupta cu somnul" de Ioan Grigorescu. Titlul dat filmului în limba engleză este The Canary and The Snowstorm. Distribuția filmului cuprinde atât actori la debut (Florin Gabrea în rolul principal - de altfel, unicul rol într-un film cunoscut publicului, Maria
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
de închipuiri". Constantin Lecca a mai publicat un articol istoric, care a fost de fapt o traducere începută de Bojincă, a istoriei romanilor de la moartea lui Tiberius până la războiul cu britanii. Ultimul articol publicat la revista "Biblioteca românească" a fost nuvela "Jucătorii de cărți", care a fost tradusă din limba germană și pe care a semnat-o "pictorul Constantin Leca Răuț". Împreună cu Carcalechi, Constantin Lecca a planificat editarea revistei cu tipărirea obligatorie în fiecare număr al ei, a unui portret de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în spațiul românesc. Constantin Lecca și Ion Triffu au considerat că literatura franceză era imorală, ușoară și deseori fadă. Lecca a fost afiliat literaturii germane și a făcut numeroase traduceri. În "Mozaicul", Lecca a publicat pentru prima oară în România nuvela "Moneda" a lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, nuvelă care l-a inspirat și pe Vasile Alecsandri când a scris "Istoria unui galbîn". Toate traducerile făcute de Lecca și publicate în "Mozaicul" au aceleași trei caracteristici: ideea morală, eroticul și fantasticul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
au considerat că literatura franceză era imorală, ușoară și deseori fadă. Lecca a fost afiliat literaturii germane și a făcut numeroase traduceri. În "Mozaicul", Lecca a publicat pentru prima oară în România nuvela "Moneda" a lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, nuvelă care l-a inspirat și pe Vasile Alecsandri când a scris "Istoria unui galbîn". Toate traducerile făcute de Lecca și publicate în "Mozaicul" au aceleași trei caracteristici: ideea morală, eroticul și fantasticul. Astfel, cititorul abonat al revistei lui Constantin Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Lot de Stephen King sau Dream Fevre de G.R.R. Martin reprezentând repere ale genului. În literatura română, tema vampirului este utilizată frecvent atât de către autorii clasici cât și de către cei contemporani. Exemple notabile: povestirile lui Liviu Radu și Coști Gurgu, nuvelele Domnișoara Christina de Mircea Eliade, Hotelul Sfinților de Coști Gurgu și Cântecul zorilor de Ana Maria Negrilă, românele Zogru de Doina Ruști, ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul de Oliviu Crâznic, Cerneală și sânge de Ștefana Czeller , Seria Nemuritor
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
într-un film al regizorului de origine germană Max Ophuls, sub titlul "La Ronde". Filmul s-a bucurat de un succes considerabil în lumea anglofona, astfel încât piesa lui Schnitzler este mai cunoscută astăzi sub titlul francez dat de Ophuls. În nuvelă "Fräulein Else" ("Domnișoara Elsa", 1924), Schnitzler poate a dorit să dea replica lui Otto Weininger (1903) în ceea ce privește caracterul evreiesc, punând în lumina sexualitatea unei tinere evreici . Povestirea, sub forma monologului interior al unei tinere femei aristocrate, dezvăluie o dilemă morală
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
protagonistului și al obsesivului cod militar formal al onoarei. Îi va aduce lui Schnitzler degradarea din corpul medical al ofițerilor în rezervă — ceea ce poate fi considerat în strânsă legătură cu creșterea antisemitismului din acea vreme. S-a specializat ulterior în nuvele și piese de teatru într-un singur act. Prin povestioarele fin "Die grüne Krawatte" ("Cravată verde") s-a dovedit a fi unul din maeștrii microficțiunii. A scris însă și romane de lungă respirație, precum "Der Weg ins Freie" ("Drum deschis
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
În concepția fondatorilor, revoluția siro-libaneză trebuia să se bazeze pe adevărata cultură care să lumineze masele populare. În 1912 se instalează definitiv la New York, unde frecventează cercul literar din jurul revistei "Artele", participând, alături de fondator, Nasib'Urayda, la redactarea acesteia. Publică nuvela de mare întindere "Aripile frânte". În același an începe colaborarea cu revista americană "Șapte arte". Doi ani mai târziu îi apare culegerea "Lacrimă și zâmbet" și între 1914-1917 deschide 3 expoziții de pictură bucurându-se de succes. În 1918 Djubran
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
octombrie, 1936), unul dintre cei mai importanți scriitori chinezi din secolul al XX-lea. Este considerat inițiatorul curentului literar modern "baihua". a fost nuvelist, editor, traducător, critic și eseist. A fost considerat promotor al realismului social în literatura chineză, prin nuvelele sale de atitudine critică față de moravurile societății contemporane și povestiri satirice cu caracter antifeudal, în care folosește limbajul cotidian. A scris și poeme în proză și scrieri autobiografice.
Lu Xun () [Corola-website/Science/312455_a_313784]
-
iar Chirița!” și o duzină de piese pentru copii; pe unele dintre acestea le-a regizat și a jucat în ele. Testamentul este un record pentru scena basarabeană - se joacă de 15 ani. Gheorghe Urschi a scris câteva volume de nuvele: „Dealul fetelor” (1977); „Insula adolescenței” (1980); „Băiatul cu ghitara” (1981); „Cazuri și necazuri” (1986); „Eu sar de pe fix” (1995), “Scrieri alese în 3 volume (2008) - Primul volum conține nuvele și povestiri, al doilea piese de teatru și al treilea scheciuri
Gheorghe Urschi () [Corola-website/Science/312911_a_314240]
-
joacă de 15 ani. Gheorghe Urschi a scris câteva volume de nuvele: „Dealul fetelor” (1977); „Insula adolescenței” (1980); „Băiatul cu ghitara” (1981); „Cazuri și necazuri” (1986); „Eu sar de pe fix” (1995), “Scrieri alese în 3 volume (2008) - Primul volum conține nuvele și povestiri, al doilea piese de teatru și al treilea scheciuri, monologuri și scenete de miniaturi. De asemenea, prin anii '70-'80 el a tradus multă literatură din limba rusă: Maksim Gorki, Vampilov, Astafiev etc. A scris versuri pentru mai
Gheorghe Urschi () [Corola-website/Science/312911_a_314240]
-
Boris Glăvan" (1967), Premiul Marele chihlimbar pentru cel mai bun film la Festivalul regional de filme din Chișinău (1967) și Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul unional de filme de la Leningrad (1968) pentru filmul "Gustul pâinii"; Premiul pentru nuvela Tulburel la Festivalul Internațional de Filme din Edinburg (1970) pentru "Zece ierni pe-o vară"; Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul unional de filme de la Alma-Ata (1973, ediția VI-a) și Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Kazahstan
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
parte din ceva mult mai mare decât tine” . Autorul declară că în primăvara anului 1999 a auzit o știre la televizor despre regimul talibailor care tocmai ce intersizesera concursurile de înălțat zmeie. Iubind foarte mult acest sport, a scris o nuvelă de 25 de pagina despre doi băieți din Kabul care înălțau zmeie. Doi ani mai tarziu, în martie 2001, a regăsit nuvelă care a devenit sursă de inspirație pentru românul "Vânătorii de zmeie". Amintirile foarte plăcute din copilăria să în
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
regimul talibailor care tocmai ce intersizesera concursurile de înălțat zmeie. Iubind foarte mult acest sport, a scris o nuvelă de 25 de pagina despre doi băieți din Kabul care înălțau zmeie. Doi ani mai tarziu, în martie 2001, a regăsit nuvelă care a devenit sursă de inspirație pentru românul "Vânătorii de zmeie". Amintirile foarte plăcute din copilăria să în epoca pre-sovietică din Afganistan, precum și experiențele sale personale cu oamenii de etnie hazara au dus la întregirea primului său roman. Un hazar
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
stațiilor TV "Westdeutscher Rundfunk", "Ostdeutscher Rundfunk Brandenburg" și al postului de radio "Radio Wien". În prezent trăiește ca scriitor și publicist în Ratingen, lângă Düsseldorf. În România, a publicat piese de teatru, reportaje, proză scurtă, povestiri, romanul "Vormittags" (1970) și nuvela "Ärger wie die Hund’" (1972), pentru care a primit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România și din care a scos o nouă ediție în 1991 la Editura Rimbaud, cu ISBN 978-3-89086-924-7., "Begegnung und Verwandlung", "Franz Ferch, Bilder aus
Franz Heinz () [Corola-website/Science/310906_a_312235]
-
(se pronunță /ˈwʊlstənkrɑːft/; n. 27 aprilie 1759 - 10 septembrie 1797) a fost o scriitoare britanică, filosof și feministă. a scris nuvele, tratate, o istorie a Revoluției Franceze, o carte de conduită și o carte pentru copii. Wollstonecraft este cunoscută mai ales pentru cartea "A Vindication of the Rights of Woman" (1792), în care argumentează că femeile nu sunt inferioare bărbatului, doar
Mary Wollstonecraft () [Corola-website/Science/310972_a_312301]
-
școlită în limba germană, scrierile sale erau majoritatea traduceri în limba germană ale scriitorilor din diferite părți ale lumii. Înconjurată în eforturile sale de către frații săi și de sora sa mai mare, tânăra Olga a început să scrie poezii și nuvele în limba germană. În anul 1884, Kobyleanska a intrat sub influența Nataliei Kobrynska, teoreticiana de frunte a mișcării femeilor din Ucraina și a Sofiei Okunevska, prima femeie medic din Austro-Ungaria, care a împărțit cu generozitate Olgăi cunoștințele ei și perspectivele
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
doilea război mondial, încetând din viață la data de 21 martie 1942 în orașul Cernăuți. În lunga și productiva sa carieră, Olga Kobyleanska, care a rămas întotdeauna credincioasă principiilor sale, a creat un număr mare de poveștiri scurte, poeme epice, nuvele și romane. La sfârșitul primului deceniu al secolului al XX-lea, ea a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari prozatoare ale școlii moderniste ale literaturii ucrainene. Olga Kobyleanska și-a început cariera literară cu povestirea "Liudina" publicată
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
Olga Kobyleanska și-a început cariera literară cu povestirea "Liudina" publicată în revista Zoria (în ) din Liov. A devenit o susținătoare a independenței și emancipării femeilor în romanul său "Țarivna" (Cernăuți, 1895). După aceasta, Kobyleanska a publicat aproape 20 de nuvele și romane, cele mai cunoscute dintre ele fiind: "Natura" (1895), "Bătălia" (1896), "Analfabeta" (1897), "Valse melancolique" (1898) și "Pământ"(1901). Apariția Olgăi Kobyleanska pentru prima oară în ziarele de limbă ucraineană în anul 1894 a fost primită favorabil atât în
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]