12,551 matches
-
duhovnic - această artă populară! Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă.” Trebuie să spunem că la intrarea în închisoare, Radu Gyr era deja un poet consacrat, cu realizări remarcabile, făcând deja nu numai dovada talentului său inegalabil, ci și varietatea abordărilor care însoțesc cele două direcții clar manifestate de poet încă de la începuturile creației sale: dragostea de țară și credința în Dumnezeu. Pentru a ilustra aceste lucruri aș aminti
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sunt extrem de sugestive pentru ceea ce s-a întâmplat acolo, pentru trăirile poetului, dar și pentru tăria sufletească și morală a unui om, după cum spuneam, nu foarte robust fizic, ba chiar și cu un handicap probabil chinuitor pe alocuri. Totuși, este remarcabilă forța versului lui Gyr, care devine imagine sugestivă, tablou care te transpune în realitatea sumbră a vieții de front, unde, numai în al II-lea Război Mondial și-au găsit sfârșitul 2 milioane de români, dintre care aproape 650.000
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în libertate părintele Ilie Imbrescu aduna mulțimi mari de oameni în biserică, datorită minunatelor sale predici, fiind un vorbitor dăruit cu mult har de la Dumnezeu. Trebuie, însă, să spunem că Dumnezeu l-a înzestrat pe părintele Imbrescu cu un har remarcabil și în ceea ce privește creația poetică și cred că acest lucru se datorează în primul rând faptului că din fiecare vers al părintelui transpar virtuțile creștine: nădejdea, credința și dragostea, însoțite de smerenie și acceptarea necondiționată a situației. De aceea, poate este
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
însoțite de smerenie și acceptarea necondiționată a situației. De aceea, poate este dificil să selectezi poezii sau versuri ale părintelui Imbrescu, tentația fiind de a reda toate poeziile întregi, spre bucuria sufletului celor ce le citesc. Una dintre creațiile sale remarcabile, atât prin duhovnicia transmisă, cât și prin dimensiunea poeziei, e „Rugăciune în robie”, care are 99 de strofe, din care voi reda doar câteva versuri relevante pentru cele scrise mai sus: Ca mine niciun mort n-a mai rămas Așa
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
organică, redusă. Fierul e prezent ca sulfuri - de unde culoarea neagră -, iar sulful ca hidrogen sulfurat - de unde mirosul -, dar ambele sunt forme reduse. Și dacă tot am amintit de iod, trebuie să spun că el e datorat capacității de-a dreptul remarcabile a algelor marine de a-l acumula, concentra, din apa mării. Sapropelul e nițeluș prea reductiv. Ne obligă prin urmare, atunci când Îl Înșirăm pe noi, să reacționăm, precum midiile amintite În preambul. Ca și ele, țesuturile noastre vor deveni puțin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astmului bronșic și a tusei convulsive. Altă amină, acetilcolina, determină absolut necesarele, chiar dacă nesimțite, mișcări intestinale, dar este și un hipotensiv prin reducerea frecvenței cardiace și, Încă mai important, asigură transmiterea comenzilor de la nervi la mușchi. Ca hipotensiv, vâscul e remarcabil, deși nu și pentru aceia care suferă de leziuni cardiace și, pe această cale, tratează și ateroscleroza. Mai e și un vasodilatator periferic, numai bun să Împiedice Înghețarea mâinilor și picioarelor, dar și diuretic și furnizor de vitamină C. La
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceea cu „coama“ legănată de adierea vântului, același care-i vălurează apa de la picioare, căci această zi Înseamnă sau trebuie să Însemne În primul rând protecția sărbătoritului pentru a nu deveni un comemorat. Iar această plantă o face În mod remarcabil, așa fragilă cum e... Merită puțină iubire, nu? Și, paradoxal, am văzut-o În multe și neașteptate locuri, chiar lipsite aparent de atât de caracteristica-i apă; ea sau rubedeniile ei. Dar era mereu la datorie, acolo unde e nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o mare latină, aș zice parafrazând vestita expresie atașată originii neamului nostru, „o insulă de latinitate Într’o mare slavă“..., crezând sincer că am fost victima unei confuzii. Nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut decât să profit de remarcabila audiență a emisiunii „Puls 120... cu Nicolae Tomescu“ pentru a mulțumi - căci În graba mea am uitat atunci - de Îndreptare, dar și pentru a scuti pe careva să-mi repete nefericita experiență. Dar și pentru obișnuitul meu à propos. „Drumul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-a, căci programa era mult mai încărcată, deci necesita frecvență obligatorie. Mihai Eminescu a urmat, se pare, această cale, cu atât mai mult cu cât dulcea mamă știa carte, avea darul povestirii, iar Eminovici tatăl cumpăra cărți, având o bibliotecă remarcabilă pentru acel timp. Se știe, apoi, că atunci când ai frați mai mari, cel mic deprinde mai ușor și mai repede învățătura, căci el este deja familiarizat cu unii termeni. Și cum Mihai era un copil dotat de la natură cu minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casa nouă). Construcția a fost înălțată parte din cărămidă, parte din vălătuci (așa cum arată o fotografie a ruinelor, pe al cărei autor nu-l știm), lucru care a grăbit, desigur, degradarea. În 1919, un alt trecător cu o memorie vizuală remarcabilă redă, cu exactitate, amănunte revelatorii: căsuța de zid pe jumătate ruinată, cu păreții dărăpănați, cu urma unor privazuri de ferestre în care stau înfipte gratii ruginite, un acoperiș care așteaptă gata să se prăbușească și cu o curte plină toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
romanul "Cel mai iubit dintre pământeni", plasându-l în echipa ce trudea la ecarisaj. Chiar așa a și fost: profesorului și scriitorului Chelariu i s-a oferit, la ieșirea din pușcărie, un unic loc de muncă: la ecarisaj. După moartea remarcabilului intelectual iconar (autor de proză, eseuri, teatru, poezie, traduceri...) o bătrânică modestă și puțintică la trup, Ecaterina Chelariu, mi-a adus Jurnalul soțului ei. În care se puteau citi însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
La Iași i s-au editat trei dintre cele mai frumoase cărți, "Clar de inimă", "Măreția frigului" și "Epica magna", ultima distinsă cu Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române și premiată la concursul "Cele mai frumoase cărți" de la Dresda. Despre această remarcabilă carte, înnobilată de desenele lui Sorin Dumitrescu, se spune doar că "a fost tipărită la Bacău, în 1978", de parcă numai tipografia ar conta, nu și (în primul rând!) editura! Iașul i-a prilejuit lui Nichita Stănescu raportări la Eminescu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ursache (Editura " Timpul", Iași, 2000). Atât geneza, cât și, mai ales, destinul poeziei citite de Eminescu la ședința Junimii din 1883 ("tunet de aplauze" nota Iacob Negruzzi) sunt reconstituite și comentate de autorii ieșeni cu profesionalism, detașare și obiectivitate absolut remarcabile. "Numai la Aiud (în pușcărie, n.n.) Doina se recita și cânta în libertate deplină", confirmându-se paradoxul potrivit căruia "într-o închisoare poți fi mai liber decât în libertate" se scrie cu jale doinită la începutul studiului introductiv dedicat unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au nume de propus în top. Africa de Sud însă, chiar prezintă o foarte bizară excepție, oferindu-i loc onorabil, într-un clasament exclusiv african, lui... Mahatma Gandhi. De ce și cum nu știu. Oricum, pretutindeni s-a vrut să se evidențieze contribuțiile remarcabile ale fiecărei etnii și nu văd în asta nimic excesiv naționalist, xenofob, condamnabil. Doar nu vă închipuiți că nemții ar include, în primii zece germani, un ne-neamț. Noi, generoși și mai democrați decât englezii, francezii, americanii, am oferit două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pagini consacrate războiului din 1877, respirând un eroism reținut, autentic, fără pic de fanfaronadă, pus în slujba unui ideal (independența României) pe care regele și l-a însușit pe deplin și l-a slujit cu credință. Nu cred, însă, că remarcabilul Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzolern-Sigmaringen, căruia poporul i-a spus până la moarte "neamțul", poate fi trecut în rândul marilor români. L-aș vedea mai degrabă în clasamentul marilor germani care s-au ilustrat pe alte meleaguri. Ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
încetățenite, o astfel de preluare a puterii ar fi fost... benefică pentru "închisoarea popoarelor": Beria nu era atins de paranoia lui Stalin și, fiind dotat nu numai cu cea mai exactă cunoaștere a realităților țării, ci și cu o inteligență remarcabilă, s-a postat, după moartea "tătucului", pe poziții înnoitoare, militând pentru destindere internă și în relațiile internaționale, pentru curmarea abuzurilor și adoptarea unor reforme democratice. A fost prea târziu pentru repararea propriei imagini și, probabil, prea devreme pentru o Rusie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de orice, imaginația, intenționalitatea, capacitatea de anticipare și planificare." Citându-i dese contribuții la temă, autorul izbutește să readucă, într-o anumită măsură, stima pentru rusul Pavlov, al cărui prestigiu, în mentalul generației mele, rămăsese fixat doar la nivelul cățel-cârnat-clopoțel... Remarcabil acest erudit și neașteptat Dicționar, căruia avem a-i face un singur reproș, deloc minor. Este vorba de moftul "științific" potrivit căruia citatele se cuvin lăsate în limba în care au fost scrise. Și cum prea puțini sunt cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
demne de real interes, un crochiu de roman sentimental, o mărturisire de credință din toate, câte ceva. Este un text de tinerețe, presărat și cu naivități, dar și cu observații de certă profunzime și originalitate. Autorul a avut parte de prieteni remarcabili și de inamici mediocri în timp, inamicițiile au câștigat teren, inclusiv ca pondere în viața culturală, prieteniile nou dobândite, și ele semnificative în plan literar (de ex.: acad. Mihai Cimpoi) fiind puține, dar mai mult decât onorabile. Contrafacerile depistate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
procesul a fost o înscenare odioasă, iar Pătrășcanu, victima unui asasinat mișelesc." Cu acest prilej, "justițiarul" Ceaușescu a creionat portretul celui împușcat la Jilava: "Era un om de mare valoare intelectuală, un om de vastă erudiție și cultură marxist-leninistă, un remarcabil conducător de partid", care a fost ucis "prin împușcare de la spate." În acest punct, lucrurile devin neclare. Comandantul șef de atunci al penitenciarelor, Bădica, declară că "acești ofițeri (ai Securității, n.n.) l-au împușcat în ceafă", după ce-l duseseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
validate până acum, spre a rotunji cu deplină obiectivitate un portret viu chiar prin contradicțiile din care se înfiripă. Mao n-a fost un lumpen-revoluționar incult, mărginit și lesne manevrabil. Dimpotrivă: încă din tinerețe s-a afirmat ca un intelectual remarcabil, publicist de forță, întemeietor de reviste și autor al unor articole de răsunet. Gazetarul englez Snow, care i-a luat primul interviu, relatează că Mao "Lasă o senzație de forță a destinului." Este omul care a întors pe dos esența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se știe din luările de poziție anterioare, Stati are în vedere și "o a doua fază" așa numita "Moldovă mare", întinsă până la Carpați. Se știe prea bine și cine-i Stati. În fila istoriei poți rămâne nu numai prin operă remarcabilă, contribuție fundamentală, performanță de excepție, jertfă și eroism, ci și prin recorduri de parșivenie, trădare națională, culmi ale prostiei și obrăzniciei. Dacă și-a propus să-și facă un nume din și prin nerușinare, Stati a izbutit cu brio. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fiind Cornel Cotuțiu, cel care s-a zbătut să rezolve și inerentele chestiuni organizatorice rezultate din ne-afiliere și, implicit, din inexistența unei susțineri materiale oficiale. Citind cartea exemplară "Saeculum dincolo de nostalgii", apărută la Editura clujeană "Eikon", ai revelația unei remarcabile efervescențe spirituale în ani grei, consumată la o temperatură ideatică (și morală) care, sunt sigur, n-a fost atinsă de vreo altă înjghebare cenaclieră, inclusiv de pretențioasele bucureștene. Cum era de așteptat, Securitatea a luat imediat "obiectivul" în urmărire. Turnătoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a le reproșa mai nimic. Decât, poate, sintagma nefericită (uzitată și la case mai mari) "poeți și scriitori" (ca și cum ai spune "soldați și militari"), ori separarea în capitole diferite a scriitorilor de... oamenii de cultură (!) Astea-s mărunțișuri. Important este remarcabilul aflux de informații, apte să adauge tușe noi unor portrete încă încețoșate. Cum ar fi al acestui Beceanu, cu destin exemplar pentru ingratitudinea românească. Taică-său, grav rănit la Plevna, înființase, în 1883, farmacia cu firma "La independența României" (!) A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate fi gazetăria pentru unii ș.a.m.d. Întreg acest tablou pestriț și destul de dezolant (fiindcă, alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu opiniile marilor specialiști în domeniu de pretutindeni. O carte ce-ți lasă gust amar, dar care, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întâmplă și acum. Pe vremuri, existau trei-patru moșieri-poeți. Acum, e invers: avem poeți-moșieri. Să fie un semn bun? * U n sucevean ardelenizat, Radu Mareș (s-a născut la Frasin, trăiește la Cluj, publică la Timișoara) semnează o carte întru totul remarcabilă "Manual de sinucidere" pe care am izbutit s-o citesc abia la trei ani de la apariție, datorită unor amici ce-o primiseră cu dedicație de la autor în librării, n-am văzut-o. E-o istorie a revistei "Tribuna", ilustrând "incrementa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]