8,124 matches
-
utilizate în cursul ceremoniilor inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca o ploaie mare care răpăie înfundat. Dar nu e ploaie. Ce poate fi? E beznă, gura peșterii nu se ghicește; numai deasupra vetrei de jeratec ascuns sub spuză, în jurul căreia s-au cuibărit, ca de obicei, cu toți ai tribului acestuia pentru noapte, parcă ar fi o umbră de lumină roșiatică. De alături Omulețul simte răsuflarea liniștită, netulburată, a Mamei. Iar de partea cealaltă, de sub blana lui de urs, îi vine în auz sforăitul unui om bătrân, cu icneli și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă, până la ivirea zorilor. Precum a spus Vrăjitorul. *** Pentru că nu e încă un om împlinit i se spune "Omulețul". Dar știe că îi va fi urmaș Vrăjitorului la conducerea tribului. Și porecla nu-l supără. Deși de copil a trecut sub aripa și în grija acestuia, Mama i-a rămas o ființă iubită, lângă care se simte bine și acum. Aproape matur, se îngrijește la rândul lui de ea, o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și acum. Aproape matur, se îngrijește la rândul lui de ea, o ajută și o protejează cum poate. Caverna lor se află pe peretele stâncos de deasupra întinsurii de ape, cât vezi cu ochii, a Apei Mari care Dă Nori. Tribul lor nu e mare, dar are oameni puternici și sănătoși, hrăniți cu pește, vânat și cu ceea ce culeg femeile lor din pădure. Cu armele și uneltele lor din piatră cioplită și os, stăpânesc și folosesc o bucată bună din malul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
prăbușit în jos, în văgăuna izvoarelor, cu tot zmeurișul de pe ea. Speriat, ridicat pe picioarele care îi tremurau, Omulețul a înțeles mai bine cum face Apa care Curge să se apropie de coada Apei care Dă Nori. Întors la peștera tribului, cu gura ei pe peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul ei, la locul vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor din rășină de brad, sub
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar negreșit al contopirii Apelor. *** După o noapte de nesomn și așteptare, Moșul Vrăjitor și ucenicul lui se află acum în drum spre coada Apei Mari, urmați de mai toți bărbații tribului. E o primăvară timpurie, cu un vânt călduț dinspre Soare-Apune care a împins și a adunat ghețurile de pe fața Apei Mari către coada ei, împroșcînd cu clipirile soarelui ce se ridică din față, către locurile care își poartă undele Apa
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Semnalând această dilemă în anul 1969, este evident că C. Poghirc nu acceptă soluția prezentată mai înainte de I. Conea (cap. Toponimie, din Monografia geografică a RPR, vol. I, 1960), după care rădăcina hidronimului Dunăre ar fi den = apă, datorată unor triburi caucaziene, preindoeuropene, ce ar fi sălășluit cândva pe malurile Dunării noastre. 52 Russu I. I., op. cit., 1945; Wald Lucia, Slușanschi D., op. cit., 1987. 53 Cf. Lahovari G. I., Tocilescu Gr., Brătianu C. I., Marele dicționar geografic al României, București, 1898-1903
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
În acest sens, care implică ideea de transcendență În timp. Atunci cum rămâne cu riturile din grote? Se știe astăzi că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire a imaginilor: expresia religioasă nu consta atât În ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de transcendență În timp. Atunci cum rămâne cu riturile din grote? Se știe astăzi că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire a imaginilor: expresia religioasă nu consta atât În ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fuzionează cu diferite culturi născute departe de Eurasia leptolitică. Singurul fenomen de amploare, care pare să se atenueze și, În final, să Înceteze, este frecventarea și pictarea grotelor adânci, aceasta fiind, fără Îndoială, consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea relației sale personale cu spiritele, devine tămăduitor, vrăjitor, exorcist, cunoscător al viitorului, Înfăptuitor de minuni sau „taumaturg”. În timp ce mările acoperă vechile câmpii de coastă și fac să se desprindă insule, munții misterioși devin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manipularea morților după rituri În mai multe faze, care cuprind trepanația craniană și decapitarea adulților pentru păstrarea separată a capului. Pentru că este evidentă formarea unor unități antice tribale, devine verosimil faptul că religia contribuie la motivarea și consolidarea ideii de trib, a teritoriului, a endogamiei, a importanței crescânde a rangului atribuit unor indivizi. Se va vedea ulterior că unele aspecte ale acestei tradiții vor trece aproape neschimbate În neolitic. O importantă descoperire aruncă lumină asupra unei societăți Învecinate cu India nordică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Învecinate cu India nordică (Kenoyer et al., 1983). Un „vestigiu arheologic ezoteric” din tabăra de la Baghor-1, pe care Îl putem considera altar, demonstrează că oamenii din epipaleolitic din jurul anului 9 000 Î.Hr. venerau deja principiul feminin al universului, așa cum triburile locale au continuat să o facă până În zilele noastre, numindu-l șakti. Tocmai confruntarea etnografică este cea care permite să recunoaștem În frumoasa piatră cu suprafețele triunghiulare policrome, pusă În centrul unei platforme cu diametrul de un metru, simbolul aniconic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la descoperirea omenirii rurale, Începând cu Eurasia Occidentală. Chiar În inima acestui teritoriu se deosebesc recurențe și afinități sugestive Între leptolitic și neolitic. Din Ucraina până În Moravia, ne aflăm probabil În fața unor culturi cu o puternică permanență teritorială, a unor triburi unite În urma unui regim milenar de competiție și de schimb de-a lungul vastelor „pământuri joase” europene. Odată cu adoptarea vieții rurale, se Înregistrează creșteri ale populației și - după 5 000 Î.Hr. - concentrarea acestora În mari sate sau orașe În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la epoca bronzului la epoca fierului, o atenție deosebită merită, În regiunea Siriei și Palestinei, fenomenul constituirii statelor cu configurație națională, care substituie sau se contrapun fostelor state teritoriale. Aceste state naționale posedă o structură socială modelată după cea a tribului, la fel cum centrele locuite apar acum ca un soi de clan sau subgrup al tribului Însuși. Genealogia și legăturile de rudenie devin noile valori dominante. După modelul gentilic, pe primul plan se pune identitatea etnică și națională care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituirii statelor cu configurație națională, care substituie sau se contrapun fostelor state teritoriale. Aceste state naționale posedă o structură socială modelată după cea a tribului, la fel cum centrele locuite apar acum ca un soi de clan sau subgrup al tribului Însuși. Genealogia și legăturile de rudenie devin noile valori dominante. După modelul gentilic, pe primul plan se pune identitatea etnică și națională care se fundamentează pe convingerea unei descendențe comune dintr-un singur strămoș eponim (mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descendențe comune dintr-un singur strămoș eponim (mai mult sau mai puțin mitic), pe cultul comun pentru un vechi zeu tribal care devine zeu național, pe comunitatea de limbă, obiceiuri și cutume. Regele statului național este un vechi șef de trib care dovedește supușilor săi cu atașament patern, revendicând virtuți tipice celui care conduce o comunitate de persoane Înrudite Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
influxul culturii elenistico-romane. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale religiei cetății Palmira este În special persistența vechilor panteonuri tribale, „reorganizate” Într-un panteon civic articulat și unitar din punct de vedere formal datorită efortului teologico-politic al clasei sacerdotale. Diferitele triburi adunate În oază, fiecare cu tradițiile și cultele proprii, arată, la rândul lor, că au suportat În grade diferite influențele culturilor cu care au venit În contact, atestate, de exemplu, de prezența divinităților de origine mesopotamiană, arabă sau feniciană. Varietatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul Bene-Kohennabu, care a ajuns la vârful societății În secolul I Î.Hr. datorită activității preoților săi care au reușit să-l impună ca zeu național. Teonimul Înseamnă, pur și simplu, „Stăpân”, Într-o formă care atestă influența zeului babilonian Bel-Mardukxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Aglibolxe "Aglibol", teonime care arată că este vorba despre două „manifestări” ale zeului suprem. Cultul lui Bel și al triadei sale era cultul zeilor ancestrali (sau considerați astfel), asumați de clerul oficial pentru a simboliza moștenirea religioasă comună tuturor triburilor din Palmira. Caracterul foarte sincretic al acestei sistematizări teologice este confirmat de faptul că templul lui Bel, cel mai de seamă monument religios din Palmira, era definit ca „o casă a zeilor”, pentru că adăpostea multe alte culte cu origini diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
venerați Împreună Într-un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte pe Baalshamin („Stăpânul cerului”) și Îi includea pe Malakbelxe "Malakbel" și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte pe Baalshamin („Stăpânul cerului”) și Îi includea pe Malakbelxe "Malakbel" și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui Bel”, teonimul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolul al III-lea d.Hr., ne demonstrează acest lucru În mai multe etape care par să facă aluzie la itinerariul zilnic al soarelui, din zori până la apus. În ceea ce Îl privește pe Balshamin, căruia Îi era fidel mai ales tribul Bene-Maazin, acesta este un zeu bine-cunoscut În Orientul Mijlociu semit, care avea la Palmira un templu unde se bucura de o constantă venerație. Entitate celestă la origine, stăpân al fulgerului și al tunetului, este identificat În mod semnificativ cu Zeusxe "Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din tradiția feniciano-punică, introdus În oază, probabil, de grupuri tribale din Antiliban sau Hauran. Acesta deținea un sanctuar În afara orașului, plasat pe vârful Gebel Muntar (la sud-vest de Palmira), unde era venerat alături de o zeiță de origine arabă Manawatxe "Manawat". Tribul Bene-Agrud are pentru Ben-Hammon o devoțiune specială, marcată de faptul că i-au construit acest sanctuar. Reproducând parțial trăsăturile omonimului său fenician, Bel-Hammon era la Palmira o manifestare minoră a lui Bel, un zeu ancestral, protector al unei mici comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]