80,833 matches
-
toată acțiunea prezentată în carte este un vis premonitoriu și inițiatic al Dorinei înainte de întâlnirea reală cu Andronic într-o zi ploioasă din prezent. Criticii au evidențiat calitatea filmului, considerându-l ca un punct de reper în seria ecranizărilor după scrierile lui Mircea Eliade. A fost lăudată, de asemenea, interpretarea profesionistă și filozofică a lui Claudiu Bleonț în rolul lui Andronic. Secvența centrală a exorcizării șarpelui a fost considerată însă neconvingătoare și fără dramatism. Filmul a fost distins cu trofeul Dionysos
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
יותם ראובני , numele la naștere: Jean Riven, născut la 2 decembrie 1949 la Iași) este un scriitor, poet, traducător, publicist și editor israelian, originar din România. Influențat de Proust și de scriitorul israelian Pinhas Sadè, este un reprezentant proeminent al scrierii „fluxului conștiinței” în literatura ebraică. Yotam Reuveni s-a născut în 1949 la Iași sub numele Jean Riven în familia unui croitor evreu. O parte din membrii familiei, inclusiv unul din bunici, au emigrat în Israel în primii ani ai
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
scriitor, Reuveni, care își ebraizase numele, a lucrat în acelaș timp ca redactor la ziarul „Haaretz”, iar mai târziu la ziarul „Yediot Aharonot”. În anul 2000 și-a înființat o editură, numită „Nimrod”, în care a publicat o parte din scrierile sale și traduceri din literatura și gândirea românească și universală. Pentru o foarte scurtă vreme a organizat în locuința sa din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod”, în care a pus în scenă câteva din scrierile sale
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
din scrierile sale și traduceri din literatura și gândirea românească și universală. Pentru o foarte scurtă vreme a organizat în locuința sa din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod”, în care a pus în scenă câteva din scrierile sale. În ultimii ani scriitorul trăiește la Ashdod. Prima sa carte „Pentru iluzie” („Be'ad Hahazayá”) a apărut în anul 1978. Cartea cuprindea confesiuni legate de existența omului în univers, în cosmos, în noapte, abandon și pustietate, și s-a
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
figura lui moș Gheorghe Barnea, pescar ce apare și în povestirea „Pasaj de rațe, sara” din volumul sadovenian. Topîrceanu afirmă că a notat chiar a doua zi amintirile de la acea vânătoare, care l-ar fi inspirat pe care Sadoveanu în scrierea volumului „Țara de dincolo de negură”. Într-un post-scriptum, poetul afirmă că povestirile sadoveniene sunt „pagini de strălucitoare poezie”, recunoscând în același timp că îl uitase de mult timp pe moș Procor, cu care stătuse de vorbă într-una din călătoriile
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
se produce lin: "„Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea.”" Conștiința omului ce trăiește la munte capătă alte dimensiuni, trecând de la efemer la etern, într-o stare de liniște stăpânitoare. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Romantismul liric al scrierii provine, potrivit criticului Pompiliu Constantinescu, din evadarea permanentă din constrângerea
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de liniște stăpânitoare. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Romantismul liric al scrierii provine, potrivit criticului Pompiliu Constantinescu, din evadarea permanentă din constrângerea socială, din exaltarea forțelor primare ale naturii și din simplificarea psihologiei la vizualitate. Cartea este descrisă ca „un manual poetic de vânătoare, cu o serie de cuceritoare peisagii, câteva amintiri
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui Eminescu și Hogaș. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă care ajunge la o fuziune intimă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice și fantastice, fiind locul unde se petrec
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
care ajunge la o fuziune intimă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice și fantastice, fiind locul unde se petrec atâtea întâmplări ireale și misterioase, accesibile doar celor care nu și-au pierdut puritatea sufletească umană. Criticul George Călinescu constată că în scrierile lui Sadoveanu „căutarea singurătății nu mai e o asceză, ci un rafinament” ce produce o „stare de fericire statornică”, iar vânătoarea și pescuitul devin prilejuri de a te bucura de frumusețea naturii; scriitorul înlocuiește senzația de melancolie de tip eminescian
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
deoarece imaginile descriptive ale naturii au „o frumusețe literară stupefiantă care le face să pară desprinse din poezia lui Eminescu”. Cu toate acestea, au existat și unele opinii critice mai rezervate. Perpessicius remarca caracterul „când livresc, când oarecum artificios” al scrierii care se datora faptului că lipsea ceva din „acea împletire de umor discret și de poezie mistică” din "Cocostârcul albastru". Volumul "Țara de dincolo de negură" a fost tradus în limba cehă ("Země za mlhou. Povidky", SNDK, Praga, 1960; traducere de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Institutului Kern, numit acum Centrul Național de Expertiză pentru Asia de Sud și Himalaya. Colecția constă din 1756 de articole: 998 imprimate despre religia și cultura tibetană, 576 de manuscrise, dintre care 19 manuscrise ale Bön. Colecția conține de asemenea 182 de scrieri Lepcha. Ele sunt scrise în limba Lepcha sau Róng, un dialect din familia de limbi tibeto-birmană. Ea este sub acest aspect cea mai mare colecție de felul ei din lume. Această bibliografie nu cuprinde articolele despre subiecte teosofice pe care
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
drept surse cunoștințe și amici ai lui Sanua din cercuri avizate și din administrația țării. În iulie 1879 Saturday Review of London a consacrat un articol foarte favorabil acestei publicații egiptene din exil, care este menționată și în mai multe scrieri memorialistice din epocă. După ocuparea Egiptului de către britanici, Sanua a accentuat linia politică anticolonialistă și patriotică, sub lozinca „Egiptul egiptenilor!” Nu s-a mai intors in Egipt, afirmând ca nu va reveni atâta timp cât țara este sub stăpânire britanică.
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
de Jean Buridan. Prin invențiile sale, din care se pot menționa diverse orologii și mecanisme, precum și o pompă de apă, Al-Jazari devansează cu mult orizontul științific al acelei perioade (secolul al XII-lea). În 1551 Taqi al-Din a prezentat, în scrierile sale care au tratat diverse teme științifice, o mulțime de orologii mecanice, dar și un fel de motor cu abur care era utilizat în scopuri culinare (rotirea cărnii pentru fript). Învățatul islamic este considerat unul dintre primii proiectanți de pompe
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Ea a făcut parte în același an din antologia "Vîrsta de aur a anticipației românești" (Editura Tineretului, București, 1969), editată sub îngrijirea lui Ion Hobana și care a încercat o recuperare a scrierilor S.F. uitate din prima jumătate a secolului al XX-lea. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
accepte miracolul, preferând să uite evenimentele pe care le-au trăit. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Nopți la Serampore” poate fi considerată o nuvelă S.F., dacă se acceptă definiția că o scriere științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau chiar pseudoștiințifică. Explicarea întâmplării stranii trăite de cei trei orientaliști prin teoria existenței universurilor paralele (vehiculată de Swami Shivananda) poate fi o astfel de
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, apoi în cinci volume editate de Editura Athenaeum din Pesta. Dramatizarea romanului a fost realizată de însuși Jókai și pusă în scenă în anul 1884. Potrivit celor afirmate de Jókai în postfața scrierii, romanul este inspirat dintr-o poveste adevărată pe care a auzit-o în copilărie de la sora bunicii materne. Tema romanului o reprezintă căutarea fericirii, fiind puse în opoziție romantismul dragostei și realismul brutal al vieții sociale. Romanul s-a bucurat
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
lucrări ale lui Jókai ("Az elátkozott család", "Politikai divatok", "A tengerszemű hölgy" și "A mi lengyelünk"). Unele evenimente legate de turci (revoltele turcești din cea de-a doua jumătate a anilor 1820) și de obiceiurile musulmane au fost extrase din scrierile "Geschichte des Osmanischen Reichs" a istoricului francez Baptistin Poujoulat și "Osmanografia" a lui Sámuel Decsy. Existența pe Dunăre a unei „insule a nimănui” care nu aparținea în anii 1860 în mod oficial nici Ungariei și nici Turciei a fost evidențiată
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
scriitorul ar fi lucrat la romanul " Omul de aur" între anii 1870 și 1872. Publiciștii Károly Eötvös și Kálmán Mikszáth au susținut că romanul ar fi fost scris în timpul a câtorva luni la reședința lui Jókai de la Balatonfüred; potrivit lui Mikszáth, scrierea romanului ar fi fost finalizată într-o perioadă de opt săptămâni. Autorul s-ar fi grăbit pentru că trebuia să-și plătească niște datorii ce ajungeau la scadență. Romanul " Omul de aur" a fost publicat pentru prima dată sub formă de
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
în ). Bródy a descris viața locuitorilor de pe „Insula nimănui” și a ignorat complet tema dragostei. Această variantă a fost publicată în două ediții (1894 și 1910) și a fost tradusă în limba germană. "Omul de aur" este cea mai citită scriere a lui Mór Jókai, având o popularitate mare în rândul cititorilor de la începuturile publicării sale și până în prezent. Autorul-însuși menționează în postfața ediției finale a romanului, publicată în 1896 de Nemzeti Kiadás, că „acesta este cel mai răspândit” în rândul
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
de Nemzeti Kiadás, că „acesta este cel mai răspândit” în rândul cititorilor. Tirajul primei ediții a romanului "Omul de aur" nu se cunoaște. Numărul de exemplare publicate în deceniile ulterioare au oferit totuși informații care să contribuie la determinarea popularității scrierii. În perioada 1954-1962, de exemplu, au apărut în diverse ediții aproape 300.000 de exemplare ale cărții. Potrivit sondajului public "A Nagy Könyv" efectuat în anul 2005 de Televiziunea Maghiară, romanul lui Jókai s-a plasat pe locul 5 în
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
ficțiune, ci ficțiunea îmbracă forma umană”. Prozatorul Dénes Jónás a evidențiat o serie de asemănări între romanele " Omul de aur" al lui Mór Jókai și "Geniu pustiu" al lui Mihai Eminescu, scrise ambele în aceeași perioadă, afirmând că cele două scrieri sunt „opere complexe, prin sinteza specifică pe care o realizează între paradigma romantică occidentală și o mentalitate literară determinată și de factori extraliterari specifici, (...) două romane ilustrând același model al romantismului central-european, spațiu care este, cel puțin pentru momentul la
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
este autorul unor studii teologice, cărți și articole mai ales despre Vechiul Testament și ecumenism - dialog interortodox, interconfesional și interreligios. Deasemeni a publicat articole cu caracter comemorativ despre personalități ecleziastice și culturale, despre evenimente semnificative din viața Bisericii, a contribuit cu scrieri în diferite ediții românești ale Bibliei, a făcut recenzie de carte, a publicat predici și cuvinte de învățătura la sărbătorile unor sfinți. Este membru în Organizația Internațională pentru Studiul Vechiului Testament ("International Organization for the Study of the Old Testament
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
ei. Cu toate acestea, creaturile Garthim atacă satul, dar Kira, Jen și Fizzgig fug atunci când Șambelanul împiedică una dintre creaturi să-i atace. Majoritatea Podlingi-lor sunt înrobiți. Jen și Kira descoperă un oraș Gelfling în ruine. Găsind un obiect cu scrieri profetice, Jen descoperă că ciobul, parte a Cristalului, trebuie să fie reintrodus în acesta pentru a-i restabili integritatea cristalului. Șambelanul le spune celor doi, lui Jen și Kirei, că dorește să-i aducă la Skeksi pentru a face pace
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
cunoscut și ca Paisie de la Neamț sau Paisie cel Mare (în , în ; n. 21 decembrie 1722, Poltava, Malorusia - d. 15 noiembrie 1794, Mănăstirea Neamț), a fost un călugăr și teolog ortodox care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. El a fost un îndrumător al vieții monahale din Moldova și este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe. Ucrainean prin naștere, Piotr Velicikovski s-a născut la 21 decembrie 1722 în
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]