KorAP: Find »[drukola/base=respira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...321 322 323 ...415 >

10,353 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

faceți voi. Întîi: chestiunea cu țăranii care urcă prețurile: fă o nouă reformă monetară și luați-le banii îndărăt. Schimbi banii la nivelul unui salariu puțin peste mediu, restul e zero, sau ceva simbolic, 1 ia 100 000. Și mai respiri, până te întărești. Bani să vă dau n-am nici eu. Doi: în chestiunea cadrelor burgheze care râd de voi și lansează anecdote reușite (și aici Stalin avu un gest, își netezi râzând mustața, ca și când le-ar fi auzit și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
arătă un spate care se îndepărtă leneș spre dormitor și dispăru lăsând ușa deschisă. Deci era adevărat, arăta așa cum era ea, nu cum credeam eu că o văd... Adică nu eu mă schimbasem... Și simții cum din nou ființa mea respira liber, fără acel ghem din stomac. Mă pufni chiar râsul. Felul cum ea se privise în oglindă, ași zice plictisită că era plictisită, fără vreo cutremurare, arăta, dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu era un... Lucrurile nu sânt atât complicate, cât complexe, spune prietenul meii revenind. "L'enfer, c'est les autres", spune domnul Sartre și are dreptate, uitând însă să adauge că treptele infernului încep de sus, unde mai poți încă respira și, cu cât cobori, cu atât aerul e mai împuțit, pentru ca jos de tot, în infern, les autres să te împiedice literalmente să respiri. Te sufoci și îți dai duhul. Or toată chestiunea e să supraviețuiești!" Nu te înțeleg, zisei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
are dreptate, uitând însă să adauge că treptele infernului încep de sus, unde mai poți încă respira și, cu cât cobori, cu atât aerul e mai împuțit, pentru ca jos de tot, în infern, les autres să te împiedice literalmente să respiri. Te sufoci și îți dai duhul. Or toată chestiunea e să supraviețuiești!" Nu te înțeleg, zisei, dimpotrivă, faptele arată că "L'enfer ce sont les idees qui viennent du haut. Les autres", cu cât cobori mai jos, cu atât sânt

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la spital, povesti Matilda mai departe, am lăsat apă... știi, femeile lasă apă ca și animalele, adică în clipele acelea copilul sparge învelișul în care trăiește în burta mamei, înseamnă că nu mai poate fi nici hrănit și nici de respirat nu mai poate, trebuie să iasă afară să respire aer, chiar dacă el n-are chef să iasă. N-are încotro. De ce sparge atunci învelișul? Nu se știe. Când nu se întîmplă chestia asta, moare înăuntru și după vreo zece zile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
știi, femeile lasă apă ca și animalele, adică în clipele acelea copilul sparge învelișul în care trăiește în burta mamei, înseamnă că nu mai poate fi nici hrănit și nici de respirat nu mai poate, trebuie să iasă afară să respire aer, chiar dacă el n-are chef să iasă. N-are încotro. De ce sparge atunci învelișul? Nu se știe. Când nu se întîmplă chestia asta, moare înăuntru și după vreo zece zile iese, îl alungă femeia în pragul morții, un copil

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
el era prieten, avea să-i vorbească). O să nașteți ușor, mi-a spus, și dumneavoastră și copilul aveți forță vitală. De unde știți? Avem noi indiciile noastre. Îl credeam, cu toate că simțeam junghiuri adânci, se opreau totuși câteva secunde și puteam să respir. Cum e cu nașterea fără dureri? l-am întrebat printre țipete, dar eram încă vitează, mai aveam timpul să-l ironizez. O să vedeți și singură cum e, zice. Uite, chiar acuma e momentul. Nu era momentul. Totul se oprise, mi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
avut alta în noaptea asta." Și-mi întoarse spatele și ieși cu o expresie atât de abstrasă, încît ai fi zis că nu vorbise cu un om, ci cu el însuși. Răul pieri așa cum apăruse și fără să lase urme. Respirai ușurat. Mă uitai la ceas. Era ora cinci. Au fost clipele de care m-am speriat cel mai tare pe care le-am trăit în celule. Dacă nu mă părăseau? Ce s-ar fi ales de mine? Am înțeles atunci

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pot cita. Doar acest individ pe care nu-l cunoșteam și care a zis: "Onorată instanță, dat fiind cazul în speță, cer circumstanțe atenuante". Sala? Câteva capete necunoscute, nimeni dintr-ai mei. "Trei ani închisoare", a rostit judecătorul și am respirat adânc, căci tot atât de bine ași îi putut auzi cinci, șapte sau, cine știe, și mai rău, cum am auzit apoi la Baia-Sprie că li s-a întîmplat altora, pentru aparențe de vinovăție mai anodine decât a mea. Aici însă trebuie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
amenință, pîndește-l în mină, stinge-i lampa!" "Ei, ce mai faci? îi șoptii apucîndu-l de gât și astupîndu-i gura cu palma. Duiosule, o să mori! Ai ceva de spus care poate fi reținut?" Și îi eliberai gura și îl lăsai să respire. Dar nu câteva clipe, ci până își veni în fire. "Știi cine sânt îi șoptii mai departe, ai pus tu ochii pe unul pe care n-ai avut curajul să-l omori cu vătraiul, ai ales calea legală (ție îți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
n-o mai concepeam, dimpotrivă, simțeam un fel de eliberare: era despărțirea, pe care ființa mea o percepea cum se apropie, în timp ce gândirea n-o descoperea, fiindcă n-o accepta. Bine că se terminase. Și pieptul mi se ridică și respirai adânc, și o bucurie stranie, un fel de abandon în voia forțelor divine, mă cuprinse. Cine poate să știe? Poate că nu totul se terminase pentru mine! Ba era chiar sigur. Și îmi amintii vorbele bunicului, spuse de el în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
atât de năprasnice? Căzuse cu fața în sus, cu brațele în lături și cu un picior în desordine care îi ridicase rochia. Mă ustura gâtul, mă ștersei cu un gest mecanic. Dosul palmei mi se retrase plin de sânge proaspăt. Respirai adînc: bine că se sfârșise. "Ridică-te, îi spusei, am ajuns departe, un final demn de timpurile moderne." Dar ea nu se trezi, nu dădu nici cel mai mic semn de viață. Mă apropiai, mă lungii alături de ea și îi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de ce putea fi, dar mi s-a răspuns printr-o tăcere jenată. M-am înfuriat, adică cum, faptul de a fi așa cum ești..." Matilda se opri și începu să-și dreagă rochia pe genunchi, care n-avea nimic, și să respire greu, ca sub imperiul unei mari furii. Degetele îi tremurau vizibil. Îmi dădeam seama că nu vroia să-mi spună totul. Era clar: cu "firescul" ei pesemne că producea la aceste recepții cine știe ce încălcări nescrise de protocol și că asta

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
influența vântului, care nici ea nu e la fel, de la simpla adiere la furtună. Astfel de stagnări ale sufletului mai cunoscusem la Suzy, cea de-acum era însă cea mai mare. Parcă împietrise, ași fi zis chiar că nu mai respira: un om viu, dar oprit în adâncurile ființei... Observasem însă că dacă în astfel de clipe mângâierile mele sau dorința de a afla CE era cu ea cădeau în gol, în schimb un cuvânt sau o inițiativă mai brutală o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dificultate, fiindcă scaunele nu erau chiar impasibile și sârma care le trăgea se curba, și întregul șir se bălăbănea sub izbiturile brutale ale aripilor grele ale furtunii. Abia atunci îmi dădui seama că proporțiile aventurii noastre nu fuseseră mici, fiindcă respirai adânc, despovărat de o reală dar amorțită neliniște. Urcam de câteva minute și negura se împrăștia vizibil. Dansa în valuri, în salturi, dar se rarefia spectaculos. Avui un fior uitîndu-mă în urmă: întuneric total! Deodată zării soarele în amurg, tipsie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

ascuțit și crește în intensitate. Punctul său de origine se apropie, până în clipa în care te trezești cu el deasupra. Și sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
sergent? Apone parcurse cu privirea interiorul clădirii tăcute. ― Totul e degajat deocamdată, locotenente. Nu-i nimeni acasă, ― Bine. A doua echipă, continuați supravegherea spatelui. (Locotenentul își făcu timp să se uite în urmă.) Merge, Ripley? Ea realiză dintr-o dată că respira foarte repede ca și cum ar fi alergat la maraton Răspunse dând din cap, iritată de propria reacție și de solicitudinea lui Gorman. Acesta se uita deja la consolă. Vasquez și Apone se strecurară în culoarul pustiu. Câteva lumini albăstrui luceau deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se alătură cântărețului. Încercă să privească toate monitoarele camerelor individuale în același timp. Fiecare ungher întunecat al clădirii părea să fie o ușă spre infern, fiecare umbră părea să ascundă amenințare mortală. Trebuia să se calmeze pentru a reuși să respire regulat. Hicks conducea echipa în sus pe o scară carp ducea spre ultimul nivel al orașului. Culoarul pe care-l găsi era copia celui de la parter, poate nu chiar atât de larg, dar tot pustiu, prezenta însă un avantaj: aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în cealaltă capul unei păpuși, restul fiind pierdut. Copilul, slab și murdar, părea mult mai fragil decât jucăria stricată. Părul blond era slinos și încâlcit: o claie de câlți încadrându-i fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat. N-ai de ce să te mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
respirația, surprins că nu era atacat din nou și că nu auzea zgomotul unei urmări. Creatura sesizase pur și simplu o mișcare și lovise din instinct. Cum reușeau aceste ființe să detecteze incubatoarele propice? Bishop efectua mișcări respiratorii dar nu respira, el neavând nici sânge și nici căldura animală. Orice extraterestru ar fi trebuit să considere un android o simplă mașină. Având grijă să nu manifeste nici o intenție ostilă la adresa lor, ar fi putut să se deplaseze liber, dat fiind faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nivelului cel mai de jos al clădirii. Coborârea era lentă. Aparatul era conceput pentru transportul mărfurilor voluminoase și fragile, așa că nu se grăbea. Pe măsură ce platforma se afunda în măruntaiele stației, căldura creștea. Aburul șuiera din toate părțile. Abia putea să respire. Încetineala coborârii îi lăsă timp să-și scoată vestonul și să-și ia peste maiou o ținută de luptă găsită în. navetă. Sudoarea îi lipise părul de ceafă și de frunte pe când își inventaria pentru ultima oară arsenalul. Peste piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510

subiectul stătea suspendat într-un tanc cu apă călduță, într-o primenire continuă, cu menținerea constantă a temperaturii (nici caldă nici rece). Suspendarea în apă era la un nivel adânc, cuprindea tot corpul, numai vârful capului era deasupra apei el respirând printr-un tub care ieșea afară din apă. În cabină era întuneric, avea izolare fonică foarte bună, așa că subiectul își auzea respirația și unele sunete slabe pe care le făcea apa pe conductă. Ca efect al trebuinței de stimulare apăreau

Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

de tuburile de cauciuc Dar tuburile probabil fuseseră desprinse de rezervoarele și aparatura la care erau legate în interiorul caspulei. Asta s-a întâmplat ca urmare a faptului că am fost mutat aici..." Și, într-un fel, datorită împrejurărilor, reușise să respire fără nici un tub. Lucrul acesta era valabil și pentru acolo și pentru aici. "...Așa că, de ce să nu-mi desprind legăturile astea și să văd dacă pot să mă ridic?" Dacă pot" însemnând, printre alte realități, dacă un corp care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]