9,079 matches
-
Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Slănic al județului Buzău și era format din cătunele Bâsceni, Bustea, Cireșu, Ghizdita, Gura Bădicului, Grunju, Ichimești (Mânzălești), Plavățu, Poiana Vâlcului, Zghiabu, Trestioara, Săreni și Valea Porcului, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 325 de case. În comună funcționau o școală cu 40 de elevi în cătunul Gura Bădicului, 2 biserici ortodoxe în satul Jghiab (Zghiabu), 9
Comuna Mânzălești, Buzău () [Corola-website/Science/300826_a_302155]
-
cetate de către mama sa, relatată de Ion Neculce în ""O samă de cuvinte"", nu este adevărată din punct de vedere istoric. Mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Oltea, murise în anul 1465 și fusese înmormântată în Biserica "Sfântul Nicolae" din Poiana Siretului. Pe piatra sa tombală adusă în anul 1904 la Mănăstirea Probota este următoarea inscripție: ""Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4"". După domnia lui Ștefan
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Pentru iubitorii de natură, în principal în zonele de agrement de o frumusețe excepțională: Valea Boiului, unde se află și Cascadă Boiului, Valea Bratcutei, devenită un minisat de vacanță, Lunca Crisului Repede, cu posibilități de camping, pescuit, înot, dealurile Damisului, Poiana Damis, iar la nord în munții Plopișului, vârful Măgura cu Mănăstirea Sf. Ioan Iacob, calcarele cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului. Pentru cei ce doresc să poposească pe aceste plaiuri, oferta este deosebită: pe E60 se află
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
de la Bălnaca-Groși) sau în exploatările forestiere, activități care au încetat (mineritul) ori s-au diminuat în amploare (forestier). Satul Damiș dispune de trei școli (una generală, cu clasele I-VIII, și două școli primare, cu clasele I-IV, în cătunele Poiana și Coaste), o grădiniță de copii, un cămin cultural, un dispensar medical și mai multe unități mixte, magazine tip ABC. De asemenea, există o biserică ortodoxă și una penticostală, ultima aflată într-un nou lăcaș, construit între anii 1988 și
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
Din rândul obiectivelor turistice antropice amintim: Ocupațiile tradiționale reprezintă deasemenea un element de atracție pentru turiști, alături de: Obiectivele turistice naturale sunt mult mai numeroase, pe lângă frumusețea deosebită a locurilor, a punctelor de belvedere, a pădurilor de foioase și conifere, a poienilor înflorite, a pâraielor zglobii, putând întâni o serie de peșteri (Acre, Chivadarului, Întorsuri, Ponoraș, Toaia, Peștera din Dealul Berii etc.), avene (Poșiștăul din Glimeia Mică, Groapa Sturzului, Poșiștăul lui Toderea Haiului, Poșiștăul Ministerului, Poșiștăul lui Pașcalău, Poșiștăul din Piciorul Gol
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
cu apă sau Peșteră Marzu, este mai mult o grota. Este cunoscută din anul 1985 și are o lungime de peste 4 km, ocupând locul 9 între Peșterile din munții Apuseni. Se gaseste între Valea Rusului și Valea Boiului în cătunul Poiana Bratca. Galeria are o denivelare de 295 m de la suprafață, din acest punct se situează pe locul 2. Este accesibilă doar persoanelor cu echipament adecvat pentru a putea coborî. De la suprafața traseul urmează câteva puțuri până la galeria în plan orizontal
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
acestor meleaguri. Vegetația naturală e dominată de foioasele din primul etaj de altitudine (stejar, fag, carpen, alun) iar la pește 1.200 m altitudine se află coniferele (molid, brad). Una din cele mai frumoase podoabe florale o constituie rezervatia naturală "Poiana cu narcise de pe Șesul Văii Budacului" situată la sud-est de pădurea de stejari din Șesul Orheiului. Fauna e renumită prin speciile de valoare cinegetica, printre care: ursul carpatin, cerbul carpatin, mistrețul, căpriorul, lupul, vulpea, cocosul de munte etc. În fiecare
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Lunca Ilvei () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Lunca Ilvei se întinde pe o suprafață de 9.121 ha și are ca vecini: la răsărit Poiana Ștampei din județul Suceava, la apus Ilva Mare, la nord localitatea Șanț iar la sud localitățile Tiha Bârgăului și Leșu. Lunca Ilvei este așezată în partea de nord-est a județului Bistrița Năsăud, la izvoarele râului Ilva, la întretăierea paralelei 47
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
Poienile Zagrei este un sat în comuna Zagra din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 967 locuitori. Pornind de la Năsăud și urmând albia Someșului Mare și trecând prin localitățile Salva, Mocod, apoi cotind-o la
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
comuna Zagra din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 967 locuitori. Pornind de la Năsăud și urmând albia Someșului Mare și trecând prin localitățile Salva, Mocod, apoi cotind-o la dreapta spre Zagra ajungi în Poienile Zagrii-veche așezare românească, locuită de romani din cele mai vechi timpuri. Așezată pe Valea Zăgrii în partea de nord-vest a județului Bistrița-Năsăud și având ca vecini la sud satul Zagra, la est satul Aluniș, fosta denumire Găureni, sau noțiune și
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
nord-vest a județului Bistrița-Năsăud și având ca vecini la sud satul Zagra, la est satul Aluniș, fosta denumire Găureni, sau noțiune și mai veche „Gaura” de la începuturi, la nord satul Suplai, denumire veche „Plai”, iar la vest satul Târlișiua. Localitatea Poieni fiind situată la o altitudine de aproximativ 480 m față de nivelul mării, dispune de condiții optime pentru dezvoltarea agriculturii și creșterea animalelor. Valea Zăgrii se mai numește și Valea Țibleșului după denumirea apei care izvorăște din Munții Țibleșului, având ca
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
și strungaș. Stânașul era acela care avea cele mai multe oi cu lapte asigurând totodată vasele la stână și ocupându-se de asigurarea pășunii peste vară, planificarea celor care își iau brânza, sare pentru oi și plata ciobanilor [sâmbria]. Gavrilă, Drăgan,[2008], Poienile Zăgrei-file de monografie-, Editura Mesagerul, Bistrița.
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
străbate satele Romuli și Fiad colectând apele Văii Strâmbei și a râului Fiad ,precum și alte izvoare din munți; Telcișorul izvoraște de pe versantul sudic al munților Rodnei și adună în avale o serie de pâraie că: V.Nisipului, V.Seacă, V.Poienii, V.Luștii,V.Tisei, V.Prisăcele, V.Stejarului și foarte aproape de vărsarea în Sălăuta celebra Vale a lui Stan zisă și Valea Dragostei. Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană și deluroasa Păduri de foioase, conifere, pășuni, fânețe, floristica
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
n.n.). 11. Ridu Trestea: Pe Față și În Fund. 12. Ridu Valia Stagarului (azi a Stejarului, n.n.): Ceita. 13. Ridu Capu Câmpului: Lunca lui Niag, Coasta Stagarului (azi a Stejarului, n.n.), Sdiabu Carpanului, Zapozile cele Mari. 14. Ridu Pe Valia Poienii: În Dos și În Față, Plopci cu Varvu. 15. Ridu: Pe Lunca; Leurda; Lazuletu; Lunca Bratae; Valea Cinii cu Dosu și Față; Lunca Rusului; În Laz; La Preluca Ursului cu Isvoru Ursului; Isvoru Petrii; Isvoru Bătrân și Prislopu Frumuselii, cu
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
Telciu și în Telcisor. Foarte mulți, vara, locuiesc în Telcisor, pentru lucrul câmpului și îngrijitul animalelor, iar iarnă se retrag cu ele în Telciu, cu lemne de foc și fan pentru toata iarnă. Copiii telcisorenilor merg la școală în Gură Poienii, unde există școala generală de 8 clase (a fost de 10 clase până în 1990). Există școală de 4 clase și în Valea Seaca, a fost până în 1990 și în Valea Lustii (4 clase). Deoarece Comună Telciu este așa de mare
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
locuiesc pe Rebra, la încă 10 km din Valea Seaca. În prezent, Comuna Telciu are în componență să 4 sate: Telciu, Telcisor, Bichigiu și Fiad. La recensământul din 2002, sătul Telcisor, avea o populație de 1151 locuitori. Școala din Gură Poienii, Telcisor s-a înființat în anul 1949-1950 inchiriindu-se casă personală a locuitorului Paramon Natu. Prima învățătoare a fost Henciu Lucia , absolventa de liceu. În cursul anului școlar 1958-1959, localul școlii a fost mutat într-o baraca improvizată pe terenul
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
de mică, pentru că nu este sat românesc fără biserică. În zilele de 10 martie 1980 și 16 martie 1980, unii credincioși cer mutarea capelei de la familia Dumitru și Valerica Scuturici mai aproape de centrul satului și neapărat mai jos de Valea Poienii, pe motiv că acești credincioși din Valea Poienii să nu aibă de mers pe Telcisor, în sus și apoi în sat. Preotul Iuliu Henciu a tratat cu Paramon și Floarea Natu pentru cumpărarea casei lor, pentru suma de 80.000
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
biserică. În zilele de 10 martie 1980 și 16 martie 1980, unii credincioși cer mutarea capelei de la familia Dumitru și Valerica Scuturici mai aproape de centrul satului și neapărat mai jos de Valea Poienii, pe motiv că acești credincioși din Valea Poienii să nu aibă de mers pe Telcisor, în sus și apoi în sat. Preotul Iuliu Henciu a tratat cu Paramon și Floarea Natu pentru cumpărarea casei lor, pentru suma de 80.000 lei. Credincioșii, în frunte cu Gheorghe Burduhos, sparg
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
asemenea, așezarea cucuteniană de la Răzinea -Copălău, situată la circa 200 m de satul Copălău, pe partea stângă a drumului comunal 46A Copălău -Draxini prezintă o locuință de tip Cucuteni și fragmente de ceramică, fragmente de statuete, săgeți din silex, în poiana Jorovlea au fost descoperite 17 monede de argint. Fortificația de la Cotu a fost încadrată în secolele IV-III în. de Christos. Pe teritoriul satului Cerbu s-a descoperit o monedă imperială romană. Majoritatea vestigiilor descoperite se află la Muzeul județean de
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
Prutului. Pe malul drept, “al nostru”, ascunse de vegetația bogată a luncii râului se ivesc prin verdeață, pereții albi sau acoperișurile multicolore ale căsuțelor de basm ale Oroftienei. Dinspre sud, prin văi ascunse de pădure, se strecoară doi afluenți timizi: Poiana (Valea Lingurari sau Pelihaciu) și Duruitoarea care se înfurie doar când precipitațiile depășesc limitele normale. Spre sud, pe distanță de 3-4 km se aliniază în șirururi aproape paralele spinări de “cueste” și văi, parțial împădurite, ce coboară lin până dispar
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
este la o distanță de 10 km. Singura cale de acces spre sat este drumul județean 172C - asfaltat partial. Din centrul localității până în satul vecin Lunca Leșului este o distanță de 6 km. Leșu se învecinează cu localitățile Ilva Mică, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei, Tiha Bârgăului și Prundu Bârgăului. Relieful este deosebit de variat și frământat. El cuprinde văi, lunci și munți și se situează în cazul dealurilor de la 700-1200 m. până la 1612 m., cât are vârful Heniu
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
târzie a învățătorului Samson Leonte, "se zice că s-au așezat mai întâi șapte ruși, veniți din Galiția (țara leșească), cu capre și aflând lunca frumoasă, cu codrii seculari, neatinși de secure, ba nici de picior omenesc, apoi făcând oarece poiană prin tăierea pădurii spre nutrirea caprelor, s-a format comuna Leș, după numele leșilor, care mai târziu au dispărut, formându-se comuna prin emigrare mai mult de prin sate bucovinene și ardelene, aflând bune mijloace de trai în creșterea vitelor
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
începând cu anul 1968, să se organizeze la Leșu un festival de muzică populară instrumentală intitulată „Rapsodia trișcașilor". La prima ediție au participat formații de trișcași din Rodna, Prundu Bârgăului, Târlișua, Salva, Susenii Bârgăului, Ilva Mică, Spermezeu, Bistrița Bârgăului, Parva, Poiana llvei, Zagra (toate din județul Bistrița-Năsăud), precum și din Călinești (județul Argeș), Cătina (județul Buzău),Hodac (județul Mureș), Jina și Sadu (județul Sibiu) și Vaideeni ([[județul Vâlcea). Instructorii formației de trișcași din Leșu, au fost în decursul timpului, Marica Larion și
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
iar multă lume și-ar fi găsit moartea în noaptea de Paște, când biserica de lemn a fost închisă și incendiată de năvălitori. Populația care a scăpat cu viață s-a refugiat după dealul denumit astăzi „Dealul Crucii“, într-o poiană din pădurea de corni, unde exista un schit care mai târziu s-a transformat într-o mănăstire de călugări. Pe ruinele acestei mănăstiri în anul 1791 începe construcția actualei biserici a satului Corni. Studiile și cercetările efectuate în ultima perioadă
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
locul numit astăzi „La Siliște“. La începutul secolului al XVI-lea datorită atacurilor tătarilor și apoi ale turcilor, cât și inundațiilor provocate de râul Siret, locuitorii acestui sat îl părăsesc. O parte s-au deplasat spre sud, sud-est într-o poiană din pădurea de corni și-au întemeiat satul Corni și o parte spre nord, tot într-o poiană a pădurii și-au întemeiat satul Vlădeni. Prin defrișarea pădurii, în care predomina arbustul corn, concentric în jurul bisericii, s-a extins vatra
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]