8,411 matches
-
am descris pînă aici și voi spune mai departe. Atunci la ce bun să continuăm? La ce bun să pretindem să explicăm fapte atît de prost observate? Pentru a stîrni curiozitatea privind niște fenomene răsunătoare? S-ar putea. Dar singura scuză pe care o pot invoca propunînd aceste explicații este faptul că nu avem altele. În afară de cazul în care închidem ochii asupra acelor realități sociale și le trimitem în seria nebuniilor de pușlamale ale istoriei astfel fac majoritatea cercetătorilor nu ne
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceleași partide par să-l nege, ba chiar să-i dea o explicație obiectivă. Căci deși ele fac istoria, ele nu cunosc istoria pe care o fac și nici toate forțele care le determină. Noi însă nu mai avem aceeași scuză. De zece ani asistăm la ieșirea la suprafață a unei mase de fapte. Vedem cum se împrăștie fascinația care a acoperit privirea tuturor. Dispar, una cîte una, rațiunile ce veneau în sprijinul acelora care voiau să fie înșelați. Aceste episoade
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru starea reală. În aceste condiții, pacientul parcurge două faze: Faza I • solicită informații despre diagnostic și prognostic; • caută ajutor și sprijin la cei apropiați; • planifică viitorul în mod coerent; • anticipează acțiunile cuprinse în planul de viitor; • exprimă unele sentimente (scuze, regrete), explicând corect reacțiile avute anterior. Faza a II-a • începe să se documenteze asupra bolii sale și evoluției acesteia; • începe să perceapă situația în mod realist; • manifestă interes crescut față de tratamentul recuperator; • urmărește cu multă atenție fiecare reacție a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
rost să aduci pe scenă animale reale. Că nu-i estetic, nici igienic fie el chiar Purcărete cel ce trimite, printre actori, un măgar adevărat ... Eu însumi am băgat o găină în O noapte furtunoasă, la Sibiu, și-mi cer scuze pentru juvenila-mi gogomănie. În cele peste trei decenii și jumătate de cînd văd și fac teatru, m-am mai întîlnit cu animale vii, prin zonă: tot cu cai în Chirița de la Iași, Hamlet-ul de la Tîrgu-Mureș și o montare băcăuană
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Și-așa avem un prost renume prin împrejurimi, e bine să fiți văzut luînd vechituri din gunoaie, ziua-n amiaza mare? Lăsați gioarsa aia la locul ei și reîncadrați-vă în grupul de vizitatori... Artistul mormăi ceva sub formă de scuză și se depărtă, spăsit, de apetisantul gunoi. Directorul mai străbătu cîteva sute de metri, apoi se-ntoarse. Culmea! Fonfu T. Manole era iar în mijlocul mormanului de hîrburi și studia atent aceeași nenorocită servietă. Indispus, directorul teatrului a ridicat tonul, ba
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de îngrijiri medicale... Altădată, la un festival, omul nostru l-a jignit pe un cunoscut dramaturg. Acesta l-a reclamat directorului teatrului, Corneliu Revent. Managerul a promis că-l va mustra pe impertinent și-l va obliga să-și ceară scuze. Asta a și-ncercat să facă, dar Lupu i-a luat-o înainte: Tovarășe director, n-am timp să vă ascult, fiindcă peste o oră am întîlnire cu celebrul nostru dramaturg, pe peronul gării. Îi ceri iertare? Nu, îi trag
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-mi de la colțurile gurii, m-a dezarmat cu un cald și samaritean "Și ce dacă e un singur român în trupă? Și pentru unul singur trebuie să ne zbatem să-și cunoască țara!"... Mai puteam zice ceva? Mi-am cerut scuze de la toți cei pe care-i deranjasem, în Bîrlad și Vaslui, în vederea organizării turneului micului teatru de amatori din Izmail: păreau mult mai calmi. Aveam să aflu, ulterior, că Areta îi înscrisese în rîndurile Astriștilor și acum erau mîndri și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Beau de o viață-n cîrciumi și n-am plătit niciodată! Cum îți permiți? Să vină responsabilul! Condica!"...(mai era puțin și striga "Poliția!"). Șeful de sală, cunoscînd personajul și speriat de clientela care privea, indignată, incidentul, și-a cerut scuze și l-a condus pe Pîcă, respectuos, la ușă. Noi am reluat conversația, ușurați. Evident, la plecare, Bănică a plătit și votca lui Pîcă. Dacă Scrisul i-a oferit actorului, în ziua aceea, 210 lei, și Teatrul s-a revanșat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
baie: cada era plină cu apă, deoarece în acea perioadă se mai oprea furnizarea apei și oamenii-și umpleau cada, să aibă la nevoie. Scenograful "țuști!" în cadă, făcînd o lăcăraie incredibilă. A plecat din casă ud, dar senin, prezentîndu-și scuze a doua zi și explicînd: Cînd mi se-arată, nu mai sînt responsabil de ceea ce fac!". E și el un personaj, nu? Buna Moarte nechemată 1977. Nici azi n-o pot uita. Fiindcă nici azi nu știu ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
transfugul) au înfierat opțiunea politică a actorului, după ce de la Partid și Securitate s-au emis vituperanțe, după stigmatizarea colectivă a infractorului, tocmai cînd se pregătea votarea indignaților patrioți, ușa se deschide încet, ca-n Hitchcock, și apare de după ea, prezentîndu-și scuze și împărțind strîngeri de mînă la toți colegii... Buju Ternovici. "Iertați-mă c-am întîrziat puțin la ședință, dar avionul a plecat cu întîrziere din Viena!" Cum adunarea zăcea într-o tăcere tîmpă, ultimul sosit a continuat: "De ce vă uitați
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu mine era cazat Băcanu. Și eu încuiasem ușa, cînd m-am dus la culcare. Dimineața s-a uitat tare urît la mine, spunîndu-mi că a bătut o juma' de oră și tot nu m-am trezit! I-am prezentat scuze. Și dimineața, pe la 11, după o cafea, ori o bere, ne-am întors la București. Zi memorabilă, nu?! Cît de des am mai avut ocazia să cunosc atîtea personalități adunate la un loc?!... Peste doar patru-cinci ani, am revenit la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
înainte ori să spună că au băut (Gelles, Cornell, 1990, p. 16). Mecanismul este prezent și la femei, dar îi caracterizează predominant pe bărbați. Mărind miza acestui fenomen, unii autori sunt de părere că beția bărbaților este mai mult o scuză a violenței familiale decât o cauză a ei și că resorturile reale ale agresivității sunt localizate în situația economică, cu precădere în șomaj (Bryjak, Soroka, 2001). Respectiva teză mi se pare nu numai falsă epistemic, ci și nocivă social. E
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și, în ciuda faptului că nu recunoaște, și ea devine furioasă; b) se produce explozia, iar partenerul (de obicei, bărbatul), care se simte îndreptățit să-i dea o lecție celuilalt, își pierde controlul și lovește; c) „luna de miere” în miniatură, scuze și insistențe, rugăminți de iertare și împăcare, promisiuni din suflet că nu se va mai întâmpla, dovezi fizice de dragoste profundă. Asemenea episoade pot fi unice în viața cuplului sau foarte rare, dar de regulă ele se repetă, rezolvându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
participanților șansa să pună întrebări atunci când începeți focus grupul. Din nefericire, aceste întrebări pot zădărnici discuția și îl pot pune pe moderator într-o poziție defensivă. Atunci când se confruntă cu o anumită întrebare, acesta va da impresia că își cere scuze și că este nesigur pe studiu. Câteva exemple ar fi următoarele: „Cine dorește să aibă aceste informații? Veți folosi ce vă spunem? Cu cine mai vorbiți? De ce nu vorbiți și cu persoana X? Ce a spus persoana X? Putem să
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
acest moment este un lucru periculos, deoarece există o serie de întrebări la care este posibil să nu doriți un răspuns până spre sfârșitul întâlnirii. Formularea acestora prea devreme poate crea impresia că moderatorul este defensiv, evaziv și își cere scuze. Regula generală afirmă că nu trebuie să solicitați întrebări, dar dacă unul dintre participanți pune totuși o întrebare, va trebui să luați decizia dacă să răspundeți atunci sau să amânați acest lucru. Întrebările puse în timpul discuțiilortc "Întrebările puse în timpul discuțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
supunându-l unei puteri abuzive care folosea religia ca instrument de domnie. Cels îi acuza pe creștini că vor să revoluționeze obiceiurile celor mulți și instituțiile consolidate ale statului, provocând dezordine socială; că vor să se izoleze de lume, cu scuza că nu pot sluji la doi stăpâni; că vor să fie absenți de la ceremoniile religioase oficiale, iritând divinitățile protectoare ale orașului; îndemna creștinii să jure pe împărat cu încredere și că ar fi deținut o putere izvorâtă din divinitate. Origene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
război care este declarat de autoritatea legitimă. În acest caz, el este ținut în conștiință, fiind supus și prin impunere divină, știind că orice autoritate vine de la Dumnezeu (1Pt 2, 15), să pună mâna pe arme; și nu există nici o scuză subiectivă care să-l poată dispensa de la aceasta. Însă, care război declarat de autoritatea legitimă poate fi considerat drept cu adevărat? Episcopul răspunde la aceasta, invocând în două cazuri: Când se dorește răzbunarea unei injurii primite, injurie reală, nu fictivă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rău să-ți asumi o funcție publică, însă e rău să administrezi o funcție publică ca și cum s-ar administra ceva ce ar aparține propriei familii. Asemenea sfântului cartaginez, aprecia și elogia legea care stabilea un stipendiu soldaților, privându-i de scuza că trebuie să fure pentru a putea trăi. Maxim rostește regula principală a creștinului, potrivit căreia: În toți creștinii prima cinste, trebuie să fie serviciul militar, și că onestitatea este ofensată dacă soldatul obligă cetățeanul să plătească o taxă nedreaptă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost inventat "pentru a menține puterea sau slujbele oamenilor de stat, ale soldaților, ale prinților, ale diplomaților și ale fabricanților de arme, și pentru a consolida și mai mult tirania lor asupra poporului" (Howard, 1978:31). Războaiele le oferă guvernelor scuze pentru a inventa taxe, pentru a-și extinde aparatul birocratic și pentru a-și crește controlul asupra cetățenilor. Popoarele, pe de altă parte, sunt iubitoare de pace prin natura lor, și sunt aruncate în conflicte doar după bunul plac al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Majoritatea statelor nu doresc să dea celor din afară puterea de a-i constrânge să-și amelioreze performanțele etice, deși se consideră tot mai mult că principiul suveranității teritoriale nu ar trebui să mai fie folosit de guverne drept o scuză credibilă pentru evitarea supravegherii internaționale legitime. Marxiștii au respins drepturile umane liberale ca fiind doar libertăți burgheze care nu se referă la problema fundamentală a naturii de clasă a exploatării din relațiile capitaliste de producție. Realiștii ar adăuga că, de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
caz, coexistența În viața noastră psihică a unor Însușiri, atitudini sau manifestări opuse prin natura și orientarea lor, oricât de firească sau naturală ni s-ar părea pentru procesul evolutiv uman, n-ar trebui să reprezinte totuși un motiv de scuze sau de Încurajări pentru acele tendințe ale unora dintre noi de a trăi mai mult În delăsare, În păcat sau În ilegalități de tot felul. Defectele sufletești nu reprezintă, În majoritatea lor - excepție făcând doar oamenii aflați În situații psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
drept este menit să ne ajute să ținem cumpăna dreaptă Între subiectivismul celor două păreri.) Cine se scuză se acuză. (Cel care nu se știe „cu musca pe căciulă”, deci care nu are nimic pe conștiință, nu simte nevoia unor scuze. În schimb, „cine fuge de judecată vina și-o mărturisește”.) „Cu cât te prinde mai mult patima, cu atât te copleșește mai amarnic rușinea.” (L.N. Tolstoi) Același cuvânt poate să mângâie pe unul și să jignească pe altul. (Pentru că fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care se apucă să-i lumineze și să-i facă pe ceilalți mai Înțelepți, fără ca ei Înșiși să fie luminați, nu reușesc decât să-i dezorienteze.” (O.M. Aïvanhov) Cei absenți nu au niciodată dreptate, cei prezenți Își găsesc totodeauna scuze. („Fiecare - spune un alt proverb - Își trage spuza pe turta sa.” Totuși sunt și oameni care se respectă În forul lor interior, asumându-și responsabilitatea propriilor fapte.) „Unde să găsești un om care să fie pentru sine Însuși un cenzor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că te bate În dialectică și te Înduplecă.” (L. Blaga) E greu să sprijini cu o bârnă castelul care e gata să se prăbușească. (După ce ai comis, de exemplu, o mare nedreptate, e greu s-o repari printr-o simplă scuză.) Nu se leagă câinele cu cârnați. (Nu se formează deprinderi sau obișnuințe trainice Într-un regim de indulgențe, de concesii În raport cu noi Înșine sau cu ceilalți.) În zadar țipă pasărea după ce a fost prinsă. (Lamentările nu pot nici consola, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
libertatea deciziei actelor sale: din om liber poți Însă deveni sclav prin folosirea păcătoasă a libertății! Μ Drumul cel mai scurt spre obținerea desăvârșirii este - spun filosofiile existenței - cel prin greșelile și căințele proprii. Μ Cel care consideră că simplele scuze sunt suficiente pentru a repara nedreptatea făcută cuiva dovedește că este superficial, În primul rând, În raport cu sine Însuși. Μ Unii realizează actul mustrării de conștiință cu o ipocrizie disimulată: se declară neputincioși În lupta cu propriile slăbiciuni, pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]