8,144 matches
-
Meșa redă însă textul a două oracole având o perspectiva opusă celei preconizate de Elizeu: „Atunci (zeul) Chemoș mi-a spus: «mergi, ia în stăpânire Nebo de la Israel» [...] «Coboară și luptă împotriva lui Horonaim»” (liniile 14 și 32). Aceste două porunci date regelui Moabului au fost pronunțate cel mai probabil de profeții de curte. O altă ocazie tipică în care regele făcea recurs la consultarea profeților era cazul în care monarhul sau un alt membru al familiei sale se îmbolnăvea (1Rg
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sau „spiritul morților”, al doilea cu „ghicitor”. Ambii termeni par să indice ceva ce persistă în cel defunct și care „cunoaște” (rădăcina *yd‘) lucrurile ascunse, astfel că cei vii li se pot adresa. Această semnificație a termenului reiese limpede din porunca regelui Saul dată medium-ului din Endor: „Consultă pentru mine un ’ôb!” (1Sam 28,8; BCEI traduce prin: „Practică pentru mine divinația printr-un spirit”). Acești doi termeni, adesea împreună, apar ceva mai mult de zece ori în Biblia ebraică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
existență lungă, fără boli era un dar mărinimos al divinității, în timp ce viața scurtă, o pedeapsă divină (Dt 6,2; 30,18-20; Ps 91,15-16). Iată deci că a se încredința lui Yhwh, a se comporta cu devoțiune, a asculta de poruncile religioase și morale era modul cel mai bun pentru a dobândi viață lungă (Is 38,5; Prov 3,1-2; 10,27). Așadar, se înțelege de ce credincioșii îl invocau pe Yhwh pentru a le oferi o „viață lungă”, pentru că divinitatea însăși
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care omul poate trăi, pământul se află în antiteză cu cerul, dar și cu marea. În textele propriu-zis cosmologice, apele mării și ale fluviilor sunt considerate realități pozitive, dar adesea întruchipează și imaginea puterilor haotice și rele; prin urmare, prin poruncă divină și ele rămân separate de pământ. Opoziția dintre apele haotice ale mării și Dumnezeul creator prezentă în mulți psalmi are o puternică conotație mitologică (cf. Ps 89,10; 93,3-4; 104,9) ce se regăsește și în alte mitologii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a pătruns în sânul mamei sale. Zeii îi admiră condescendența cu care consimte să îndure prihana și josnicia unei nașteri umane; această mirare îi servește ca pretext lui Buddha pentru a explica în ce condiții și-a petrecut gestația. La porunca lui, Brahmă aduce din cerul zeilor Trăyastriṃśas un palat în miniatură, păstrat cu pietate, un receptacol prețios (ratnavyūha), care-i va servi lui Buddha de adăpost și de sălaș în chiar sânul Măyei. Coborât din locuința zeilor Tuśita, el rămâne
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fiecare dată când părăsește palatul, tatăl său poruncește slujitorilor săi să îndepărteze de pe străzi tot ceea ce l-ar putea indispune pe fiul său. În timp ce multiplică împrejmuirile și obstacolele, regele înmulțește în jurul tânărului Siddhărtha luxul și plăcerile. Cele două genuri de porunci se însoțesc într-un paralelism constant. 2. Despărțirea de familie și experiența Iluminării În ciuda precauțiilor luate de regele Śuddhodana, zeii intervin și îl ajută pe tânărul prinț să-și îndeplinească destinul. Într-una din ieșirile sale, pe poarta de est
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
viață corespunzător eliberării spre care se tinde. Atunci când discipolul se supune, prin aplicarea sau respectarea lor, autocontrolului moral, el nu face altceva decât să-și amelioreze forma de existență odată cu fiecare nouă renaștere. În schimb, în creștinism, respectarea celor zece porunci, pe care Iisus le preia din tradiția iudaică și le recomandă și El, este absolut obligatorie și contribuie la mântuirea crediciosului. Conținutul celor două „decaloage” nu este identic, dar există și prescripții comune: a nu fura, a nu minți și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mai jos, în aceeași operă, tot el completează: „Dar dacă cineva depășește totul și se urcă până la dragoste, acela este cu adevărat mucenic fericit și autentic; că el, prin dragostea lui de Domnul, a mărturisit desăvârșit, atât prin ascultarea de porunci cât și prin supunerea lui față de Dumnezeu; L-a iubit pe Domnul și L-a recunoscut frate; și, afierosindu-se cu totul pentru Domnul și pentru dragostea lui de Dumnezeu, dă înapoi lui Dumnezeu, cu recunoștință și dragoste, ca pe o
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
același gând este și Clement Alexandrinul care scrie. Când Domnul spune: Iar când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă» (Mt. 10, 23), nu dă sfatul să fugim de prigoană, pentru că ar fi rea, nici nu dă această poruncă pentru a evita prigoana, că ne-am teme de moarte, ci vrea ca noi să nu fim pricină prigoanei, să nu provocăm prigoana, să nu fim noi cauza prigonirii noastre și nici complici prigonitorului și călăului. Într-un fel oarecare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
noi să nu fim pricină prigoanei, să nu provocăm prigoana, să nu fim noi cauza prigonirii noastre și nici complici prigonitorului și călăului. Într-un fel oarecare Domnul ne poruncește să ocolim prigoana; iar cel care nu ascultă de această poruncă este un îndrăzneț, un om care se aruncă singur în primejdie. Dacă cel care omoară pe un om al lui Dumnezeu păcătuiește față de Dumnezeu, atunci cel care se duce singur înaintea tribunalului s-a pus pe el însuși în slujba
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul a spus: «Îți sunt cunoscute poruncile împăraților despre datoria de a cinsti pe zei, cei ce conduc toate. De aceea vă sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în timpurile de pe
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
biserica aceea. Dar nimeni nu a dat atenție nici sfatului și nici amenințării lui. A doua zi au venit cu toții în mare număr la locul predicii. Cum prefectul se îndrepta spre biserică cu numeroase forțe armate, ca să ducă la îndeplinire porunca împăratului, o biată femeie, pe care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
putem lesne convinge pe deplin de faptul că martirii sunt exemple de statornicie în credință, redăm o relatare de suflet ziditoare expusă de Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa, Viața lui Constantin cel Mare. Astfel, ni se menționează că, din porunca stăpânirii de atunci, în toate colțurile pământului mai-marii așezați în fruntea popoarelor îi prigoneau pe credincioșii lui Dumnezeu. Dar, iată că tocmai de prin împărăteștile locașuri aveau să iasă la lumină, înaintea oricăror altora, mucenicii cei plăcuți lui Dumnezeu, „purtând
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Îndreptarea”), Arad („Hotarul”, „Înnoirea”, „Litera”, „Românul”, unde a fost și redactor responsabil), Oravița („Generația de mâine”), Mediaș („Lanuri”), Cluj („Societatea de mâine”, „Revista mea”, „Gând românesc”, „Tribuna”), Târgu Jiu („Gorjanul”), București („Zorile”, „Universul literar”, „Prepoem”, „Timocul”, „Convorbiri literare”, „Buna Vestire”, „Porunca vremii”, mai susținut scriind la „Sfarmă-Piatră”). O vreme a lucrat la Cernăuți, la „Iconar”. Activa, din 1936, în cenaclul „Altarul cărții”, devenit Asociația Scriitorilor Români din Banat, aflându-se, în ciuda unei chinuitoare boli de piept, printre animatorii vieții culturale lugojene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot exista diferite restricții, precum interdicția de a fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
literare cu privire la atitudinea evreilor față de înmormântare. Ce putem învăța însă din dovezile arheologice? Dovezile arheologice cu privire la înmormântare în epoca romană Surprinzător, există probe arheologice semnificative ce au o legătură directă cu întrebarea dacă trupul lui Isus din Nazaret, răstignit din porunca lui Ponțiu Pilat, a fost pus în mormânt, așa cum susțin evangheliile Noului Testament. După cum vom vedea, dovezile sugerează că Isus a fost într-adevăr îngropat, conform uzanței iudaice, tolerată de romani, și viziunii exprimate în toată literatura creștină și necreștină
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care cer zadarnic dreptul la muncă și la viață, nemaifiind niciun loc pentru ei pe pământul românesc. De aceea, noi voim să aducem în țară pe românii rămași peste hotare pentru ca împreună cu ei să îndeplinim, prin colonizare cu ajutorul statului, această poruncă a vremii: naționalizarea orașelor și a ținuturilor de la granițe. În același timp, respectând drepturile legal câștigate, noi știm că de azi înainte, trebuie asigurată, în slujbe și în intreprinderi, întâietatea ce se cuvine românilor în țara lor, o grijă deosebită
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cu grijă, datoriile statului plătite către furnizorii și crditorii săi, către dăunații de război, spre a restabili în economia românească încrederea ce lipsește astăzi. Voim să asigurăm depozitele din bănci, cu aspre pedepse pentru acei ce le risipesc necinstit". Această poruncă a împrejurărilor este lozinca luptei noastre și cheia de dezlegare a tuturor problemelor. Fără realizarea ei nu se poate înfăptui temeinic noul ideal național, pe care, înaintea altora l-am înscris pe steagurile noastre: dreptul românilor, de a fi stăpâni
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
15); DM „digne de gloire”; YA „Worthy of all praise”; Arb „All-glorious”. Contexte: Q"ló ’ață‘mabna min ’amr All"h ramat All"h wa barak"tu-hu ‘alay-kum ’ahla al-bayti ’inna-hu ≤amd mamd (11, 73): „Ei spuseră: «Porunca lui Dumnezeu te miră? Milostivenia și binecuvântările lui Dumnezeu fie asupra voastră! O, oameni ai acestei case! Dumnezeu este Lăudat, Slăvit!»” (GG)97 12’Inna ba”ša rabbika la-šadd 13’inna-hu huwa yubdi’ wa-yu‘d 14wa-huwa al-ghafór al-wadód 15
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai rar Y"h (Neƒemey" h). În textele aparținând sursei deuteronomiste, YHWH apare adesea în combinație cu ’Elohm, acesta din urmă cu sau fără pronume-sufix. Traducerile românești redau această combinație prin „Domnul Dumnezeușltăuț” (e.g. Ex 20,2-12: „Cele zece porunci”; Dt 5,6-15). Spre deosebire de ’Pl sau ’Elohm, YHWH este întotdeauna subiect și niciodată predicat sau parte a predicatului. I se atribuie caracteristici omenești: se vorbește de „față” lui, de „glasul” lui, de „ochii” lui, de „urechea” lui, de „brațul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a fost făcut nici un Dumnezeu și după mine nu va fi.” (C) Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul, fără sfârșit și neschimbător. 3.1.5. Unic 3.1.5.1. YHWH ’Eh"d. Apare în celebra formulă deuteronomistă care precede porunca de a-l iubi pe YHWH mai presus de toate: Šema‘ Yiœer"’Ql YHWH ’ElohQynó YHWH ’eƒ": (Dt 6,4): „Asculta Israile: Domnul Dumnezăul nostru unul iaste” (SC); „Asculta Israile: Domnul Dumnezeul nostru unul easte” (Blaj); „Asculta, Israile, Domnul este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ó le-šomerQy mițewoÖ"w le-’elep dÄr (Dt 7,9): „Să știi, așadar, ca Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu, Dumnezeul credincios care păstrează legământul sau și indurarea să până la al miilea neam față de cei care îl iubesc și păzesc poruncile sale.” (t.n.) ... mel"km yir’ó w"-q"mó œarm we-yištaƒawwó le-ma‘an YHWH ’ašer ne’m"n Qe:oš Yiœer"’Ql wayi>eh"rek" (Is 49,7cd): „... regii vor vedea și se vor ridica, de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înviază șpe cei morțiț” (G-R); „Cel ce dă viață”, „care învie șmorțiiț” ( C); „qui vivificat” (Vg); „qui donne la vie” (BJ); „who gives life” (RSV). Este apoziție pe langă theoó în 1Tim 6,13, unde Pavel îi dă lui Timotei porunca solemnă să păstreze dreapta credință și începe astfel: paraggéllÄ enÀpion to¤ theo¤ to¤ zÄiogonoúntos tà pánta...: „Îți poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viață...” (BS) În Rom 4,17, este tot apoziție și se referă mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]