9,038 matches
-
a doua când, om în toată firea, a vrut să-și demonstreze lui însuși că e în continuare demn de acel Gacel capabil să-și riște viața în tinerețe. Iadul de soare și căldură, cuptorul pustiit și înnebunitor exercitau o stranie fascinație asupra lui Gacel, fascinație ce se născuse într-o noapte, cu mulți ani în urmă, când la căldura iubitoare a focului auzise vorbindu-se pentru prima dată de „marea caravană“ și cei șapte sute de oameni și două mii de cămile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Iar tuaregii, puținii imohag-i ce mai rătăceau la hotarele deșertului, fideli tradițiilor și legilor lor, nu erau în situația de a se anihila unii pe alții, căci trebuiau să se apere cum puteau de înaintarea civilizației. Și-a amintit de strania senzație ce îi străbătu corpul când spada lui a pătruns ușor, aproape fără efort, în pântecele lui Mubarrak, și i s-a părut că aude încă horcăiala răgușită ce îi scăpase din gâtlej în clipa aceea. Când își retrăsese brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru că nici muștele nu suportau un asemenea iad. Lupta ca să se transforme în piatră, uitând de trup și de necesitățile lui, conștient că nu mai era nici un strop de apă în gerba și simțind cum i se usucă pielea, cu strania senzație că sângele i se îngroașă în vene, curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de a se lăsa ars de soare și, cu timpul, sarea o să-i acopere trupul, mumificându-l alături de cămila lui, așa că, poate într-o zi, peste sute de ani, cineva avea să-l descopere neputrezit și să se întrebe ce straniu motiv îl determinase să se ducă să moară într-un loc atât de îndepărtat. Locotenentul Razman zâmbi în sinea lui, la gândul că ar putea deveni simbolul spiritului tuaregilor în veacurile viitoare, când stirpea lor va fi dispărut pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zăcea acoperit, de asemenea, cu un cearșaf foarte alb. închise ușa în urma lui, apoi cercetă pe îndelete fiecare colț al fortului, fără să descopere nici un alt cadavru în gherete și nici în fața porții, ca și cum targuí-ul ar fi preferat, urmând un straniu ritual, să-i târască până la paturile lor și apoi să-i acopere. Se întoarse în celula sa, strânse scrisorile, fotografiile copiilor și exemplarul ferfenițit din Coran care-l însoțea de când se știa și le băgă pe toate, împreună cu puținele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în urmă bucătarul trebuise să pună crucile pe foc când i se terminaseră lemnele, și de multe ori Abdul-el-Kebir se întrebase cine or fi fost acei creștini care ajunseseră să moară acolo, atât de departe de patria lor, și ce stranie istorie i-o fi obligat să se înroleze în Legiune și să-și sfârșească zilele în singurătatea fără orizonturi a Saharei. „într-o zi o să mi se sape și mie groapa lângă ei, își spunea mereu. Atunci o să fie șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
camerei cu portretele lui, apoi și-i aminti pe guvernatorul Hassan-ben-Koufra și pe toți cei care alcătuiau camarila lui și înțelese că hotărârea sa personală fusese luată cu mult timp în urmă. Apoi se gândi la targuí, la acel om straniu ce sfidase setea și moartea și-și bătuse joc de el fățiș și încercă să-și imagineze unde se afla, ce făcem în acele clipe și despre ce vorbea cu Abdul când se odihneau după un lung marș. „Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sentimentelor noastre obosite și a prenumelui meu de poveste. Securist de profesie noblețe pe care nu i-o bănuisem niciodată, pentru că omul chiar părea o ființă normală cică insul i-ar fi zis că se zvârcoleau prin viața mea episoade stranii, care de care mai acuzatoare: fusesem un fel de dușman înrăit al lui Dej, dar păstrasem aceeași atitudine și față de Ceaușescu. Pe vremea lui Dej primisem cravata de pionier, dar, recunosc, mă mândream mult cu asta. Purtam cravata roșie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
profundă senzație de gol". Simt o mare singurătate în toate, Z. E absurd ce mi se întâmplă. Am început mai mult să privesc și să citesc, decât să pictez. Zilele trecute am citit ce spunea Apollinaire despre Gauguin, cea mai stranie figură a secolului al XIX-lea, cel care a părăsit Bursa de la Paris, unde fusese angajat prin intervenția tutorelui său, și s-a dus să moară într-o colibă de sălbatici, în insulele Marchize. De ce caută unii oameni exilul, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el putea fi capabil de una ca asta." Ingenioasă ideea de a-l corupe pe paznicul Filarmonicii, cu un concert nocturn de o oră, constituit exclusiv, la preferința acestuia, din creația lui Johann Strauss jr... Cred că trebuie să fie straniu de tot să cânți unui singur om, la ceas de noapte, pe scena acestei celebre filarmonici. Dacă indivizii aceia de la cărțoiul Guinness World Records ar fi mai dezghețați în principii și glagorie, ar trebui să te includă urgent printre nonconformiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
însă, cănd reușiră, înțeleseră că merită timpul pierdut. Acum, la lumina zilei, isi dădură seama că nu era vorba de o simplă armă de atac, făcută din lemn sau din os de balenă. Era o ghioaga nemaivăzuta, căci în afară de desenele stranii care se puteau observa pe suprafața ei, prezența, în partea superioară, două mari protuberante, care duceau cu gândul la femurul unui animal imens, necunoscut. —E os! remarcă Tapú Tetuanúi, după ce o zgârie ușor cu un cuțit făcut dintr-un dinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și din luna care au căzut pe insula lor, zise Miti Matái. Apoi le-au cules și le-au transformat în oale și cuțite. Era o ipoteză destul de plauzibilă, mai ales dacă se ținea cont că Omul-Memorie vorbea de un straniu eveniment - petrecut cu generații în urmă - când o uriașă bucată din soare s-a prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora, ridicând nori de stropi în momentul impactului. Poate că dacă ar fi căzut pe insulă, acum am fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
voință. Voință pe care ceilalți o respectau, pentru că și ăsta era tot un mod de a fi liberi, liberi să nu privească, chiar din clipa când nimic nu-i împiedica să o facă. Înțelese că tocmai intra într-o lume stranie: singura lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului iese o broască. Aoleu mamăăăă! A ieșit și broasca, răcnește Adela. Gobăile au ieșit în curte și o gîscă pornește spre Raj. Și gîscaaa! țipă Adela, leșinînd. O poveste stranie Daniel Ciobotari era șofer pe camioane grele și mai tot timpul era pe drumurile Europei. Avea o muncă grea, chiar foarte grea și, în general, pleca singur în curse de mii de kilometri. Dormea în parcările de la benzinării și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ajun 66 Au prins hoțul 68 Miracolul medicului austriac 71 Malpraxis? 74 O jertfă inutilă 77 Obsesia lui Gheorghe 79 Pagubă mare, dom'le! 82 O politiciană desăvîrșită 85 Vioara lui Norocel 88 Blestemații 90 O clarvăzătoare 96 O poveste stranie 99 Niște fleacuri 101 Victoria lui Cezar 104 N-a văzut raiul 107 CAPITOLUL II Pasiunile roboților 111 Pisici și cîini 113 Talente în stand by 115 Viitorul ministru 118 Din campanie 121 Reverie și campanie 124 Supărări de la vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei cea mai tare au fugit la Canal i-a făcut trei copiii ultima dată era electrician la Lemaître lumina asta albă ireală În jurul meu parcă mă aflu Într-un acvariu și privesc prin pereții de sticlă chipuri foarte Îndepărtate stranii fără nici o legătură cu mediul În care mă mișc sînt un pește uriaș un pește gînditor care Își amintește sau plăsmuiește chiar În acest moment o altfel de lume deasupra sau Înlăuntrul lui un pește numit Plotin cine a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În stare să vă fac nici un contraserviciu, să mă căutați totuși furibund, la modul cel mai absurd și nerentabil, Într-o mare tulbure, lîncedă, care aneantizează impulsurile individuale ale microorganismelor imposibil de identificat În tonele de plancton? Oare ce coliziune stranie În cosmosul unei secunde ar putea să vă stîrnească un interes total irațional, un coup de foudre Între două realități reciproc abstracte, ca să simțiți nevoia irezistibilă de a-mi face un portret robot. După ce semnalmente, după ce mărturii? Ce fizionomie umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să spui Margueritte? — Nu, Marceline, nu ai moștenit tu geniul ilustrei tale străbune? Jocul Începea s-o captiveze, ar fi preferat să uite de Albu și să se lase În voia acestei himere. Totul era atît de ireal, atît de straniu, numai cu Radu mai trăise asemenea momente, dar nu avea voie să renunțe, era În joc viața unui om. Trebuia să trișeze În continuare. — O să se aranjeze, ai să vezi. Știi doar că eu... sînt aici incognito. Trebuie să rezolv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
culoarea coralului, mișcîndu-se letargic pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
minții. Și-n parte l-am auzit, amintirea unor sunete și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era viu, arătarea era evident vie și înzestrată cu voință și forță de mișcare. Venind straniu [text lipsă] legături de lumină în memoria mea, înotând înverșunat în amonte, împotriva fluxului rapid și agitat al gândurilor mele. Ludovicianul, în viața mea prin orice mijloc posibil. Eu am făcut-o, Eric. Eu l-am eliberat. Eu sunt răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nejustificat și înspăimântător. Când s-a întâmplat, stăteam în fața cortului și citeam. Clio frunzărea ghidul turistic, însemnând cu steluțe toate locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un sunet care țâșnește dintr-o bulă de aer, într-un loc adânc și ciudat. — Știu, zise Clio, rozând pixul, fără să ridice privirea. Ăsta-i efectul pe care-l are și asupra mea. Se referea la Paul Auster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]