8,384 matches
-
cuvinte rare sau construcții dialectale, în contrast cu lexicul și cu gramatica standard a limbii române. „Intonația cuvintelor” și „gestul ghicit cu care eroul le spune”, a argumentat Călinescu, face ca dialogurile dintre Dănilă și ceilalți țărani să semene cu un text teatral, care ar putea fi jucat pe scenă aproape în întregime. În special, narațiunea lui Creangă include o prezență neobișnuită a adverbului comparativ "mai" în descrierea modului în care unul dintre țăranii ce făcuse schimb cu Dănilă se comportă după tranzacția
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
meavedka” din colecția A.N. Afanasiev și basmul rusesc „Ivanco, fiul ursului”. Un obiectiv principal al atenției critice este reprezentat de înțelegerea modului în care Creangă l-a descris pe protagonistul poveștii. Șirul de tranzacții dezavantajoase, susține cercetătorul și criticul teatral Mirella Nedelcu-Patureau, își are originea într-o temă comună în folclorul românesc și în tradiția europeană, având asemănări în special cu „Hans cel norocos”, povestea fraților Grimm (și, prin ea, cu piesa "Jean la chance" a lui Bertolt Brecht). Realizarea
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
anii '50, tânărul actor Ieronim Thanase pătrunde pe furiș, împreună cu Vladimir Iconaru (un licean pe care-l întâlnise pe stradă), în podul unei case vechi din centrul Bucureștilor, cu scopul de a împrumuta două uniforme de general pentru o reprezentație teatrală, precum și de a-i arăta însoțitorului său mai multe vechituri și o impresionantă colecție de fluturi. Casa, care îi aparținuse mătușii tatălui său, văduva generalului erou Iancu Calomfir, se șubrezise în urma bombardării București în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
evadare din timp” (după cum considera criticul Alex. Ștefănescu). Teatrul dobândise în ultimele secole o latură socială pronunțată, fiind considerat tot mai mult o activitate profană. Mircea Eliade respinge această concepție prin cele trei povestiri care se referă exclusiv la activitatea teatrală și în care personajul comun, Ieronim Thanase, lansează o teorie a teatrului, care integrează ideile științifice ale autorului despre mituri, simboluri și sacralitate. Teatrul devine în această accepțiune un mijloc de cucerire a libertății individului într-o societate dominată de
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
au crescut și le-au depășit pe cele ale romanului " Pe aripile vântului". Binecuvântat de Papa Leon al XIII-lea, romanul a fost prima operă literară de ficțiune care a obținut o astfel de onoare. Succesul romanului și adaptărilor sale teatrale și cinematografice l-a transformat într-un simbol cultural popular, care a fost folosit pentru a promova numeroase produse comerciale. "Ben Hur" este povestea eroică a unui personaj ficțional pe nume Iuda Ben Hur, un prinț evreu din Ierusalim, care
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
a cărții, "Ben-Hur" a revenit în anii '60 în topul celor mai bine vândute cărți. La momentul aniversării centenarului cărții în 1980, "Ben-Hur" continua să se tipărească în tiraje ce se epuizau permanent și fusese adaptată pentru mai multe spectacole teatrale și filme. "Ben-Hur" este povestea romantică a unui nobil ficțional pe nume Iuda Ben Hur, care încearcă să-și salveze familia de nenorocirea abătută asupra ei și să restabilească onoarea numelui său de familie, câștigând în același timp dragostea unei
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
sau să recreeze o cursă de care realistă. Autorul a fost impresionat însă de soluția sugerată de dramaturgul William Young pentru a-l reprezenta pe Isus cu o rază de lumină. În 1899 Wallace a încheiat un acord cu producătorii teatrali Marc Klaw și Abraham Erlanger pentru a-și transforma romanul într-o adaptare teatrală. Piesa rezultată a avut premiera pe scena Broadway Theater din New York în 29 noiembrie 1899. Criticii au publicat recenzii mixte, dar spectatorii, mulți dintre ei aflați
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
soluția sugerată de dramaturgul William Young pentru a-l reprezenta pe Isus cu o rază de lumină. În 1899 Wallace a încheiat un acord cu producătorii teatrali Marc Klaw și Abraham Erlanger pentru a-și transforma romanul într-o adaptare teatrală. Piesa rezultată a avut premiera pe scena Broadway Theater din New York în 29 noiembrie 1899. Criticii au publicat recenzii mixte, dar spectatorii, mulți dintre ei aflați pentru prima dată la teatru, au apreciat fiecare reprezentație. Piesa a avut succes, fiind
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
bilete pe săptămână. Începând din 1899 și până în ultima reprezentație din 1921, piesa a fost jucată în săli mari din orașe americane precum Boston, Philadelphia, Chicago și Baltimore, dar și în străinătate la Londra (Anglia), Sydney și Melbourne (Australia). Adaptarea teatrală a fost văzută de aproximativ douăzeci de milioane de spectatori, iar William Jennings Bryan a pretins că a fost „cea mai mare piesă jucată pe scenă din punct de vedere al tonului său religios”. Popularitatea sa a contribuit la apariția
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
o distribuție mai mare de 100 de persoane și au realizat decoruri cu fântâni, palmieri și o galeră romană ce se scufunda. Un critic pentru "The Illustrated London News" a descris producția londoneză din 1902 ca „o minune a iluziei teatrale”, care a fost „memorabil mai presus de orice”, în timp ce criticul de la "The Sketch" a numit-o „palpitantă și realistă ... suficient pentru a aduce avere oricărei reprezentații” și a remarcat că „scena care trebuie să suporte greutatea de 30 de tone
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
În 1907 Sidney Olcott și Frank Oakes Ross au regizat un film de scurtmetraj pentru Compania Kalem, care s-a inspirat din carte, dar fără a avea permisiunea moștenitorului lui Wallace sau a editorului cărții. Henry Wallace, fiul autorului, producătorii teatrali Klaw și Erlanger și editorul cărții, Harper and Brothers, i-au dat în judecată pe producătorii filmului pentru încălcarea legii dreptului de autor din SUA. Cazul reper, "Kalem Co. vs. Harper Brothers" (1911) [222 U.S. 55 (1911)], a ajuns la
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
legii dreptului de autor din SUA. Cazul reper, "Kalem Co. vs. Harper Brothers" (1911) [222 U.S. 55 (1911)], a ajuns la Curtea Supremă a SUA care a stabilit un precedent legal pentru drepturile de adaptare cinematografică a operelor literare și teatrale. Hotărârea curții a impus companiei de film să plătească 25.000 de dolari daune, plus cheltuieli de judecată. Fiul lui Wallace a continuat să primească oferte de a vinde drepturile de ecranizare a cărții, după moartea tatălui său. Henry a
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
opera sa, să redea o imagine de impact în arta vizuală și în același timp foarte agreabilă. Opera sa este asociată în principal cu tematica dansului și a expresiei corporale surprinsă în ipostaze coregrafice cu eleganță și cu o senzualitate teatrală remarcabilă. Corneliu Ionescu s-a născut în data de 20 februarie 1956 la Pitești în familia lui Valeriu și Maria Ionescu, născută Petrovici. În copilărie era un băiat zvăpăiat și juca mai tot timpul fotbal. Cei din familia sa spuneau
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
opera sa, să redea o imagine de impact în arta vizuală și în același timp foarte agreabilă. Opera sa este asociată în principal cu tematica dansului și a expresiei corporale surprinsă în ipostaze coregrafice cu eleganță și cu o senzualitate teatrală remarcabilă. Deși, pictorul poate fi asociat ca punct de plecare în tematica sa cu Edgar Degas sau Paul Cézanne, Corneliu Ionescu se simte înrudit cu experiențele realizărilor fauviștilor în acest domeniu. Argumentul care susține această afirmație este paleta cromatică și
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
teatrul a părăsit Uniunea Sovietică pentru un turneu peste hotare, inclusiv în Statele Unite.O parte din actori în frunte cu Nahum Tzemah au decis să ramână la New York, unde producțiile teatrului, incluzând și versiuni ebraice ale unor piese din tradiția teatrală idiș, s-au bucurat de succes. Altă parte a actorilor s-a mutat în anul 1928 în Palestina, sub mandat britanic. Instalat la Tel Aviv, ansamblul Habima a invitat pe regizorul sovietic Aleksei Dikii să ajute la reușita câtorva spectacole
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
care însă nu a văzut niciodată lumină tiparului: "Senza i confronti della religione". În anul 1968 publică "Îl mondo salvato dai ragazzini", o culegere, sau un canzonier, care unește în mod bizar forme de poezie tradițională, cântece, un singur act teatral, povestioare moralizatoare. Apoi, incepand cu 1971, reluând unele personaje și teme din vechiul proiect "Senza i confronti della religione", începe să scrie românul "La Storia". Cartea, cu o acține plasată la Romă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apare
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Network și regizat de Philip Haas, filmul îi reunește pe actorii James Caan, Lukas Haas și Lisa Bonet. Această ecranizare modifică o bună parte a intrigii și unele personaje. Le Guin n-a fost implicată în realizarea sa O adaptare teatrală de Edward Einhorn, produsă de Untitled Theater Company #61, a fost programată pentru 2012 la 3LD Art + Technology Center din New York City.
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
realizat în 5 variante între 1838 și 1841. Textele dramatizează două episoade ale istoriei biblice, anume nașterea ("Versul Nașterii") și învierea lui Hristos ("Mironosițele"). În ceea ce privește textele respective, este de remarcat aportul său de adaptare în stil autohton a unor modele teatrale liturgice catolice, de care a dispus într-un mediu geografic aflat în proximitatea unor comunități de maghiari sau de sași. Textele sale cuprind aproximativ 2000 (3000 după altă sursă) de scene și portrete religioase sub forma unor miniaturi lucrate în
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
credincioșii desăvârșiți, Ashura reprezintă ocazia de a ispăși greșelile înaintașilor lor. În Iraq, unii oamenii își lovesc spatele până la sânge cu lanțuri, în sunetul de tobe și de cântări religioase. În Iran, Ashura este comemorată prin intermediul Ta‘zieh , un gen teatral care încearcă să reconstituie masacrul imamului Husayn. În această perioadă, șiiții nu ascultă muzică, nu fac petreceri și nici nunți. Este o perioadă de durere și respect față de cei trecuți în neființă și, de asemenea, o perioadă de introspecție și
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
literară (1964). În continuare a scris mai ales critică de teatru; de-a lungul a 25 de ani a publicat peste 1000 de articole, cele mai multe în revistele "Contemporanul" și "Teatrul", textele sale constituindu-se într-o veritabilă cronică a fenomenului teatral românesc din respectivul sfert de secol. A publicat studiul "Tineretul și cinematograful" la Editura „Iskustvo” (Moscova). A scris prefețele volumelor lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
Țăndărică” din București, 1986, regia Cristian Pepino), dramatizarea "Unchiul Vanea" (după Anton Pavlovici Cehov, Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad, 1988, regia Bogdan Ulmu). A fost membru al Fondului literar al Uniunii Scriitorilor, al Asociației oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale (ATM) al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) și al Asociației internaționale a criticilor de teatru (IATC). Revista Teatru: http://www.cimec.ro/teatre/revista/default.htm#K AaRC - Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România: http://aarc
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
(n. 6 noiembrie 1968) este scriitor, dramaturg, actor al TNB, regizor și profesor de arta actorului la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. A studiat la Colegiul Național "Gheorghe Lazăr" , promoția 1987. În 1989, la Teatrul studențesc Podul, debutează ca actor cu rolul Efimița din Conu' Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale . După ce a editat
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
de Comedie, concursul de comedie 2006 - "Povestiri despre celălalt", volum de proză, editura Curtea Veche, București 2007 - premiul anual pentru literatură al Revistei facultății de filozofie "Luni" Diverse studii de specialitate în reviste de profil. Formație Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1994, clasa profesor Ion Cojar Experiență pedagogică 2012 - susține workshopuri Shakespeare la Festivalul Internațional de la Craiova și la Festivalul Dramaturgiei Românești 2007 - Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava" Teatrul Național București - Atelier de
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
de profil. Formație Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1994, clasa profesor Ion Cojar Experiență pedagogică 2012 - susține workshopuri Shakespeare la Festivalul Internațional de la Craiova și la Festivalul Dramaturgiei Românești 2007 - Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava" Teatrul Național București - Atelier de creație: „Puterea, legitimează?" susținut de regizorul și profesorul Radu Penciulescu 2005 - Doctorat în teatru cu teza " Actorul ca jucător", coordonator prof.univ.dr. Adriana Popovici Din 2005, conferențiar universitar doctor la UNATC 2002 - Seminar la
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
început clădirea a fost închiriată, prin licitație, Cooperativei Muncă și apoi lui Moise Kanner. Ea servea, în special, proiecțiilor de filme (Cinematograful Trianon). În 1958 se reamenajează interiorul pentru a fi funcțional scopului inițial. Din 1959 sunt prezentate primele premiere teatrale. În 1958 s-a înființat secția din Piatră Neamț a Teatrului de Stat din Bacău, cu absolvenți ai IATC, promoțiile 1957 și 1958: Leopoldina Bălănuța, Florin Piersic, Cosma Brașoveanu, Virgil Marsellos, Dumitru Chesă, Atena Zahariade, Ică Matache, Zoe Muscan. Primul
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]