8,256 matches
-
aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi plăcut să te fi putut invita să bei ceva la mine, Claire, s-a lamentat Randall, scoțând din buzunarul de la piept un stilou Cross și semnând cecul cu o înfloritură teatrală, dar suntem în plin proces de încheiere a unuia dintre cele mai mari contracte din istoria firmei și trebuie să mă întorc la treabă. Să se întoarcă la treabă? M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în interior. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" Modificări majore în ultima secundătc "Modificări majore în ultima secundă" — OK, destul. Trebuie să plec la biserică în secunda asta sau îmi ratez propria nuntă, i-am spus cu fermitate lui Vivian, punând capacul stiloului. Vivian a ridicat, către mine, niște ochi măriți, ca și când ar fi fost surprinsă de vestea că mă căsătoream chiar în ziua aia. Poate că era surprinsă de veste. Dat fiind nivelul ei general de interes în viețile oamenilor din jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am înțeles, de ce vă e frică? Trebuia să zăvorăști ușa, uite cum oricine poate să intre peste noi nitam-nisam îl ceartă Roja pe Tîrnăcop, dar nimeni nu-l ia în seamă, ce ai adus Curistule? întreabă Dendé cu mîna pe stilou, pregătit să ia notițe, vești bune, zice Milițică, și scoate din plasa de rafie una, două, trei sticle transparente de o jumătate de litru fără etichete. Au fugit Geniul și Cucoana, zice triumfător, încă un trădător care va deveni erou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pe jos, numai că acum ar trebui să trecem la ale noastre, să facem odată rapoartele alea, să vedem cum o îmbrobodim cu daunele materiale, popune. Uite că în sfîrșit am găsit ce căutam, zice Roja dînd la iveală un stilou gros de ebonită, cu capac negru, puneți vă capul la contribuție că nu avem prea mult timp. Vreau să aud părerea fiecăruia despre ce s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel mă prăbușesc, zice el. Dă vina pe război. Zice: Să treci tu Prutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
solicită informația? — Polițist Bleichert, legitimația LAPD 1611. Informații legate de cumpărarea unui autovehicul pe numele Maynard Coleman sau Coleman Maynard, cu domiciliul în Saint Andrews South, numărul 643. Probabil o tranzacție recentă. — ’Nțeles. Un minut. Am așteptat cu carnețelul și stiloul în mână, gândindu-mă la animalele de pluș. După mai bine de cinci minute vocea funcționarului mă făcu să tresar: — Domnule polițist, am obținut informația. — Vă ascult. — Sedan De Soto, 1938, verde închis, număr de înmatriculare B, de la băiat, V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
detectivul Ellison, detectivul Grimes, sergentul Koenig, detectivul Liggett, detectivul Navarette, sergentul Pratt, detectivul J. Smith, detectivul W. Smith și sergentul Vogel. După instructaj toți cei nominalizați să ia legătura cu domnul locotenentul Millard. Russ, sunt ai tăi. Mi-am scos stiloul și mi-am împins ușor cu cotul vecinul de scaun, ca să am mai mult spațiu de scris. Toți cei din jurul meu au procedat la fel. Se simțea cum atenția lor se canalizează spre partea din față a sălii. Millard vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine. Millard și Sears își aprinseră țigările, apoi își scoaseră carnețelele și stilourile. Lee căscă și mă întrebă: — Ai prins vreun fir în dimineața asta? Mi-am dat seama că era încă sub influența benzedrinei. — Mda. A ucis-o un omul lup criminal de pe planeta Marte. Buck Rogers îl urmărește cu nava lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trimis o vedere în iulie. Îmi scria că un soldat a bătut-o rău de tot. Atunci am auzit de ea ultima oară. — Menționa și numele soldatului? — Nu. — Dar numele prietenilor de la Camp Cooke? Nu. — Vreun iubit? — Ha! Am pus stiloul deoparte. — De ce „Ha“? Bătrânul râdea așa de tare, că am crezut că pieptul acela firav o să-i explodeze. Lee ieși din baie. I-am făcut semn s-o lase mai moale. Încuviință din cap și se așeză lângă mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se ridică. — Pentru un bărbat care-și dăruiește inima ușor, ești așa de încăpățânat. Mă duc la culcare. Noapte bună, Dwight. Când din dormitorul lui Kay răsunară acordurile unui cvartet de Schubert, am scos o foaie de hârtie și un stilou din birou și am început să-mi scriu raportul legat de interogatoriul luat tatălui lui Elizabeth Short. Am menționat și alibiul lui de beton-armat, relatarea lui despre comportamentul fetei cât timp a stat la el în 1943, bătaia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe gazon și se scobea pe furiș în nas. — Caută indicii, am lămurit-o eu. Femeia pufni: — N-o să le găsească în trompa aia a lui. Cine a omorât-o pe Beth Short, domnule polițist? Mi-am scos carnețelul și stiloul. — De aceea suntem aici, ca să aflăm. Cum vă numiți, vă rog? — Sunt domnișoara Loretta Janeway. Eu am sunat la poliție când am auzit la radio numele lui Beth. — Domnișoară Janeway, în ce perioadă a locuit Elizabeth Short la adresa asta? — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sergentu’ Bâlbâilă. Betty a pomenit-o de câteva ori pe Linda Martin. Avea o cameră la fosta locuință a lui Betty, cea de pe De Longpre, colț cu Orange. Și aveți nevoie de dovezi ca să arestați pe cineva. Mi-am scos stiloul și carnețelul. — Ce-mi poți spune despre dușmanii lui Betty? Ai auzit pe cineva amenințând-o? — Problema lui Betty nu erau dușmanii, ci amicii prea numeroși, dacă mă-nțelegi. Vreau să zic nu amicii, ci amanții. — Fată isteață. A amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
creierii derutați și cum întoarce situația pe toate fețele. Într-un târziu oftă: — Spuneți-mi Lorna. Dacă mă întorc în Iowa, va trebui să mă obișnuiesc cu numele ăsta. Millard zâmbi. Harry Sears își aprinse o țigară și își așeză stiloul peste carnețel. Pulsul îmi bătea în ritmul „Nu Madeleine, nu Madeleine, nu Madeleine“. — Lorna, ești gata să vorbești cu noi? întrebă Russ. Fosta Linda Martin îi replică: — Dați-i drumu’. Când și unde ai întâlnit-o pe Betty Short? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea lista de nume din agendă, o să ne ocupăm de ea cu discreție. Betty era destul de nepretențioasă la bărbați, iar distrugerea căsniciilor nu-i stilul meu. Harry? Sears stătea lângă harta de pe perete a L.A.-ului, ținând în mână un stilou și o mapă. — O s-să f-f-facem ce-ce-cercetări la f-f-fața locului, se bâlbâi el. Mi-am văzut cu ochii minții cererea de transfer cu rezoluția „Se respinge“. Apoi am auzit o discuție aprinsă în partea opusă a sălii de ședințe. Arțăgoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bucky duru’ venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am aranjat carnețelul și stiloul pe etajera de lângă telefon și mi-am golit buzunarele de toate monedele adunate în ultimele patru zile: aproape doi dolari, suficient pentru patruzeci de apeluri. Mai întâi am sunat-o pe funcționara de noapte de la Pacific Coast Bell, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnule detectiv Bleichert. Vă dați seama, desigur, că motivul pentru care mi-am întipărit în memorie atât de bine aceste date este publicitatea legată de moartea domnișoarei Short. Așadar, vă rog să aveți încredere în memoria mea. Mi-am scos stiloul și carnețelul de notițe. — Dă-i drumul, Willis. — În anul 1947, pe lângă activitatea mea de bază, aveam și o mică afacere lucrativă: comercializarea unor produse farmaceutice. Le vindeam în special prin baruri și mai ales soldaților care descoperiseră plăcerea drogurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? — Nu. — Dar amețeli? — Nu. — Dar greață? — Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nopți succesive neliniștite, fără somn, care Îl secară de energie Într-o asemenea măsură, Încât nu Își mai putea rezolva decât corespondența zilnică. În prima zi a lui decembrie Încheie o scrisoare către nepoata sa din America, Peggy, cu formula: „stiloul Îmi cade din mână...“ - o simplă Înfloritură retorică, dat fiind că scrisoarea era dictată - care avea să se dovedească profetică. A doua zi de dimineață, Burgess Noakes Își trezi stăpânul la ora opt, ca de obicei. O jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă vast și plin și Înalt. Poate acum a venit vremea să scriu opera vieții mele. Și o voi scrie.“ Dar puse iar stiloul alături. Nu era pregătit. Încrederea În propriile forțe ca scriitor Îi fusese zdruncinată rău și nu putea face greșeală mai mare decât să se pripească să scoată o carte nouă, care să se dovedească a fi o nouă dezamăgire. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
actuală pornind de la cea de director de scenă și depusese ceva eforturi pentru a se Îmbrăca și pregăti pentru această ocazie. Purta un costum cu vestă Închis la culoare, din care ieșeau ca niște țepi tot felul de creioane și stilouri, și avea un registru mare deschis dinainte, pe masă. — Mă tem că așa e, zise el dând grav din cap. Avem mai puțin de patruzeci la sută spectatori plătitori, În medie. — Și cât mă pot aștepta să primesc ca drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
derapajele sexuale În trecut și concentrându-te asupra pozatului nud În povestea principală, spuse Henry. Așa cum făcea mereu când gândea cu glas tare și cu un baston În mână, Începu să traseze linii pe pământ, folosind bastonul ca pe un stilou. Și-o aminti pe Fenimore, atunci când o cunoscuse la Florența, abia sosită din Midwest, mărturisindu-i „dificultatea de a aprecia nudul“. — Cred că marele public american găsește că este grozav de Îndrăzneț și de șocant să prezinți o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
natură pur fizică În ducerea la Îndeplinire a planurilor sale literare. Începând din primăvară, Îl supăra tot mai tare o durere În Încheietura mâinii, cauzată, desigur, de cele șapte sau opt ore pe zi petrecute la masa de scris, cu stiloul În mână, durere care, prin octombrie, deveni de nesuportat. Nu era cunoscuta „crampă a scriitorului“, care de obicei trecea după o zi de repaus, și nici varianta mai exclusivistă, cunoscută drept „degetul lui Trollope“, după numele prolificului diriginte de poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că da. Dar de unde ai aflat?! E cea mai mare dorință a mea. Să crăp și să nu se întîmple. Uite. Jur. Cu cel mai impenetrabil aer din lume, n-am ezitat să mă așez la birou, mi-am desfăcut stiloul și m-am pregătit să scriu. Dar ce poți să scrii? Când nu știi ce să scrii, e mai bine să-ncepi. Am tras-o pe nesănătoasa aia mică în fotel, lângă mine, am sărutat-o pe gât, am răsfoit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou sau pix nu ceru. Dacă vreuna dintre ideile care erau de așteptat de la el avea să i se năpustească prin minte, nu trebuia decât să se înțepe (cu un ac sterilizat, pe care îl căpătase de la Gabriela) la deget și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]