8,718 matches
-
XX-lea, inclusiv prin operele lui Victor Horta și Henry van de Velde, principalii inițiatori ai curentului Art Nouveau. Muzica vocală din Școala Franco-Flamandă s-a dezvoltat în sudul Țărilor de Jos și a reprezentat o importantă contribuție la cultura Renașterii. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-au evidențiat mari violoniști, cum ar fi Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe și Arthur Grumiaux, în vreme ce Adolphe Sax a inventat în 1846 saxofonul. Compozitorul César Franck s-a născut în Liège
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
sau de locuitorii statului ceh, în principal în limba cehă, deși s-au folosit și slavona, latina sau germana. Literatura cehă se împarte în mai multe perioade principale de timp: Evul Mediu, perioada husită; anii recatolicizării și barocului, Iluminismul și renașterea națională din secolul al XIX-lea, avangarda din perioada interbelică, anii comunismului și Primăvara de la Praga, și literatura postcomunistă. Unul dintre cei mai importanți scriitori cehi ai secolului al XX-lea este Milan Kundera. Teatrul ceh își are rădăcinile în
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
de la Praga, și literatura postcomunistă. Unul dintre cei mai importanți scriitori cehi ai secolului al XX-lea este Milan Kundera. Teatrul ceh își are rădăcinile în Evul Mediu. În secolul al XIX-lea, teatrul a jucat un rol important în renașterea națională și apoi, în secolul al XX-lea, a devenit parte a teatrului european modern. Bucătăria cehă pune mult accent pe mâncarea cu carne. Carnea de porc este foarte frecventă, dar se consumă și carne de vită și de pui
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
ul este o mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX. Între anii 1908-1914 are loc în Franța cea mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii. Inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă vreme numeroși adepți. Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. ul este consecința unor transformări de
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
relațiile intime între persoane de același sex au continuat să fie acceptate de cea mai mare parte a populației, până la căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476. Orașele din nordul Italiei, în special Florența și Veneția, erau renumite în timpul Renașterii drept centre ale iubirii masculine. Tradiția era urmată de majoritatea populației și construită pe liniile antice, precum a fost recent semnalat în studii publicate de Michael Rocke și Guido Ruggiero. Cei mai mari artiști și oameni literari ai epocii, printre
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
state din Grecia antică de a forma legături pederastice la integrarea prin instituții sociale întâlnită în Japonia și la triburile din America de Nord; de la trecerea sub tăcere (toleranța) din țările musulmane la percepția relațiilor ca o slăbiciune, precum în Italia în timpul Renașterii, și până la pedeapsa cu închisoare sau chiar cu moartea, în țările din Europa de Nord, de la sfârșitul Evului Mediu până în secolul al XX-lea. Atitudinea de astăzi a religiilor asupra conceptului de homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez ""Tunnel über der Spree"" (Tunelul peste Spree) și se împrietenește cu poetul Emanuel Geibel. În aceeași perioadă ia contact cu Jakob Burckhardt (1818 - 1897), a cărui viziune despre Renaștere îi influențează hotărâtor concepția despre artă. Din timpul primei sale călătorii în Italia (1852-1853) datează și relațiile de strânsă amiciție cu pictorul Arnold Böcklin. Debutează cu lucrări dramatice, versuri și povestiri. În anul 1854 se stabilește în capitala Bavariei, frecventează
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările. Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(...) Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu această ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renașterea acesteia, retrezirea la viață, ceea ce este și semnificația centrală a sărbătorii”. Marcel Lutic a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere”. Dragobetele mai are și
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917. ""Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte"". s-a născut în 1857 la Roholte. Deși student în teologie, în climatul spiritual de liberalism instaurat de mișcarea de renaștere intelectuală denumită "Det Moderne Gennembrud" și sub influența marelui critic danez Georg Brandes și a romancierului Schandorph, trece la o opoziție deschisă față de creștinism. Din această perioadă datează primele sale romane: "Un idealist", "Tânăra Danemarcă" și "Antigonas" (a cărui acțiune
Karl Gjellerup () [Corola-website/Science/298207_a_299536]
-
pagina 10, îi aparținea lui S. T. Friedland]. Cântecul, scris într-o gamă minoră aduce, mai ales în prima sa parte, cu melodii din patrimoniul muzical al mai multor popoare, ca, de pildă, cu dansul "La Mantovana", cunoscut din timpul Renașterii Italiene, cu cântecul suedez „Ack, Värmeland”, cu cântecul ucrainean "Katerina Kucereava", cu imnul spaniol "Virgen de la Cueva", cu cântarea religioasă franceza "Oh, Prends Mon Ame", cu cântece din Țara Bascilor și deasemenea din Olanda, cu o melodie folosită de evreii
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
putea să fie însă chiar limbi strâns înrudite.) La distanțe mai mari, albaneza este adesea comprată cu limbile balto-slave pe de o parte și cu cele germanice pe de altă parte, cu care are în comun o serie de isoglose. Renașterea culturală s-a manifestat în principal prin dezvoltarea limbii albaneze în domeniul textelor și publicațiilor bisericești, în principal în regiunea catolică din nord, dar și în cea ortodoxă din sud. Reformele protestante au vitalizat speranțele pentru dezvoltarea unei limbi și
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de baroc brâncovenesc. Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
a formelor artistice care aparțin diferitelor epoci, istoria artei este un domeniu multidisciplinar, realizând o clasificare a culturilor, periodizarea acestora și stabilirea particularităților creațiilor artistice și a influențelor reciproce. Studiul istoriei artei este realizat în mod sistematic începând cu perioada Renașterii, când domeniul de studiu se limita doar la civilizația Europei Occidentale. Cu timpul, aria explorată se extinde și la celelalte continente, elaborându-se noi concepte, precum cel al sincronizării culturale și al relativismului cultural. Astăzi, istoria artei deține un domeniu
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
a fost dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca, apoi, să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare (Renașterea, neoclasicismul). Având un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde, apoi, în toate provinciile. În timp ce, în secolul II î.e
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și sudul Europei. Mozaicurile bizantine erau foarte răspândite, în Veneția și în Sicilia. Modelele bizantine au inspirat pictura pe lemn și frescele italiene și i-a influențat pe artiștii secolului XIV, ca Duccio di Buoninsegna și Giotto di Bondone, precursorii renașterii, care le-au oferit lucrărilor lor mai multă naturalețe și individualitate, de la zugrăvirea vesmintelor și chipurilor la peisajele în locul fundalelor aurii tradiționale. Picturile pe lemn, în contrast cu cele murale, erau folosite mai ales la altare și la lucrările devoționale. Bisericile gotice
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Germania (Jelirea lui Hristos), Veit Stross din Transilvania (Moartea Fecioarei), care au creat sculpturi în lemn de o mare expresivitate, sau prin naturalismul lor, pictorii ca Robert Campin și Jan van Eyxk anticipau deja stilurile care aveau să apară odată cu Renașterea, prin naturalismul picturilor lor. Deși cu rădăcini adânci în tradiție, artele au evoluat cu altă imaginație, tulburătoare, și cu o vigoare crescândă. În Europa, Renașterea a influențat puternic toate artele: pictura, sculptura, teatrul, muzica si arhitectura. Învățământul și religia au
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ca Robert Campin și Jan van Eyxk anticipau deja stilurile care aveau să apară odată cu Renașterea, prin naturalismul picturilor lor. Deși cu rădăcini adânci în tradiție, artele au evoluat cu altă imaginație, tulburătoare, și cu o vigoare crescândă. În Europa, Renașterea a influențat puternic toate artele: pictura, sculptura, teatrul, muzica si arhitectura. Învățământul și religia au cunoscut o perioadă de înflorire. Totodată, învățământul se laiciza. În această perioadă, și-au desfășurat activitatea numeroși artiști, precum: Tizian, Holbein cel Bătrân și Holbein
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
mode și obiceiuri care, prin anul 1800, ajunseseră mai rigide și rupte de realitate. În Japonia dinastiei Tokugawa situația era puțin deosebită, deoarece țara fusese modernizată. Aici au apărut teatrul Kabuki, romane și forme noi de distracție. Apărută în Italia, Renașterea reprezintă o eliberare de rigiditatea dogmatică a Evului Mediu prin care se deschid noi drumuri în istoria artei. Este redescoperită antichitatea clasică și sunt reînviate formele armonioase ale acesteia. O altă sursă de inspirație o constituie natura, iar atenția nu
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
se deschid noi drumuri în istoria artei. Este redescoperită antichitatea clasică și sunt reînviate formele armonioase ale acesteia. O altă sursă de inspirație o constituie natura, iar atenția nu mai este îndreptată către divinitate, ci către om. Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc, la începutul secolului al XV-lea, în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renașterii, descoperă perspectiva liniară - caracteristică artei din această perioadă - și realizează cupola Domului din Florența (1436). Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
sursă de inspirație o constituie natura, iar atenția nu mai este îndreptată către divinitate, ci către om. Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc, la începutul secolului al XV-lea, în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renașterii, descoperă perspectiva liniară - caracteristică artei din această perioadă - și realizează cupola Domului din Florența (1436). Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin realizarea porților de bronz ale Baptisteriului din fața Domului, numite, mai târziu, de către Michelangelo "Porțile Paradisului". Donatello (1386-1466), prin stilul
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
frescele din capela "Scrovegni" din Padova și din capela "Santa Croce" din Florența -, pot fi considerați ca precursori. Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste și aplicarea perspectivei în desen, este socotit deschizătorul de drum în pictura din perioada timpurie a Renașterii. Ciclul de fresce în "Cappella Brancacci" din biserica ""Santa Maria delle Carmine"" din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil. Și Paolo Uccello (1397-1475) - ""Battaglia di San Romano"", ""Il Condottiere Giovanni Acuto"" - este fascinat de potențialul perspectivei în pictură
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fundalul (""Judecata de Apoi""). Rafael Sanzio (1483-1520) decorează camerele ("Le Stanze di Raffaello") din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra ""Școala din Atena"", în care sunt figurați diverși filozofi ai antichității. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat reprezentant al Renașterii în Veneția. El pictează și pentru Carol Quintul, care îl numește pictor oficial al curții regale spaniole. Un alt reprezentant de seamă al picturii din această perioadă a fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
drepte, orizontale și/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual. Tintoretto (pe numele său real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai școlii venețiene, probabil, ultimul mare pictor al Renașterii italiene și, fără îndoială, unul din primii pictori folosind o manieră barocă în pictură. În "Cina cea de taină", folosirea accentuată a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întreaga compoziție, a dramatismului momentului surprins în punctul său critic și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
înainte nu existase nimic din ceea ce astăzi constituie elemente aparte ale unuia din locurile cele mai vizitate și admirate din Anglia. Clasicismul atinge apogeul în secolul al XVII-lea și este arta academică prin excelență. Se inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de reprezentare estetică. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]