8,602 matches
-
a priceperii sale și motivul invidiei celorlalți. Sub aspect fizic, el reprezintă un ideal de cuceritoare bărbăție și frumusețe tinerească, având asupra celorlalți doi "nu numai ascendentul bogăției, ci și pe acela al frumuseții bărbătești clasice". (Ion Rotarii). Frumusețea sa tulbură și farmecă în aceliași timp: zvelt, delicat, gingaș și fermecător, cu fața albă ca spuma laptelui, cu mustața deasă de forma spicului de grâu, cu părul și ochii negri, el devine prototipul frumuseții masculine în viziune populară. Acest portret fizic
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se datorează și faptului că Eu sunt efectul acestor influențe și exist numai În cadrul unei anumite ordini sau norme care m-au produs. Orice modificare s-ar produce În interiorul acestei ordini mă va afecta și pe mine, schimbându-mă sau tulburându-mi ordinea interioară, Întrucât ordinea sau echilibrul meu interior reflectă ordinea sau echilibrul exterior al lumii și invers. Eu Însă nu pot evita această criză decât În cazul În care forța morală a Eului meu sufletesc este mai tare, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
neîncredere, de nesinceritate. Sentimentele morale sunt violate. O iubire se destramă din motive de infidelitate. Sentimentele erotice sunt violate printr-un act de impurificare formală sau simbolică, prin intrarea unei alte persoane În cuplul respectiv, al cărui echilibru va fi tulburat. În ambele situații, prietenie sau iubire, Între parteneri vor apărea sentimente ostile: ura, care este sentimentul opus iubirii, dușmănia și disprețul, care sunt sentimente opuse prieteniei. Din punct de vedere psihologic, fiecare persoană din aceste cupluri se va considera frustrată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei Își pierde orice sens. Prin păcat, persoana se schimbă, Își pierde ființa, se impurifică, pierzându-și calitatea de a mai putea fi „În comuniune” cu Dumnezeu sau cu celelalte persoane. Păcatul alterează natura umană. Vinovăția apasă, Încarcă, condamnă și tulbură conștiința morală. Cine generează atât păcatul, cât și vinovăția? Ambele au la origine motive comune, deși, aparent sau formal, ele par a fi de origini diferite. O aceeași motivație psihologică și morală le este comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate construi sentimente, emoții care să liniștească sau să tulbure. Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează sau comunică În mod repetat anumite „idei” și „sentimente” care ajung, În final, să fie acceptate, prin persuasiune de către cel căruia Îi sunt adresate. Sugestia este un veritabil „câmp semantic al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atitudine spontană care vine dinspre conștiința morală a celui care oferă, dar, În același timp, este și o voce a rațiunii, care Îmi spune că cel aflat În suferință, În nevoie, trebuie ajutat. Anulând, prin ajutor, suferința altuia, care mă tulbură, eu simt mulțumirea unui act sufletesc și moral al binelui Împlinit. Orice ajutor este un act de compensare a durerii, suferinței, lipsei, izolării, excluderii. El anulează situațiile Închise ale vieții, oferind acestor persoane aflate În dificultate perspectiva revenirii la o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conștiinței noastre. Noi judecăm, conștient sau inconștient de cele mai multe ori, acțiunile noastre trecute, prin prisma datoriei pe care am avut-o de Împlinit, fie față de propria noastră persoană, fie față de ceilalți. Datoria Îndeplinită corect mă mulțumește. Ea nici nu mă tulbură, dar nici nu mă mișcă În mod deosebit, Îmi apare ca ceva firesc, care trebuia Îndeplinit, și de care m-am achitat conform normelor prescrise. Binele mă mișcă mai puțin, chiar dacă este asociat cu bucuria. În schimb, faptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mă mișcă mai puțin, chiar dacă este asociat cu bucuria. În schimb, faptul de a nu-mi fi făcut datoria, sau de a fi greșit, involuntar sau voluntar, prejudiciindu-mă astfel atât pe mine, dar mai ales pe ceilalți, mă va tulbura. Răul pe care l-am făcut cândva va reveni permanent În gândurile și sentimentele mele ca o apăsare pe care nu o pot Îndepărta cu ușurință. Puterea răului este cu mult mai mare asupra mea decât cea a binelui făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihomorală din trecut. Apare Întrebarea dacă toți cei care greșesc, și sunt vinovați, regretă sau nu? Sunt persoane care nu regretă actele de care sunt vinovați? Sunt indivizi pentru care vinovăția nu reprezintă un motiv de regret, care să le tulbure conștiința și liniștea sufletească interioară? Da. Există și o asemenea categorie de indivizi. Regretul este legat de conștiința morală, care judecă Eul personal pentru faptele sale. Prin urmare, este absolut indispensabilă prezența unei conștiințe morale În persoana respectivă, care să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
educație, psihoterapie și terapia morală. Educația reprezintă totalitatea metodelor de formare ale personalității. Terapiile sunt metodele prin care se urmărește și se realizează restabilirea echilibrului tulburat sau pierdut al unei personalități. Psihoterapia are ca obiectiv restabilirea stării de echilibru psihic, tulburat de condițiile produse de boala psihică. Psihoterapia morală vizează Însă restaurarea personalității și a valorilor umane pervertite sau pierdute de către individ. Se poate deci remarca faptul că Între acestea există diferențe semnificative, care le conferă fiecăreia direcții de acțiune precise
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
desfășurare ale acesteia. Le vom analiza În continuare. 1. Scopul urmărit Scopul acțiunii de psihoterapie morală constă În următoarele obiective pe care trebuie să le realizăm: anularea stării de neliniște, de angoasă, a persoanei aflate În suferință, a disperării care tulbură starea de echilibru sufletesc interior; redarea Încrederii În sine, În propriile forțe, prin mobilizarea resurselor sale sufletești, pentru a putea lupta Împotriva suferinței; ideea că nimic nu este ireparabil În afară de moarte și că toate obstacolele vieții pot fi depășite; redarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
concentrează toate problemele sale. Încă de la Erasmus, orice umanist pune problema omului și Încearcă să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă voi Încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1913”. Ambele încep cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
odinoară, atare plimbări deveniseră, în anii de la confluența deceniilor trei și patru ale secolului trecut, periculoase. Viața era din ce în ce mai tensionantă și mai brutală. E adevărat, plimbîndu-se singur noaptea, trăise și în trecut emoții puternice, care, cum spune în „Pălind”, îl tulburaseră și-l paralizaseră. Totuși, atunci, astfel de întîmplări erau rare, iar motivele excitației sale nervoase - diferite. Spaima n avea nume sau venea, ca în „Bucăți de noapte”, de la foșnetul făcut pe frunziș de „dihănii”. Acum, ea era dată de oameni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu), se „zbat („Și-atunci, lîngă mormînt,/ Plopi cu frunza rară/ S-au zbătut ușor în vînt,/ Zile lungi de vară” - Topîrceanu), vuiesc („Plopii începură să se clatine cu vuiet”- Vasile Demetrius), în rezumat, sînt imagini plastice ale sensibilității neliniștite; tulbură 8). Din cauza foșnetului său permanent, - spune o legendă de Petre Dulfu -, plopul a fost blestemat de Maica Domnului. Vrînd să nască sub el, n-a putut, și atunci „l a cuvîntat”: „-Alei, plop ne-ndurat ,/ Fieți neamul blestemat,/ Și de mine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să adaug și că nimic nu-l mai mișcă! Bacovia cere să fie „lăsat în secret”, adică lăsat în pace. Vrea așa ceva doar cine crede că merită să fie crezut în tot ce spune sau cine nu vrea să se tulbure cu amintiri neplăcute. „Secretul” e o pro-blemă de demnitate. Cerînd să fie „lăsat în secret”, uitat, Bacovia nu cere totuși nici un fel de îngăduință pentru sine. El știe că mai curînd cei care se afișează au ceva de ascuns ori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ateneului” , a vorbit despre Bacovia. A povestit că l-a văzut o dată în holul Societății Scriitorilor Romîni și altă dată la Căminul Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În lume-atît de singur și-atîta de străin. Și inima-mi se strînse și viața-mi sta în gît... "194 S-a gîndît și la moartea lui și, în legătură cu aceasta, s-a gîndit și la Veronica. Dar tocmai atunci privirea-i tulburată și rătăcită prin cimitir s-a oprit pe mormîntul Casandrei. Crucea ei strîmbă stăruia ca o mustrare tîrzie, din partea primei lui iubite, căreia îi jurase credință pe toți vecii. Pe dosul unei petiții, pe care numai o începuse către Prezidentul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
distribuiți în aceste roluri nebuloase. Cine era în avantaj? Care din ei trăia o plăcere mai mare? Care erau diferențele dintre impulsurile lor? Cine juca ce rol? Cum putea fi sigur cineva? N-a ajuns la nicio concluzie și era tulburată de sănătatea precară a lui Michel. Avea acum peste 70 de ani și dusese o viață destrăbălată risipindu-și proprietățile și averea. Iernile pariziene deveniseră insuportabile pentru el, și în 1925 se instala pentru o parte din an în blândul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei de „rezovare”, considerate pur psihologice. Fenomenele de frustrație și conflict sunt legate, în cadrul sistemului psihologic al lui Lewin, de conceptul de „trebuință”, care reprezintă elementul dinamizator al persoanei. Apărută într-o anumită „zonă” a sistemului psihologic al persoanei, trebuința tulbură echilibrul zonei respective, prin creșterea nivelului tensional în acel punct (determină, astfel, „locomoția” individului, ca mijloc de restabilire a echilibrului tulburat prin nașterea trebuinței). „Locomoția”, în conceptul lui K. Lewin, este în funcție de vectorul realizat, putând fi adecvată în situații normale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de „trebuință”, care reprezintă elementul dinamizator al persoanei. Apărută într-o anumită „zonă” a sistemului psihologic al persoanei, trebuința tulbură echilibrul zonei respective, prin creșterea nivelului tensional în acel punct (determină, astfel, „locomoția” individului, ca mijloc de restabilire a echilibrului tulburat prin nașterea trebuinței). „Locomoția”, în conceptul lui K. Lewin, este în funcție de vectorul realizat, putând fi adecvată în situații normale, dar și subtitutivă, imaginativă, aberantă sau inadecvată, în situațiile când conflictul și frustrarea devin stresante. Tendința generală a sistemului psihologic al
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Așezând la baza concepției sale asupra personalității conceptele de „trebuință” și „pulsiune” - a căror organizare și ierarhizare constituie „aparatul dinamogen și motivațional” al persoanei, fiind menite să asigure progresul și socializarea în cadrul diferitelor conduite (prin faptul că sunt capabile să tulbure echilibrul interior de moment și să asigure dezvoltarea - A.H. Murray construiește o teorie prin excelență motivațională asupra personalității, centrată pe ideea de direcționalitate. Deci încearcă să acorde o importanță egală, în edificarea personalității, predispozițiilor ereditare, influențelor suferite de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Invitație la cunoașterea de sine”, 1970, Ed. științifică, București. După W. Cannon, „homeostazia” reprezintă totalitatea reacțiilor complexe de adaptare a organismului animal,, care au rolul de a îndepărta sau limita la maximum acei factori din mediul intern sau extern care tulbură constanța dinamică relativă a mediului intern al organismului. („The Wisdom of the body”, 1932, New York). Vezi, de exemplu, J. Delay, P. Pichet, Abrégé de psychologie, 1962, Mason, Paris, cap. VI; Harold A. Anderson, Gladis L. Anderson, Manuel des techniques projectives
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe o groapă. Fantasticul banalității apare, la Brumaru, din această comutare", observa, pe bună dreptate, Daniel Cristea-Enache. Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic, pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese sunt fructe ce-și sfarmă armura/ Și-i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]