8,847 matches
-
copilului în țară. Joi, 11 mai. „Carol și Sitta sunt la Sinaia. Sitta înțarcă copilul și vrea să-l lase aici (să nu-l ducă la București - n.n.). Se teme să nu ia varicelă (de la Ileana - n.n.) (ceea ce este o prostie) și de asemenea să aducă copilul în camerele proaspăt zugrăvite din casa lor de la București. Asta, fără îndoială, are un anumit sens. Ei vor să fie un cuplu preocupat de bebelușul lor, sunt tineri și trebuie să-i lași să
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ea, căci nu mai pricepe nimica și o iubește așa de mult. Acuză pe părinții ei și se plânge că purtarea ei și, mai ales, scrisoare ei este urâtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scrie. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă și zice că, adesea, i-a atras ei atenția, dar n-a voit să auză. Spre lauda lui trebuie să zic că a fost foarte curajos. Pe mine
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a despuiat de bunul meu... Acum le mai trebuie și Zürichul... Da, ai dreptate, bas tarda trebuie să moară cât se poate de curând. Sau mai degrabă să se căsătorească. și asta ar fi o soluție... — Să se căsătorească? Ce prostie mai e și asta, părinte? Să moară, asta trebuie! Ce-ar fi să-i facă bandiții de petrecanie În pădure? S-o necinstească și s-o omoare! Câte femei au murit astfel! — Taci, cavalere! Nu vreau să mai aud asemenea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit din minți, femeie? murmură el printre hohote. Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit-o În ultima vreme... Doamna Rishawa Își ascuți urechile și puse mâna pe un pocal de bronz pe care-l trânti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noi, s-o creștem cum se cuvine. A crezut c-o dă pe mâini bune. Săptă mâni, luni de zile s-a tot gândit cui s-o Încredințeze. și tu! Nici În vis n-aș Îndrăzni să-i spun ce prostii Îți trec prin cap! Fiindcă a poftit să-i aduc la cunoștință tot ce e În legă tură cu Adelheid, tot ce face, cum se poartă, ce cred ceilalți, mă rog, tot. Hildebrand tăcu furios, scărmănându-și bărbia cu degetele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și se pregătea de plecare, fără să asculte potopul de vorbe fără rost ale netrebnicului. Văzând că nu o putea opri, acesta Își ridică brațele spre cer și strigă cu disperare: — Nu pleca, domniță, fără să mă asculți! Iartă-mi prostia. Adevărul e că domnul Bodo zace rănit greu și fără cunoștință În chilia părintelui meu Constantius. Am vrut să-ți spun adevărul pe drum, cu cruțare și prudență, ca să nu te sperii. Dar nu știu să mint, prințesă. Am avut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întâlnesc cu siguranță. Să vă spun totul cu fereală, ca să nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog fierbinte nu-i povestiți părintelui meu Constantius despre prostia mea. Aș muri de rușine dac-ar afla toată mânăstirea ce minciuni prostești mi-a suflat Sa tana la ureche! Adelheid izbuti să murmure doar atât: — Trăiește? După ce grăsanul o asigură Încă o dată că Bodo e În viață, neuitând să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împotriva ducelui Bertold și a fratelui său s-ar țese ceva foarte primejdios. Amadeus nu e străin de toate acestea. Deci am bătut Împreună toate cârciumile și bordelurile, am jucat feste tâmpite și i-am speriat pe cetățenii onorabili cu prostiile noastre. Până ce, Într-o zi, mi-a spus că trebuie să plece degrabă și că pentru un timp nu va mai fi la Curte. — De ce? l-am Întrebat. Se află cumva alt loc mai bun pentru viața noastră plăcută decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
omul se poate metamorfoza în... săpun? Chiar îmi era ciudă pe ei că nu au atâta minte și nu judecă logic și normal. Nu?? Păi omul e făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu se poate transforma în... prostii! Fulgerător, s-a auzit un fluierat de locomotivă. Ușa vagonului s-a închis cu zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mama, ai dreptate. Uite, iau umbrela și plec. În momentul acela, eu și Silvia am intrat în bucătărie. Plini de noroi pe picioarele desculțe, uzi și înghețați. Vai de mine și de mine, Silvia, cum e posibil să faci asemenea prostii? Iartă-mă, mama, că am stat cu Titi atât de mult la Amaradia. Dac-ai ști cum arăta... Lasă, îmi vei povesti altă dată. Mama ne-a tras lângă sobă, ne-a scos hainele ude, ne-a schimbat, ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-vă și spălați-vă. Iată! Aici v-am lăsat ceva de mâncare. Să aveți grijă de voi. Eu trebuie să plec la spital. Țuki, ochii și copilul, ai auzit?! Da, mama, voi avea grijă! Să fiți cuminți, să nu faceți prostii. La revedere, copii! Sărut mâna, mama, te așteptăm! Țuki și Bebi, cei mai mici frățiori, rămâneau singuri-singurei până ne întorceam noi de la școală. Milă voiesc și nu jertfă. (Matei 9:13) Unde este "mila" Ta, Doamne? Unde? Tu nu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
administrație, la catedră, în școli...! Sau, mai pe scurt, după cum spunea un actor interbelic: La noi proștii nu sînt prea mulți, sînt prea sus ! Societatea noastră pare să fie în faza în care își pregătește ieșirea din istorie, datorită creditării prostiei. Cui nu-i este rușine că este reprezentat în Parlamentul European de "gigei" sau "vadimei", de alte figuri "de succesuri", merită să i se tragă "cîmpia română" de sub picioare. Rușinea ar fi, de altfel, primul pas spre o posibilă redresare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dau seama de natura situației. Ca Richard al III-lea care e preocupat să ceară, nevinovat, căpșuni cînd urzește moartea lui Hastings. A. B.Dar în viață? În viață, capacitatea de a face haz te ajută să suporți mai ușor prostia omenească. Prostia e un lucru foarte enervant și incidența ei este uriașă. Jocul democratic prevede acțiunea după decizia majorității. Cu cît cei care se pronunță sînt mai mulți, cu atît printre ei vor fi proști mai mulți. Sau, în cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de natura situației. Ca Richard al III-lea care e preocupat să ceară, nevinovat, căpșuni cînd urzește moartea lui Hastings. A. B.Dar în viață? În viață, capacitatea de a face haz te ajută să suporți mai ușor prostia omenească. Prostia e un lucru foarte enervant și incidența ei este uriașă. Jocul democratic prevede acțiunea după decizia majorității. Cu cît cei care se pronunță sînt mai mulți, cu atît printre ei vor fi proști mai mulți. Sau, în cel mai fericit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
regimul comunist. El a mai avut contacte doar sporadice cu Șleam: în 15 noiembrie 1951, i-a spus că tot ceea ce a făcut la Târgu Ocna se datorează 'nenorocitului de Pitești' și că își dă seama că a făcut multe prostii și nu știe când le va putea repara. Toate aceste mărturisiri arată că Pafnutie Pătrășcanu, care fusese torturat în mai multe rânduri la Pitești până să treacă de partea agresorilor, își revenise sufletește și își făcea procese de conștiință. Totodată
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sprijinul metodei violente. Mustrările de conștiință au devenit dese în această perioadă, semn că Pătrășcanu își revenise. El a recunoscut că tot ceea ce a făcut s-a datorat 'nenorocitului de Pitești' și că își dădea seama că a făcut multe prostii și nu știe când le va putea repara. Nu se știe unde a fost anchetat Pătrășcanu pentru procesul deținuților, întrucât el a dat doar declarații detaliate despre acțiunile sale, fără a fi interogat (cel puțin conform documentelor publicate, incomplete însă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
rătăcesc ca un hăbăuc, bătătorindu-le în mod repetat, cărări pe care și alții le caută, cu siguranță, le lărgesc și le defrișează. De câte ori nu le-am găsit și le-am pierdut din ignoranță imbecilă, de câte ori nu m-am înjurat pentru prostie, de câte ori nu mi le-a așternut Mama înainte, oricât de departe rătăceam! Ele erau întotdeauna aceleași, clare, ferme. Mă pierdeam și mă regăseam. Cum de mă iartă, iarăși, Mama? La aceste noi întrebări încerc să găsesc răspunsuri scriind povestirile și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
caldă în cămine sau așa ce... Și au ieșit să protesteze câteva sute de oameni... V.A. : Cine era prim-secretar ? Nu cumva o femeie era prim-secretar, una care fusese cândva la Scânteia tineretului, pe la Scrisori, Ghițulică ? De-o prostie remarcabilă. Nu știu cum a ajuns să fie prim-secretar la Iași. Poate că era moda, inaugurată de Elena-Doamna, a femeilor în func‑ ții importante. A.M.P. : Ea era la municipiu și era pacienta mea. Rezerva 5. Alcoolism. La județ era altcineva
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
persoană. În ’65, când am venit la Scânteia tineretului, ea era la secția Scrisori. Și după aia a devenit activistă de partid la Vrancea și a ajuns până la urmă la Iași. Ca să vezi ce poate produce incompe‑ tența asociată cu prostia : alcoolismul. A.M.P. : Partidul o obliga să se interneze, să se vindece și se interna repetat la noi, la rezerva 5, care era rezerva pentru ștabi. Și profesorul nu voia să dea ochii cu ea, mă trimitea de fiecare dată
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a lăsat Revoluția baltă și a devenit un bun și substanțial comentator poli‑ tic. Lui îi datorăm și vorba aia care ne-a făcut să-l urâm atât de mult : stupid people. Și prevestirea că nu ne vom vindeca de prostie cel puțin 20 de ani. Al naibii prezicător ! A.M.P. : Da. Și apoi a devenit un critic și un opozant. SĂ zicem că a fost o lovitură de stat a armatei cu rezul‑ tatul pe care îl știm. Dar, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
noi am făcut o greșeală cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara și cu toate îndemnurile la lustrație. Și am făcut o foarte mare greșeală pentru că i-am coalizat pe foarte mulți oameni contra noastră. Acolo a început șirul de prostii politice foarte mari pe care le-am făcut și pentru care suntem parțial responsabili că aveam să câștigăm de-abia în 1996. Pentru că, în clipa în care există un om despre care știi că este extraordinar de popular - Iliescu -, să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trimise aju‑ toare, indiferent la cine ar ajunge, este o mare greșeală electorală. V.A. : Și opoziția a mai gafat și atunci când s-a opus rea‑ cordării de către SUA a clauzei națiunii celei mai favori‑ zate. A.M.P. : Da, exact, prostii din astea. Ce s-a întâmplat este că s-a văzut clar că România nu va evolua decât sub presiune externă, iar opoziția a greșit jucând mult prea mult cartea acestei presiuni externe, fărĂ să-și dea seama că presiunea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
știu că, a doua oară când m-am întors de la Harvard, m-am întors pentru că aflasem din întâmplare că urma să am proces cu PSD-ul, cu Departamentul lor de Comunicare, reprezentat de domnul Pașcu și de Corina Crețu. FĂcuseră prostia, în valurile de calomnii care curgeau, să mă acuze de ceva factual foarte ușor de dovedit, și anume că aș fi scris în ziarul Convingeri comuniste înainte de 1989 despre Ceaușescu. Eu n-am scris un rând despre Ceaușescu sau despre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
parte, PNȚ-ul a fost distrus politic, nu mai aveai de ce să-i bagi oamenii în închisoare. V.A. : Da, n-a mai intrat în parlament. Ei au fost pentru ridicarea pragului... A.M.P. : Ei au fost de o mare-mare prostie la alegerile din anul 2000, când erau inconștienți, nici nu și-au dat seama... V.A. : Cu cine au făcut alianță ? Cu UFD ? A.M.P. : Exact ! În plus, și Constantinescu le-a făcut o figură îngrozitoare retrăgându-se fărĂ să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sat în 1992 în cursa prezidențială Emil Constantinescu. Și am văzut în Ardeal un om trăgând un plug după el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare prostie a fost graba distrugerii lor - de acolo a fost relansat fermieratul românesc. Probabil că omul care ținea locul boului sau, mai bine zis, al tractorului ; abia căpĂtase pământul înapoi și trebuia să-l muncească. A.M.P. : Da. Supraviețuirea. Asta e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]