8,066 matches
-
ceea ce spuneți, voi sunteți o singură gură”, după cum afirmă un imn al lui Ramses al IV-lea2 dedicat lui Ra (și lui Osiris); acesta vede În Osiris Lunaxe "Luna", Nilul și stăpânul lumii de „dincolo”, iar În Ra pe cel care răsare În fiecare zi și traversează cerul „pentru a orândui planurile acestei țări și pe cele ale țărilor străine” și pe amândoi Îi vede „șezând Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele de pe uscat, nu au mai fost reconstruite. Este probabil ca fugarii din cetățile miceniene să fi dat viață unor mici centre din care nu a mai rămas nici o urmă În afară de ansamblurile funerare. Acestea sunt secolele Întunecate din care a răsărit apoi civilizația greacă În veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Neryllinus, căruia apologetul creștin Athenagoras Îi amintește cultul celebrat În Troada. O statuie a personajului dădea răspunsuri și săvârșea vindecări, iar În cinstea lui se celebrau sacrificii publice și se ofereau daruri prețioase (Solie pentru creștini, 26, 3). Figura ce răsare vie din paginile micului și prețiosului pamflet al lui Lucian, motivat În misiunea lui denigratoare și de extraordinara faimă obținută de noul oracol, atrage atenția istoricului religiilor prin excepționala convergență a datelor care Îi alcătuiesc fizionomia și activitatea, constituind-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diaconu, Iași, 2001; Lupul din Țara Huțulilor, București, 1941; ed. îngr. și postfață Liviu Papuc, Rădăuți-Chișinău, 1995; Istoria literaturii române (în colaborare cu C. Dan Pantazescu), București, 1941; Oameni de noapte, București, 1942; Prăvălia diavolului, I-II, București, 1942; Soarele răsare noaptea, București, 1943; ed. pref. George Muntean, București, 1995; Băieți de fată, București, 1944. Antologii: Poeți tineri bucovineni, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938. Traduceri: Georg Trakl, Cele patru poeme în proză ale lui ..., cu un semn de Rudolf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
476; Pompiliu Constantinescu, [Mircea Streinul], VRA, 1941, 609, 610; Aurel Fediuc, „Lupul din Țara Huțulilor”, TIL, 1941, 1 524; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822-823, Ist. lit. (1982), 906-907; Aurel Marin, „Prăvăia diavolului”, GT, 1943, 2, 4, 5; Nicolae Roșu, „Soarele răsare noaptea”, G, 1943, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 181-182; Micu, „Gândirea”, 639; Piru, Ist. lit., 433-434; Arșavir Acterian, Mircea Streinul, CRC, 1990, 7; Ion Simuț, „Iconarul” Mircea Streinul, JL, 1990, 28; Ierunca, Românește, 220-222; Nicolae Havriliuc, „Zece cuvinte ale fericitului Francisc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
este un mister proiectat în viitor. Misterele nu există pentru a fi lămurite, așa cum nici darul zeilor - pentru a fi cercetat după legile minții. Un sentiment autentic nu are cauză, nu are scop, el este asemeni unei plante rare ce răsare pe neașteptate în pământul sterp. Un sentiment autentic este, de asemenea, un adevărat mister. El te locuiește. El este centrul. Ceea ce se petrece în jurul centrului are nume, duce pe căi greșite, se îngrămădește, se destramă, poate fi gândit și exprimat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care se stabilesc tot felul de legături, [...] în așa fel încât să se poată închega un univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
esența sămănătorismului. Iorga a zugrăvit imaginea lui asupra satului sămănătorist în 1933: "Am încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor noastre timpuri care se rupseseră de aceste legături naturale despre amintirile văilor de la Dorohoi; ele au răsărit acum în mintea mea, cu satele și boierii lor, cu conacele de pe vremea cînd eram adolescent, cu toate relațiile profund umane pe care le reprezentau. (...) Toate acestea contraveneau unui spirit greșit prevalent care trebuie distrus pentru a încuraja dezvoltarea spiritului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Chiar și în zonele Transilvaniei în care românii alcătuiau majoritatea (iar românii ardeleni erau adesea mai cultivați decît cei din Regat), scriitorii și poeții întîmpinau piedici în calea strădaniilor lor, așa încît migrau spre București. Goga spunea: Pentru noi, soarele răsare la București". "Sămănătorul" se adresa învățătorilor de țară. Iorga devenea apostolul noului crez care izvora din confuzia intelectuală a sfîrșitului de veac. Înstrăinarea și prestigiul scăzut al literaturii române îi deranjau pe tinerii intelectuali. Limba română literară fusese reconstituită nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-ar părea că acordul din 1878 a deschis calea împușcăturilor fatale de la Sarajevo în 1914. Churchill insistă îndelung asupra frumuseții lumii așa cum era aceasta înainte de 1914. Continuă apoi descriindu-l pe Gavrilo Princip ca pe un fel de monstru răsărit din adîncurile Balcanilor ca să distrugă cu împușcăturile lui această perfecțiune dinainte de Primul Război Mondial. Nu se acordă nici o atenție aspirațiilor naționale ale sîrbilor, fie ele juste sau nu. Autorului acestei cărți îi sună mai veridic inscripția de pe frontispiciul Muzeului Gavrilo
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru a explica incapacitatea muncitorilor (și nu numai a lor) de a se elibera de identificarea cu interesul capitalist. Am văzut cum, Într-o variantă denaturată, această idee era și premisa terorismului de stânga. Un alt avatar al ideii a răsărit, În fine, În cercuri mai puțin politizate: adaptând limbajul educației marxiste la teme freudiene, gânditorii postfreudieni autodesemnați subliniau acum necesitatea eliberării - nu pentru clasele sociale, ci pentru subiecții individuali. Au apărut apoi, În vestul Europei și În America de Nord, teoreticieni ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civile. Pe aceștia, ca și pe omologii lor din sistemul educativ și judiciar, Margaret Thatcher Îi suspecta instinctiv (și nu se Înșela) că preferă vechiul paternalism subvenționat de stat. Potrivit convențiilor complexe ale politicii britanice preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cadru sigur În care reformatorii din interiorul sistemului, până atunci tăcuți, puteau să se exprime și să-i ofere susținere. Aproape fără să vrea, În decursul anilor 1987-1988, secretarul general a creat o bază națională pentru schimbare. Au Început să răsară organizații neoficiale, de remarcat Între acestea fiind „Clubul Perestroika”, format În 1987 la Institutul de Matematică din Moscova, din care s-a născut apoi organizația „Memorialul”, care avea drept scop „să păstreze vie memoria victimelor” trecutului stalinist. Speriate la Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la care fusese supus altădată, Havel a fost eliberat În mai (el devenise o figură internațională și abuzurile la adresa lui i-ar fi pus Într-o lumină proastă pe temniceri). În cursul primăverii și verii anului 1989, În toată țara au răsărit grupuri și rețele neoficiale, ca un ecou plin de speranță al evoluțiilor din țările vecine. După „Clubul Păcii John Lennon”, Înființat În decembrie 1988, În mai 1989 a avut loc protestul „Mamelor din Praga”, apoi demonstrațiile ecologiste de la Bratislava În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În paralel, În noiembrie 1993 au distrus bucată cu bucată podul otoman construit În secolul al XVI-lea peste râul Neretva, un simbol al trecutului integrat și ecumenic al orașului. Croații nu aveau așadar motive de laudă - iar printre liderii răsăriți pe ruinele comunismului, Franjo Tudjman era extraordinar de neplăcut. Mai mult decât oricine, el și-a propus să șteargă trecutul iugoslav din memoria concetățenilor: până În martie 1993, Însuși cuvântul Iugoslavia fusese scos din manualele, antologiile, hărțile și enciclopediile publicate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
osândiți și puși în afara legii? De ce, pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea la Hristos, drumul Crucii, răsărit de soare spre care legionarii mărșăluiesc. Legionarii nu mor și nici nu vor muri în veci, atâta timp cât slujesc Neamului și lui Hristos Dumnezeu. Previziunile lui Corneliu Zelea Codreanu din pădurea Dobrina, Huși, anul 1919, au fost confirmate de istorie și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
enfermer dans le silence originel, meilleur que toute parole prononcée, țel qu'il l'avoue dans le poème Taină inițiatului (Le secret de l'initié) : Omule, ți-aș spune mai mult, dar e-n zadar și-afară de-aceea stele răsar și-mi fac semn să tac și-mi fac semn să tac. (Taină inițiatului) (Blaga, 2010: 119) Homme, je t'en dirais davantage, mais à quoi bon ? D'ailleurs des étoiles se lèvent qui me font signe de me taire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga, 2010 : 61) [...] c'est en vain qu'il cherche à cligner, car șes yeux se șont fermés comme leș escargots hibernants. (Pan) (Miclău, 1978 : 199) [...] cum voi învinge timpul pus vai, ca un scut de aur între noi tu răsărit și eu apus? (În jocul vârstelor) (Blaga, 2010 : 361) [...] comment saurais-je vaincre le temps posé hélas, comme un bouclier d'or entre nous țoi le levant et moi le ponant ? (Dans le jeu des âges) (Miclău, 1978 : 493) Că lacrimi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sălbatice omorâți-mi inima! (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Choses petites, choses grandes, choses sauvages tuez mon cœur ! (Du ciel est descendu un chant de cygne) (Pop-Curșeu, 2003 : 69) [...] și-afară de-aceea stele răsar și-mi fac semn să tac și-mi fac semn să tac. (Taină inițiatului) (Blaga, 2010 : 119) D'ailleurs, leș étoiles se lèvent Et me font signe de me taire Et me font signe de me taire. (Le secret de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est abolie en traduction.1455 Dans la traduction du poème Taină inițiatului (Le secret de celui qui sait), Paula Romanescu simplifie leș vers en miroir, leș remplaçant par une simple répétition dans le même vers : [...] și-afară de-aceea stele răsar și-mi fac semn să tac și-mi fac semn să tac. (Taină inițiatului) (Blaga, 2010 : 119) Voilà d'ailleurs leș étoiles qui se lèvent Comme pour me dire : Tais-toi, tais-toi ! Le secret de celui qui sait) (Romanescu, 1998 : 48
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a pas de mort, l'amour manque aussi je t'en conjure, pourtant [...]. (Exergue) (Pop-Curșeu, 2003 : 41) Remplacement du tiret par des points de suspension Omule, ți-aș spune mai mult, dar e-n zadar și-afară de-aceea stele răsar [...]. (Taină inițiatului) (Blaga, 2010: 119) Homme, je t'en dirais bien davantage, Mais c'est en vain... D'ailleurs, des étoiles se lèvent [...]. (Le secret de l'initié) (Loubière, 2003 : 47) Homme, je te parlerais davantage, mais c'est en
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
incursiunile sale în ținutul himerelor și pentru care există un cult care atinge un înalt grad de fervoare", acest Rochegrosse, cu al său Chevalier aux fleurs, mărșăluind către cucerirea Ideii, îndepărtând cu un gest sigur și nobil florile tentante care răsar în drum"41. Imaginația, visul, misteriile apar nu doar ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis. Un alt tablou feeric este intitulat A fost odată... (Ulei pe pânză 1,84 x 2,020 cm, inventar 216, semnat stânga jos cu portocaliu, pe verso cu tuș negru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]