9,377 matches
-
de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi și apus) și ale boierilor Brătieni (la miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Atunci au primit pământ 126
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
latitudine nordică și 25°39’ latitudine estică. Cu o suprafață de aproximativ 32 km pătrați, comuna este formată din urmatoarele sate: Localitatea Mioarele se învecinează cu: Structura geologică este variată, dealul Mățău fiind format din conglomerate stabile, pe când partea de răsărit, către Argeșel, este afectată de alunecari de teren din cauza solului argilos. La marginea de nord a satului Suslanești se gasesc "marlauzurile" (lespezisuri), formate din șisturi oligocene, bogate în fosile de pești, frunze, pene de păsări etc. Finețea deosebită a rocilor
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
Băhnășeni în anul 1968 ). Drumurile de legătură ale satului cu așezările învecinate sunt puține. Un drum ce merge pe lângă vadul pârâului Solonț vine dinspre Tărâța și merge la Solonț . Un alt drum de legătură cu Pârjolul taie dealul din partea de răsărit a satului. Suprafața actualei vetre a satului este de 3750 km. Băhnășenii se încadrează în tipul de sat dispus în formă de aliniament de-a lungul pârâului Solonț, având ramificații pe pârâul Coșarului și pârâul Barnei. În perioada 1934-1950, când
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
specie de pește din familia "Percidae", unic în lume. Această specie a fost descoperită în anul 1957 de către Nicolae Stoica din Galeș - Argeș. O altă relicvă a preistoriei o reprezintă Lacul cu Ochi (numit și Lacul Fără Fund) din partea de răsărit a satului Stroești. Acest lac de origine glaciară reprezintă o stațiune floristică originală prin faptul că este singura mlaștină oligotrofă de acest fel cunoscută în regiunile extracarpatice din Carpații Meridionali, reprezentând un interesant și rar fenomen fitogeografic. În jurul Lacului cu
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Tazlău, Petrilești și Boșoteni - mai sus de Berești și Năsoiești, deasupra Nadișei, cu hotarele lor vechi. În raport cu poziția actuală a vetrei satului Berești, vechea vatră se afla la punctul cunoscut astăzi sub numele de Coasta Bereștilor, situat peste Tazlău, spre răsărit, pe coasta de vest a dealului Fănăriș, adică exact pe teritoriul actual al satului Enăchești de astăzi, adică la șosea, peste Tazlău. Până astăzi se păstrează denumiri și toponimice care atestă acest lucru; astfel dealul Fănăriș se cheamă și astăzi
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
sau fetele, era o despărțire foarte emoționantă fiind o ,petrecere”care se termina cu lacrimi de ambele părți. Mulți dintre acei tineri, plecați cu mult entuziasm pentru a servi patria, nu s-au mai întors de pe fronturile militare desfășurate în răsărit sau la apus. Marea majoritate a celor încorporați mergeau la regimentul 92 Infanterie din Orăștie, care a avut misiuni de luptă importante pe ambele fronturi de luptă și a suferit pierderi importante din rândul combatanților și a tehnicii de luptă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Ianăș, Lascu, Ianăș, Andrași, Ioja, Dumitru, în total 22 de tineri din Livadia de Coastă și 8 tineri din Livadia de Câmp: Minihart, Mihai, Iancu, Iancu, Ianăș, Petru, Ioja. Eroii din al doilea război mondial au luptat pe frontul de răsărit de la Nistru până la Stalingrad ( între 21 iunie 1941 până la 23 august 1944 )alături de armatele hitleriste. Din septembrie 1944 până la 9 mai 1945 au luptat alături de ruși, participând la eliberarea Transilvaniei, Ungariei, (din nou au ajuns la Budapesta) și în Cehoslovacia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ocupa cu organizarea de serbări, printre care și cea de la 3 ianuarie, dedicată împăratului aflat la putere. Edificiul impunător și de proporții mari și „închide la mijloc o curte centrală (despărțită în două printr-un zid), înconjurată dinspre apus și răsărit de cîte o bazilică”. În mijlocul curții se afla pe un soclu impunător altarul împăratului. Obiectele valoroase ale corporației erau păstrate într-o încăpere subterană, cu pardoseală de piatră, pereți tencuiți și o ușă de siguranță. Printre obiectele descoperite odată cu palatul
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Aceste patru mici au evitat însă a se uni între ele păstrîndu-și originea etnică precum și unele tradiții. Ei erau amplasați astfel: Rucărenii în centrul Cașinului nou format în timp, dragoslovenii în partea de apus și miază-noapte, secărenii în partea de răsărit iar susenii în partea de miază-zi. Odată cu scurgerea timpului însă, toate aceste comunități împreună cu satul Stănești s-au alipit formând Cașinul nou. Chiar și așa, Cașinul a continuat până pe la sfârșitul secolului al XVII -lea a se numi Stănești. Timp
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Cotul lui Briceag” reprezintă de asemeni fostul sat Stănești înființat de Stan Cașen, altfel spus, nucleul comunei Cașin de astăzi. „Cotul lui Briceag” este situat la dreapta râului Cașin, din malul acestuia și până la poalele dealului Buciumi. Se învecinează înspre răsărit cu comuna Buciumi aflată deasupra pe dealul cu același nume, înspre miază-noapte cu zona numită „la Velniță”, înspre miază-zi cu Pochița, iar înspre apus cu satul Cașin, de care este despărțit prin râul Cașin. Legătura între satul Cașin și „Cotul
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
timp „cotul lui Dogaru”". Pochița este situată la poalele dealurilor Buciumi și Podu Mare, ocupând spațiul dintre acestea și râul Cașin. Se învecinează înspre apus cu Vlașca, înspre miază-noapte cu „Cotul lui Briceag”, înspre miază-zi cu satul Cașin, iar înspre răsărit cu comuna Buciumi situată deasupra pe dealul cu același nume. Pochița este o așezare umană exclusiv la dreapta apei Cașinului, asemeni „Cotul lui Briceag”. Marea parte a Pochiței, asemeni Vlașcăi, este situată la un nivel jos, apropriat albiei de curgere
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
vărsarea pârâului Curița în râul Cașin. Zona este astfel înconjurată din trei părți de aceste ape curgătoare, trecerea făcându-se pe un pod care dă la un pripor ce urcă mica depresiune până la strada principală, în dreptul punctului comercial „Cimpoia”. Înspre răsărit, Vlașca se învecinează cu Pochița, fiind despărțite de apa râului Cașin, iar în toate celelalte direcții, are ca vecin satul Cașin, cu care este despărți pe o lungime considerabilă de pârâul Curița. Majoritatea zonei Vlașca cuprinde un relief jos, fiind
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
cuman, înființat mai înainte (prima mențiune 1217) pentru propagarea catolicismului în acele locuri, dar acțiunea are loc în mod organizat abia la creștinarea cumanilor și pus în 1227 sub protectorarul Ungariei. Au existat încercări de implantare a catolicismului și la răsărit (est) și miazăzi (sud) de Carpați. Una dintre acestea a constituit-o Episcopia de Milcovia, a cumanilor, înființată la 13 septembrie 1229 din inițiativa regelui Ungariei Albert al II-lea (1205-1235) și a papei Grigore al IX-lea (1228-1241), distrusă
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
îmbrăcaminte de seară) și să aibă o invitație, care este de obicei pentru o pereche, al cărei cost variază în funcție de colegiu între 80 și 160 lire sterline. Balurile sunt ținute în grădinile colegiilor, durând între orele 21:00 și până la răsăritul soarelui, uneori prelungindu-se mult după aceea. Unele dintre colegii oferă "supraviețuitorilor" călătorii cu balonul la sfârșitul balului, uneori chiar un mic dejun la Paris. "Supraviețuitorilor" balului li se fac fotografii la încheierea acestuia. Multe dintre colegii au ținut inițial
Balul din Mai () [Corola-website/Science/300749_a_302078]
-
Lunca Ilvei () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Lunca Ilvei se întinde pe o suprafață de 9.121 ha și are ca vecini: la răsărit Poiana Ștampei din județul Suceava, la apus Ilva Mare, la nord localitatea Șanț iar la sud localitățile Tiha Bârgăului și Leșu. Lunca Ilvei este așezată în partea de nord-est a județului Bistrița Năsăud, la izvoarele râului Ilva, la întretăierea paralelei
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
30cm. Bolta naosului are forma de sabie întoarsă și căptușită cu scânduri ca și pereții interiori ai bisericii. Altarul are forma semicirculară cu raza de 5m despărțit de naos prin catapeteasmă și înălțat cu o treaptă, iar în partea de răsărit prevăzut cu o fereastră de aceeași formă și dimensiuni ca și cea din naos. Biserica este în general lipsită de elemente decorative. Nu se cunoaște numele arhitectului care a făcut planul acestei construcții. Scheletul catapetesmei este din lemn de tei
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
Tătărești din jumătate din Lișna de la frații Vărticești”. Documentul este scris de Dumitru din Suceava în anul 1598, luna februarie, ziua 28. Denumirea satului: Denumirea satului poate fi de origine slavă. În vechime satul de astăzi purta două nume, spre răsărit - Lișna, iar spre apus - satul Sfărcăuți, care a dispărut, probabil la 1822 când o bisericuță ce era în Lișna, a fost strămutată în parohia Crăiniceni (Horodiștea) județul Botoșani, după cum arată inscripția de acolo. Construcția bisericii Biserica s-a construit în
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
și pronaosul sunt pardosite cu plăci de piatră, iar la strănile cântăreților pardoseala este din scândură de brad. Naosul este despărțit de altar prin catapeteasmă. Forma altarului este semicirculară, având bolta comună cu naosul. Altarul are un singur geam - spre răsărit, iar pereții interiori sunt prevăzuți cu trei firide spre nord-est, spălătorul fiind fixat în zid. Dușumeaua este din scândură iar Sf. Masă este din zid. Catapeteasma bisericii, pictată de persoane anonime, în stil bizantin, datează din sec. VIII-IX. Este compusă
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică se află clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă,pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. Această clopotniță este fondată de către Ana Curt, născută Berneasa, în anul 1832. În rând cu clopotnița
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
acoperișul naosului, boltă în plin centrul, forma fundului de corabie. Pereții tencuiți și văruiți, în pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Altarul despărțit de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei, are formă semicirculară, la răsărit, sus o fereastră în părțile laterale ale bisericii câte o ușă. În pridvor, pe ușorii ușii de intrare, se vede o sculptură originală făcută de meșterul respectiv: cinci rozete de ornament. Tot în pridvor se vede frumos sculptat acele figuri
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
de sediul Primăriei acestei comune. Localitatea Crasnaleuca se marginește la nord cu râul Prut și cu satul Cotu Miculinți, aflat la 4 km distanță în linie dreaptă; la sud se învecinează cu satul Mitoc la distanță de 12 km; la răsărit cu râul Prut și cu satele Tețcani și Bogdănești de pe malul stâng al râului, precum și cu satul Horia (Curt) de pe malul drept al Prutului, distanță 5 km, iar la vest satul Ghireni, component al comunei Coțușca. Satul Crasnaleuca este așezat
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
în principal două familii: Mailat și Caplea; considerate ca întemeietorii acestei vetre rurale. Satul "Dejani" se află poziționat: Satul are două hotare, în sus și în jos de sat, învecinându-se la miazănoapte cu Recea,la miazăzi fiind munții,la răsărit hotarele Recei și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Șona este așezat la est de orașul Făgăraș, înșiruit pe malul drept al Oltului, străjuit la partea de nord de coroana de dealuri colinate, care depășește mult lungimea satului și a hotarelor lui spre răsărit și apus. Puținele documente care există, confirmă că această așezare românească datează din cel puțin secolul al XIII-lea e.n. În „Țara Bârsei” și „Țara Făgărașului”, în special la Nord de râul Olt foarte multe sate și comune sunt locuite
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
capul copilului, stând pe pragul camerei cu ușa deschisă în momentul răsăririi soarelui zicând: „Să fii curat ca mândrul soare când răsare”(Irina Ianc) Văruitul casei care se făcea de obicei primăvara, cu ajutorul unei mături, îl începeau cu peretele dinspre răsărit, după ce dădeau de trei ori cu mătura spre răsărit spunând: ,Să se curățească casa ca soarele!”. La Sântoader se face curățenie generală în gospodărie și se aruncă ,gozul” spre apus zicându-se: „Să se curățească toate relele din casă, să
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
în momentul răsăririi soarelui zicând: „Să fii curat ca mândrul soare când răsare”(Irina Ianc) Văruitul casei care se făcea de obicei primăvara, cu ajutorul unei mături, îl începeau cu peretele dinspre răsărit, după ce dădeau de trei ori cu mătura spre răsărit spunând: ,Să se curățească casa ca soarele!”. La Sântoader se face curățenie generală în gospodărie și se aruncă ,gozul” spre apus zicându-se: „Să se curățească toate relele din casă, să se ducă cum merge soarele la apus” Anumite lucruri
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]