81,003 matches
-
sediul lucrativ/punctul de lucru al furnizorului de dispozitive medicale. În situația în care ridicarea dispozitivului medical de la sediul lucrativ/punctul de lucru al furnizorului de dispozitive medicale se face de către aparținătorul beneficiarului - membru al familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică), împuternicit legal-se utilizează cardul național de asigurări sociale de sănătate sau cartea de identitate/buletinul de identitate/pașaportul acestuia. În situația în care dispozitivul medical se eliberează prin poștă, curierat, transport propriu ori închiriat prezentarea cardului nu este necesară
Cardul de sănătate. Reglementări privin utilizarea acestuia, începând cu data de 1 mai 2015 by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102170_a_103462]
-
faptul că vorbea fluent în engleză, franceză și germană. În iunie 1873 a fost transferat la Londra, unde a fost fascinat de cultura britanică, devenind fan al lui Charles Dickens și George Eliot. În același timp s-a îndrăgostit de fiica propietarei casei în care locuia, Eugenie Loyer. După refuzul cererii în căsătorie a avut o cădere nervoasă, aruncându-și toate cărțile, cu excepția Bibliei, devotându-și de acum înainte viața lui Dumnezeu. A devenit furios pe colegii de muncă, spunându-le
Vincent van Gogh- ”îmi visez picturile și apoi îmi pictez visele” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102184_a_103476]
-
A fost o figură proeminentă în mișcarea femeilor din România, în perioada interbelică, punând bazele Asociației Emanciparea Femeii. Mihai Negruzzi Născută pe 11 septembrie 1876, la Iași, Elena a fost fiica scriitorului și omului politic ieșean Leon C. Negruzzi (1840-1890) și sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi (1873-1958). Familia sa a jucat un rol extrem de important în viața politică românească la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX
Ella Negruzzi, prima femeie avocat din Estul Europei - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102190_a_103482]
-
ar fi hărăzit caracterul domol și sfioșenia, această doamnă (1825-1909) ar fi reușit performanța de a fi mai mult decât „umbra” unui domnitor. Mica Elena Rosetti Crescută la ța-ră, printre mărunțișuri prețioase, precum mătăniile de mărgean ale bu-ni-căi de la Solești. Fiică a postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Catinca, născută Sturdza. Atât Elena, cât și frații săi, Constantin, Theodor și Dumitru, primiseră încă din copilărie o educație aleasă și severă, sub supravegherea directă a mamei. „Ca-tinca Ro-setti (...) ca ma-mă
Elena Cuza, soția lui Alexandru Ioan Cuza: „Minunata Principesă” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102198_a_103490]
-
spunea Dimitrie Bolintineanu. Dimitrie Bolintineanu Momente delicate Alte responsabilități, alte pro-vo-cări. „În saloanele Palatului din Iași în-cepuse a se arăta regulat de câte ori se afla și Alexandru Cuza fru-moa-sa văduvă, Principesa Maria Efrem Ob-re-no-vici, mama viitorului Princi-pe al Serbiei, Milan, și fiica cea mai mare a antiunionistului înfocat ce fusese Cos-tin Catargi.” (Lucia Borș - „Doamna Elena Cuza”). Mai tânără cu zece ani decât soția principelui Cuza, Ma-ria a reușit să-l seducă pe Cuza, din 1860 destinul ei intersec-tându-se cu cel al
Elena Cuza, soția lui Alexandru Ioan Cuza: „Minunata Principesă” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102198_a_103490]
-
se afla în stadiul terminal, iar sora ei era de asemenea bolnavă. Maica a trebuit să părăsească mănăstirea Prislop pentru a le fi alături, însă într-o zi, când nu era acasă, bătrâna s-a prăbușit din cauza durerilor, iar cealaltă fiică a ei, sora stareței, nu o putea ajuta. „S-au speriat rău și au strigat amândouă după părintele Arsenie. Și atunci, prăintele, în momentul acela, a fost acolo, îmbrăcat în veșminte preoțești cu crucea în mână și a zis cuvintele
Minunile părintelui Arsenie Boca. Zece mărturii despre miracolele duhovnicului de la Prislop () [Corola-website/Journalistic/102251_a_103543]
-
Paměť mojí babičce", care a devenit una dintre cele mai citite cărți în limba cehă ale deceniului. Romanul este povestit din punctul de vedere al cinci naratoare de sex feminin din trei generații ale aceleiași familii mongole: o bunică, trei fiice și o nepoată. Ea a ales ca acțiunea romanului să aibă loc în Mongolia, pentru a evita necesitatea de a scrie despre „fenomene artificiale” contemporane precum cariera și mass-media, deoarece a simțit că Mongolia era un spațiu mai puțin „poluat
Petra Hůlová () [Corola-website/Science/337542_a_338871]
-
India, Japonia, Java, Louisiana, Martinica, Mexic, Noua Caledonie, Filipine, Tibet, Tonkin, Tunisia și Venezuela. Toate rezultatele cercetărilor sale le-a documentat în mai mult de 260 de publicații cu mai mult de 3000 desene și acuarele de înaltă precizie (moștenite de fiica lui și dăruite muzeului de criptogamie în 1968). De menționat este de asemenea marele lui ierbar, achiziționat deja în 1905 de Universitatea Harvard. Colecțiile mai târzii se pot vedea tot în muzeul de criptogamie. Piața Narcisse Patouillard din Marconay a
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
Tamara Crețulescu, Valeriu Popescu, Tania Popa și Valentin Teodosiu. O arhitectă este arestată de Securitatea comunistă după ce prietenul ei a fugit în Occident. În perioada detenției naște o fată. După Revoluția Română din 1989 este eliberată dar rămâne șomeră în timp ce fiica ei nu-i înțelege problemele.
Aici nu mai locuiește nimeni () [Corola-website/Science/337553_a_338882]
-
(5 decembrie 1630 - 12 decembrie 1680) a fost regentă de Anhalt-Zerbst în perioada 1667-1674. A fost fiica lui Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a Ducesei Maria Elisabeta de Saxonia. La 16 septembrie 1649 în Gottorp, ea s-a căsătorit cu Johann al VI-lea, Prinț de Anhalt-Zerbst. Ei au avut 14 copii, dintre care
Sophie Augusta de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/337555_a_338884]
-
Născut la Detmold a fost al treilea copil al Prințului Leopold al II-lea de Lippe și a Prințesei Emilie de Schwarzburg-Sondershausen (1800-1867). La 9 noiembrie 1858, la Karlsruhe, Woldemar s-a căsătorit cu Prințesa Sofia de Baden (1834-1904), o fiică a Prințului Wilhelm de Baden. În urmă decesului fratelui său Leopold al III-lea, la 8 decembrie 1875, Woldemar i-a succedat că Prinț de Lippe. În 1892 împreună cu alți suverani germani, Woldemar a participat la o adunare la Berlin
Woldemar, Prinț de Lippe () [Corola-website/Science/337560_a_338889]
-
Broșteni, în apropierea mănăstirii Radu Vodă, lângă Dâmbovița, a fost înființat "„Spitalul de nașteri și moșit”", sub conducerea doctorului Josef Sporer, spital clădit de marele ban Mihail Ghica, fratele domnului, care i-a asigurat veniturile din prisosul averilor spitalului Pantelimon. Fiica sa, Elena Ghica, cunoscută sub pseudonimul Dora d'Istria, scriitoare, a fost prima femeie care a escaladat vârful Moench (4105m) din Alpii elvețieni la 11 iunie 1855 și vârful Mont Blanc, la 1 iunie 1860.
Mihail Ghica () [Corola-website/Science/337581_a_338910]
-
solemn, la 18 martie 2010 de către Jean d'Ormesson. Familia Jacob e originară din Bionville-sur-Nied, un sat din Lorena. Tatăl său, arhitectul André Jacob, a obținut în 1919 le Second grand prix de Rome. S-a căsătorit cu Yvonne Steinmetz, fiica unui blănar parizian, la 22 mai 1922 în arondismentul 9 din Paris. André Jacob i-a cerut soției sale bacalaureată și studentă la chimie să-și abandoneze studiile după căsătorie. După nașterea primilor doi copii ai cuplului, Madeleine și Denise
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit "în mod constant într-o stare de adulter și desfrânare". El și-a propus să se căsătorească cu fiica uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful nu avea nici un fel de scrupule în această chestiune, Margarethe nu a fost dispusă să facă pasul cu excepția cazului în care ave aprobarea teologilor și aprobarea
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
ducatului de Anhalt-Bernburg. Alexander Carl s-a născut la Ballenstedt la 2 martie 1805. A fost al doilea fiu (însă singurul care a supraviețuit vârstei copilăriei) al Ducelui Alexius Frederic Christian de Anhalt-Bernburg și a primei lui soții, Marie Frederike, fiica Electorului Wilhelm I de Hesse. După moartea tatălui său în 1834, Alexander Carl i-a succedat ca Prinț de Anhalt-Bernburg. La 30 octombrie 1834, la Gottorp, Alexander Carl s-a căsătorit cu Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, fiica Ducelui Friedrich Wilhelm
Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/337587_a_338916]
-
soții, Marie Frederike, fiica Electorului Wilhelm I de Hesse. După moartea tatălui său în 1834, Alexander Carl i-a succedat ca Prinț de Anhalt-Bernburg. La 30 octombrie 1834, la Gottorp, Alexander Carl s-a căsătorit cu Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, fiica Ducelui Friedrich Wilhelm de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Kassel. De asemenea, soția sa era sora viitorului rege Christian al IX-lea al Danemarcei. Mariajul a rămas fără copii. Din noiembrie 1855 Ducele a stat numai la castelul
Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/337587_a_338916]
-
râului Neva, la Sankt-Petersburg. Este un edificiu religios resfințit din nou pentru cultul ortodox în 2009 (după ce fusese desacralizat în perioada sovietică), folosit, de asemenea, începând cu anul 1990, ca sală de concerte de muzică clasică. În 1730, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare și al Ecaterinei I-a și moștenitoare a tronului imperial, dar înlăturată de la succesiune din rațiuni politice, a hotărât la vârsta de 21 de ani că-și va petrece ultimii ani din viață în liniște la
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
prenume complet: Pârvu-Ion-Constantin) s-a născut la 22 martie 1888, în București, ca fiu al căpitanului (ulterior general de divizie) Constantin Z. Boerescu (1854-1915) și al Alexandrinei Boerescu, născută Socec (1868-1952). În 1917 se căsătorește cu Felicia (Fifi) Maimarolu (1892-1977), fiica arhitectului Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Au avut doi copii: Despina Boerescu (1919-1987), măritată (1935) cu aviatorul Ștefan 'Bebe' Greceanu, iar din 1961 cu Ralph Sassoon (fără copii), și Codrea Boerescu (1921-1937). Pârvu și Fifi Boerescu au divorțat în 1924. Pârvu Boerescu
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
un istoric literar american de origine rusă. s-a născut la Sankt Petersburg în 1914. Tatăl lui era Heinrich Ehrlich (1882—1942), om politic evreu și unul dintre liderii organizației socialiste evreiești Bund. Mama lui era Sofia Dubnova (1885—1986), fiica istoricului și scriitorului evreu Simon Dubnow. În anul 1918, familia Erlich a emigrat în Polonia. Victor a studiat literatura slavă în perioada 1932-1937 la Universitatea din Varșovia. În anul 1942, cu ajutorul lui Chiune Sugihara - viceconsulul Imperiului Japonez la Kaunas, care
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
1865), și "Lorenzo de' Medici" de William Roscoe. El a tradus, de asemenea, din franceză unele lucrări minore ale lui Jules Michelet: "L'amour", "La femme", "La mer". S-a căsătorit cu Therese Boutin (1835-1900) cu care a avut o fiică, Elsa Spielhagen (1866-1942). El a murit pe 25 februarie 1911. Există străzi numite după el în orașul natal Magdeburg, precum și în cele trei orașe în care a trăit: Stralsund, Hanovra și Berlin. După ce a publicat "Clara Vere" (1857) și "Auf
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
început să apară în galerii de artă și muzee din Europa, Asia și Rusia. Din anul 2009, Heine nu mai crează artă politică. În anul 2012 a fost realizat un film documentar despre munca sa. Are un fiu și o fiică. Începând din anul 2012, Heine a început să producă și să compună muzică, cântând la tobe și la pian. În cariera sa, Heine a devenit ambasadorul unor mărci celebre, cum ar fi Samsung și Mazda. Ben s-a născut în
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
player și poet în timp ce bunicul ei, Mohamed Yahya Ould Boubane, se zice că a fost un talentat scriitor și virtuoz "tidinet." Mama ei, de asemenea, se trage dintr-o familie de cântăreți de muzică tradițională bine-cunoscuți. Ea și-a învățat fiica să cânte la "ardin," o harpă cu zece coarde, folosită în mod tradițional de către femei, atunci când Malouma avea șase ani.Malouma a început studiile la școala primară în 1965 în Mederdra. Ea s-a calificat drept profesor de școală elementară
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
sau, potrivit altor surse, în Odesa. Părinții săi erau intelectuali evrei ruși din clasa de mijloc; unchiul lui Slonim a fost criticul literar Iuli Aihenvald. Viitorul critic era, de asemenea, o rudă îndepărtată a lui Ievsei Lazarevici Slonim, a cărui fiică, Vera Ievseievna, a devenit soția romancierului Vladimir Nabokov. Potrivit rusologului Michel Aucouturier, memoriile lui Slonim îl arată ca pe un erudit și un adept al estetismului, ale cărui „simpatii socialiste” au fost doar cimentate de Revoluția Rusă. În timpul studiilor secundare
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
al locului există și astăzi dar conacul a fost dărâmat. Filip Lenș s-a încuscrit cu Costache Văcărescu prin căsătoria unei fete de-a lui cu unul din urmașii Văcăreștilor. Ca urmare, Lenș a dat moșia din Pitaru ca zestre fiicei sale și din acest motiv, o perioadă de timp, locul s-a mai numit Văcăreștii-de-Răstoacă, după numele noului proprietar asociat cu numele râului principal ce trece pe aici. Formarea acestui toponim local diferă de cel al Văcăreștiilor de lângă Târgoviște, acolo
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
care a urmat cursurile Școlii Naționale de Artă din București, fiind înscris la clasa profesorului Jean Steriadi, care era fiul lui Alexandru Steriadi, prietenul lui Nicolae Grigorescu. Gheorghe (1886-1955), fiul lui Nicolae Grigorescu, s-a căsătorit cu Ana (Anișoara) Vlahuță, fiica lui Alexandru Vlahuță, prietenul artistului. Din această legătură s-au născut patru urmași: Nicolae Grigorescu Gh., Niculina Grigorescu, Dinu Gh. Grigorescu și Ruxandra Gh. Grigorescu, după cum urmează: În anul 1997, Dinu Gh. Grigorescu și cuplul Theodorescu au venit în România
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]