8,185 matches
-
s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința pierdută în comunism, copilăria pierdută a fiicei care o părăsește preferându-i viața la internat. Robyn Penrose (eroina lui David Lodge), pe de altă parte, e lipsită de povara trecutului, și faptul că nu are ca resort o pierdere trecută pare la ea un handicap: nu poate construi un prezent findcă nu are o durere trecută. În prezentul ei lipsit de zvâcniri dureroase domnește ironia: nimeni nu așteaptă nimic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lasă gură cască. Chiar și eroii Fluxului conștiinței erau atașanți, captivau sensibilitatea cititorului. Epoca Desperado creează eroul zădărnicit, furios pe viață, pe autor, pe lector, pe literatură. Lector Autorul Desperado nu știe exact unde va ajunge, eroul e strivit de povara lui mâine (un mâine care nu mai vine), iar lectorul se găsește legat la ochi. Tonul romanului e atât de firesc încât lectura parcă așteaptă necontenit să ia startul, să se întâmple ceva neobișnuit, ceva demn de literatură. Dar literatura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu e explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui Dyer, pe când acesta este pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în filozofie. Tim învață și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă dacă e să ne luăm după el trebuie să-l reconstruim. Concentrarea a fost și maxima preocupare a lui Eliot la vremea lui. El visa să "elimine poezia" ("cut out the potery"), tot așa cum Pinter visează să reducă cele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atelier pregătitor al creației. În volumul postum Critica criticului, apărut în 1965, Eliot se disociază de adepții fervenți, care-l citează fără a specifica în ce an a fost scris eseul în chestiune. El cere imperios sa fie eliberat de povara propriilor lui invenții din critica literară și să fie judecat pe vârste, fiecare vârstă cu opțiunile ei. Afirmația că orice critic are dreptul să se maturizeze și să se contrazică trebuie că a descumpănit pe mulți impătimiți ai "corelativului obiectiv
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din Ungaria la Londra în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de comunism după revoluția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
erou acum adult, faptul că a fost cândva copil, poate fi un drum pentru înțelegere. Am adesea tendința să scriu despre personaje mai în vârstă ca mine (cu toate că nici eu nu întineresc!): cred că am un anume respect pentru greutatea, povara experienței. Oricum, am convingerea că nu e nimeni numai ceea ce vedem într-o anume etapă. Adunăm în noi multe euri vechi, chiar și atunci când credem că ne-am dezbărat de ele. Așa că în bătrân găsim încă tânărul și copilul. Straturile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu așteptări mari față de propriii copii suplimentează uneori până la refuz pregătirea școlară a acestora prin meditații suplimentare. Invers, părinții care manifestă așteptări școlare reduse față de copiii lor au tendința de a subevalua capacitățile acestora, tratându-i uneori ca pe o povară, fapt care, nu de puține ori, le erodează dezvoltarea conștiinței de sine. Deși dezvoltarea conceptului de sine începe încă din copilăria timpurie și continuă pe întreg parcursul vieții, adolescența reprezintă o etapă critică. Sentimentul identității la adolescent se dezvoltă treptat
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
misiunea cu care a fost investită de societate, aceea de a forma viitori adulți. Profesorul nu este profesor fără elevi. Prin natura sa profesia de profesor presupune lucrul cu indivizii în formare. Binecuvântare sau blestem, cadrul didactic poartă pe umeri povara dulce sau amară a responsabilității de a „lansa în viață” tineri pregătiți să facă față provocărilor unei lumi în permanentă schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de a completa sau de a desăvârși
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
fost însă salvată de zeul Enki, zeița s-a întors pe pământ și, în locul ei, a rămas, în infern, Dumuzi. Fiind asimilată cu Ishtar, zeița din Babilon, Inanna l-a trimis la moarte pe Dumuzi pentru a se elibera de povara iubirii. Și-a regretat însă fapta, a coborât în infern, l-a readus la viață pe Dumuzi, el simbolizând viața, moartea și renașterea. Un alt episod din viața sentimentală a zeiței sumeriene este și cel legat de Ghilgameș. Deși avea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vas de alabastru cu mir de nard curat și l-a oferit lui Iisus. I-a spălat picioarele cu lacrimi de căință, le-a șters cu părul său, le-a sărutat în semn de umilință. Iisus a eliberat-o de povara păcatelor, aducându-i iertarea. În Evanghelia după Luca se spune: Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: "Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a învățat Psaltirea și alte scripturi. Unchiul ei, avva Avraam, care a adus-o în mânăstire, a dat averea rămasă de la tatăl fetei săracilor și orfanilor. Când a crescut, a fost ademenită de un monah al mânăstirii și, apăsată de povara faptei, socotindu-se nedemnă de a mai sta într-un loc de smerenie și rugăciune, a plecat, fără știrea unchiului ei și, revoltată, s-a dus într-un bordel. Unchiului ei i-a apărut în vis un balaur ce înghițea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cântăreață și dansatoare, Freda Josephine, alintată Tumpi, și-a trăit copilăria în condiții precare, a dormit prin cutii de carton, a căutat mâncare prin tomberoane, și-a alinat singurătatea pe stradă. Mama, care nu o iubea, pentru a scăpa de povara creșterii ei, a angajat-o servitoare într-o casă în care stăpâna se purta cu brutalitate, o bătea frecvent și fără motiv. Opărită intenționat, a fost dusă în stare gravă la spital. A fost salvată. Mama ei a dus-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și suferința familiei ei. Pe toți îi înțelegea cu sufletul ei mare. Ea l-a convins pe Rodia să-și ispășească păcatul crimei și astfel, prin suferință, să se purifice, să înceapă o nouă viață, pentru a nu trăi sub povara minciunii. Ea l-a însoțit (cu banii primiți, fără voia ei, de la Svidrigailov care, sub pretextul că pleacă în America, s-a sinucis) în convoiul deținuților-ocnași în Siberia și cu prezența ei l-a ajutat să urce Golgota suferințelor. Sonia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îndrăgostit, au fost prada unor dorințe puternice, amândoi și-ar fi dorit să se căsătorească dar, tânărul de optsprezece ani nu s-a încumetat să încurce viața copilei de paisprezece ani. Giacomo a părăsit domeniul contesei și Lucia a purtat povara unei dulci suferinți. Din nefericire s-a îmbolnăvit de variolă, a supraviețuit bolii dar a rămas cu semne severe pe față, acestea fiind cauza unui complex fizic pe care-l va compensa vânzându-și trupul. La cincisprezece ani, Lucia era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a învățat pe de rost și de care este atât de preocupat, încât, fără să ia seama la mișcările și gesturile camaradului său, își vede de drum, într-o furioasă nerăbdare de a se elibera de rol ca de o povară care îl obosește mult. Putem spune că genul acesta de comedianți sunt ca niște școlari, care vin să repete tremurând o lecție pe care au învățat-o cu grijă; sau mai degrabă sunt asemenea ecourilor, care nu ar vorbi niciodată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celălalt, timpul ficțiunii și timpul reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să avem absurditatea de a pretinde că durata fictivă a acțiunii trebuie să corespundă exact timpului material folosit pentru reprezentație. Asta ar însemna atunci ca regulile să fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației, trebuie să fii sever, dar nu riguros. Spectatorul poate foarte bine să-și imagineze că, în intervalul constituit de antracte, trec câteva ore, cu atât mai mult cu cât este amuzat de simfoniile pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale unor domnitori desprinși din letopiseț, îmbinând prudența unui Brâncoveanu cu diplomația dibace a lui Vlaicu Vodă. El este purtătorul de aspirații al unui neam neiertat de restriște, trecând prin vremuri de urgie ca printr-un „veac de iarnă”, răbdând povara umilinței, dar răzvrătindu-se atunci când ajunge la capătul răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Înainte de crearea omului, zeii trebuiau să suporte ei Înșiși oboseala muncii, care va deveni mai apoi datoria specifică ființelor umane - procurarea hranei și a băuturii necesare. Se povestește tab. I, 2-4: șZeiiț trebuiau să Îndure munca și să Își poarte povara (șupșikku): povara zeilor era mare, munca lor era grea, oboseala puternică. Se face aici aluzie În mod clar la munca agricolă a mesopotamienilor și la cea adiacentă, de construire și Întreținere a canalelor de irigație, care presupuneau de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omului, zeii trebuiau să suporte ei Înșiși oboseala muncii, care va deveni mai apoi datoria specifică ființelor umane - procurarea hranei și a băuturii necesare. Se povestește tab. I, 2-4: șZeiiț trebuiau să Îndure munca și să Își poarte povara (șupșikku): povara zeilor era mare, munca lor era grea, oboseala puternică. Se face aici aluzie În mod clar la munca agricolă a mesopotamienilor și la cea adiacentă, de construire și Întreținere a canalelor de irigație, care presupuneau de multe ori mutarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe zei În muncă a aparținut zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. El i se adresează astfel zeiței creatoare Nintuxe "Nintu" (rândurile 194-197): Tu ești „sânul matern”, creatoare șaleasăț a umanității: Creează primul om șlullûxe "lullû"ț pentru ca acesta să poarte povara: șdaț, să poarte povara care le-a fost destinată șzeilorț de Enlilxe "Enlil": omul șawșlumț să poarte povara zeului! După ce și-a realizat lucrarea, adresându-se zeilor care i-au comandat-o, Nintuxe "Nintu" afirmă (rândurile 194-197): șIatăț, eu am
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a aparținut zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. El i se adresează astfel zeiței creatoare Nintuxe "Nintu" (rândurile 194-197): Tu ești „sânul matern”, creatoare șaleasăț a umanității: Creează primul om șlullûxe "lullû"ț pentru ca acesta să poarte povara: șdaț, să poarte povara care le-a fost destinată șzeilorț de Enlilxe "Enlil": omul șawșlumț să poarte povara zeului! După ce și-a realizat lucrarea, adresându-se zeilor care i-au comandat-o, Nintuxe "Nintu" afirmă (rândurile 194-197): șIatăț, eu am Împlinit lucrarea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nintuxe "Nintu" (rândurile 194-197): Tu ești „sânul matern”, creatoare șaleasăț a umanității: Creează primul om șlullûxe "lullû"ț pentru ca acesta să poarte povara: șdaț, să poarte povara care le-a fost destinată șzeilorț de Enlilxe "Enlil": omul șawșlumț să poarte povara zeului! După ce și-a realizat lucrarea, adresându-se zeilor care i-au comandat-o, Nintuxe "Nintu" afirmă (rândurile 194-197): șIatăț, eu am Împlinit lucrarea pe care mi-ați cerut-o. Voi ați ucis un zeu dotat cu inteligență. Eu am
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]