9,812 matches
-
ca pe un corp material. Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
găsise pe Vișinescu dormind. Intraseră în casă, fără să se sinchisească de zăvorul vechi de la intrare. Acesta zburase cât colo imediat ce se împinsese cu umărul în ușă. Bătrânul nici nu știa ce dăduse peste el. Era speriat de moarte și tremura din toate încheieturile. Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre ei. Auzea vântul foșnind printre crengi și încercă să vadă frunzele tremurând. Zadarnic, nu mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță, colo-n deal la vie! Nu știi că tremură în fiecare toamnă, până când strângem strugurii? Oare-oi mai ajunge până la toamnă? Dar de ce te caini, măi cumnate, că doar nu a ajuns funia la par? Mi-a venit ordin de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
44. Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. 45. Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă. 46. Fiii străinului leșină de la inimă; tremură cînd ies afară din cetățuie. 47. Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele, 48. Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele, 49. și care mă face să scap de vrăjmașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
plecând din Mangalia cu un grup de colegi de facultate, ploaia ne-a silit să ne sechestrăm, cu vreo trei ore înainte de plecarea trenului, într-un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
importanță că și până acum, undeva spre jumătatea unei vieți normale, rămăsese studentă, până la urmă important e să-ți placă, zic împăciuitor. Știi că ăsta a fost totdeauna visul meu. Degetele cu unghiile tăiate în carne, nedate cu ojă, îi tremură nervos pe paharul de plastic. Pe Klava a distrus-o capitala, în care a aterizat prin anul II de facultate, venind tocmai de la Cluj (orașul acela ciudat în care era să-mi dau ultimii bani pe o amendă, fiindcă scăpasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fete, pe care acum pot s-o observ din față, cu scurtă de piele maron și cizme până peste genunchi. Sprijinită de faianța roșie, parcă adormită și ea de căldură, trage nervos fumuri scurte și dese din țigara care-i tremură între degetele roșii de ger, cu unghiile vopsite în culoarea solz-de-pește. Nu se poartă cu capul acoperit, părul șaten-închis în valuri peste haină, de fapt exact ceea ce m-a atras la ea privind din stradă, nici n-ar suporta vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmi plăcea pân-acum să mă amuz evocându-l, fiindcă nimeni nu poate pretinde că și-l amintește. Din filmul ăsta m-au scos doi băieți care se nimeriseră duminica în parc cu prietenele, soțiile, Dumnezeu știe. Abia pe mal, tremurând ca un epileptic, mi-amintesc de băiatul care fusese lăsat în grija mea. Alecs ieșise prin altă parte - în câteva minute apare și el, hai s-o pornim spre casă, zic, dar eu numai aveam impresia că înaintez, în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
epileptic, mi-amintesc de băiatul care fusese lăsat în grija mea. Alecs ieșise prin altă parte - în câteva minute apare și el, hai s-o pornim spre casă, zic, dar eu numai aveam impresia că înaintez, în realitate picioarele îmi tremurau pe loc. Tot salvatorii mei au trebuit să mă transporte cu un taxi acasă, unde bunica de la Brașov s-a ținut tare, mi-a tras de pe mine hainele lipite, m-a ținut cu picioarele-n apă fierbinte, mi-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea câteva, de poftă. Dar nu apucă să culeagă decât o singură cireașă pe care o băgă În gură, și se văzu Încolțită de un câine mare și negru. Rămase Împietrită, cu cireașa Între dinți și, numadecât Începu să-i tremure picioarele de frică. Noroc cu paznicul care se ivi la fața locului și potoli câinele. - Ce faceți doamnă aici, știți că nu aveți voie, este o proprietate privată, cum de ați avut curajul să intrați? - Vă rog să mă scuzați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
e mai înaltă ca tine? Vrea să râdă de noi... se bagă așa, ca ariciul din fabulă în mănușa noastră. Mă face geloasă și tu o ajuți? Renunți la mine pentru una ca ea? Eram total debusolat și inima îmi tremura nebună de frică. Venisem să mănânc cu altcineva. Ce mare lucru? N-o sărutasem, nu stătuse la mine în brațe și nici nu-i vorbisem prea mult. Abia de-o cunosc, am încercat să mă apăr. Dar ea te cunoaște
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a sărutat ca și cum nimic nu se schimbase și mi-a zis imediat, fără să mă mai salute: Ai aflat? Ce? am întrebat sec. Ție pot să-ți spun, că ești prietenul meu cel mai bun. Sunt o moacă. Iubesc și tremur toată. Când te-ai lipit? am întrebat-o mai mult ca sa rup șirul cuvintelor ei care mi se opreau direct în inimă, ca zeci de pumnale. Aseară, în discotecă... Tu nu erai și eu aveam un chef nebun să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frumos, totul în jur e la fel. Nimeni n-ar trebui să fie ursuz. Viața e prea scurtă să o risipim cu lamentări. Pentru asta au fost inventate bătrânețile, îmi spunea râzând și imitând o babă în cârje. Se maimuțărea tremurând din toate încheieturile, apoi îndreptându-se cu mâinile peste capul meu îmi spunea cu aer teatral, strangându-și buzele în gură de parcă n-ar mai fi avut niciun dinte: Copil prost, nu mai sta cu ochii boldiți pe pereți privind la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
băieți și trebuie să recunosc că mă încerca o anume teamă că voi fi comparat, studiat și catalogat ca fiind necorespunzător pentru gusturile ei. Dacă aș fi fost mai în vârstă, cu siguranță m-ar fi păscut un infarct, fiindcă tremuram tot și vena de la gât îmi bătea un ritm alert până în amigdale. Începuse să mă mângâie peste tot și se împingea în mine într-un fel anume care mă scotea din minți. N-o să mă credeți când o să vă spun
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ochii puteam să-i mișc. Poate că a durat ceva până să plec în fugă. Gândurile mele nu mă lăsaseră să știu de timp, fiindcă nu trăiam acele momente. Eram departe, ascuns în cel mai tainic loc din sufletul meu, tremurând de frica unui eșec, de conștientizarea faptului că înșelam, că puteam să devin bărbat cu o femeie pe care n-o cunoșteam, mă temeam că voi fi următoarea victimă a farselor celor de acolo, mă temeam că poate voiau să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
putea concepe să pice de proastă în fața nimănui. El trebuia să facă primul pas. Oare mă vede? Ce îi mai trebuie poveștii noastre să înceapă? Era singură scriind cu degetul arătător un vers numai al lor pe oglinda apei care tremura înfiorată de sentimentele pe care ea și le vărsa ca râul care-și pune apa toată-n altă matcă, val după val. Și-ar fi dorit să fie înțeleasă, plăcută lui, să fie luată în brațe, să fie strânsă tare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Și am închis fiindcă cearta fusese stopată pe sală. Directorul era nervos și a dat cu pumnul de masă. Ai sunat? Nu raspunde nimeni acum. Pot încerca mai târziu? Părinții mei sunt încă la muncă. Ieși afară! În ușă aștepta tremurând Creața. Era pământie la față de parcă-i murise un om drag. Vedeam în fața mea pe cineva cu visele toate distruse. Toate liniile feței i se prelingeau spre bărbie și parcă îmbătrânise cumva. A ridicat mecanic telefonul și până să închidă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci de pași, după un trunchi imens de stejar prăvălit, un cățelandru își tremura piciorul rănit. Sângele năclăit i se închegase pe blană arătând ca o rană imensă. Nu pricepeam cine-l putuse lovi, poate că ceva îl sfâșiase sau poate că se prinsese în vreo capcană pusă de braconieri. Se milogea ca un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pot, am să trimet pe altul... așa o zis pruncul... Mă speriasem de moarte la auzul cuvintelor astea, mai ales că erau rostite chiar de Badea Vasile. Nici unul din noi nu l-a simțit când a intrat în casă și tremuram ca o vargă. M am întors ca să vă știu bine, a continuat el ca pe un fel de scuză. Tu Ileană, mă iartă, dar înțelegi, că ești femeie trecută prin toate. Ziceai ceva de un rachiu... Acu’ parcă aș be
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
atârne prea greu, apoi mi-am tras fundul puțin înapoi ca să nu râdă de umflătura mea din pijama. Nu sunt de porțelan, parcă mi-a spus. Strânge-mă în brațe, altfel nu-mi ții de cald și o să continui să tremur! Avea o piele fină ca de catifea care se înfiora ori de câte ori o atingeam. Aș fi vrut s-o mângâi dar mi era frică să nu plece sau, Doamne ferește, să nu i vină să strige. Îi respiram parfumul trupului și îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Te rog? am repetat timid. Am auzit un oftat ușor În timp ce s-a Întors să-mi arunce o privire rapidă. ― Hai În cameră! O să-ți fac un rezumat, deși nu meriți. Ne-am tolănit amândouă pe patul Mariei, În timp ce eu tremuram de nerăbdare. Ea, În schimb, era perfect liniștită. ― Totul a Început acum două săptămâni. O să ți se pară o poveste clasică, mă preveni ea. ― Îmi plac chestiile clasice! am asigurato. ― S-a Întâmplat Într-o seară târziu, când alergam disperată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vechile mele melodii de balet. M-am ridicat pe vârfuri și am făcut o piruetă lentă, destul de reușită. M-am lăsat apoi pe spate Într-o poziție mai complicată și am mai făcut Încă una, de această dată piciorul drept tremurându-mi amenințător. Mi-am pierdut apoi echilibrul și am căzut pe piciorul problemă. Durerea era Îngrozitoare, dar m-am străduit să nu țip pentru a nu le aduce părinților la cunoștință imprudențele mele. De jos se auzea vocea Mariei și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Te cunosc de aproximativ un minut, dar văd În tine un excelent viitor psiholog, i-am spus ironic. El dădu dezaprobator din cap. ― Nici vorbă. Spuneam doar un adevăr universal. Zâmbi larg, Într-un mod care m-a făcut să tremur instantaneu. Încercam să ignor faptul că arăta foarte bine și era drăguț cu mine, dar nu prea reușeam. ― Eu sunt Damian. M-am uitat vreo trei secunde la mâna lui Întinsă Înainte să i-o Întind pe a mea. ― Alisia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cum n-am mai trăit niciodată. Iar azi am făcut ceva ce nu credeam că am să fac vreodată: i-am spus că o iubesc. Pentru prima dată În viață, am spus-o și am fost sigur. Îmi amintesc cum tremuram de emoție. Mă gândeam la cum va reacționa. Va zâmbi? Va spună și ea ceva? Sau Îmi va arunca o privire ciudată și va râde, spunând că sunt nebun? Ei bine, da, a zâmbit și mi-a spus că sunt
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]