80,728 matches
-
lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă putere de seducție. Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi acoperă o treime din chip și aproape în întregime unul dintre ochi, decupaj cu efect de mască, acordând o și mai mare vizibilitate intensității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrației de carte sau picturii decorative. Criticul de artă, care semnează și o monografie Ștefan Popescu, asociază decorativismul simbolismului, mariaj care făcea parte atunci din gustul epocii 1900. "În culori suave, zâne și feți-frumoși evoluând printre copaci și flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă pictură. Tot cam atunci el expune și un proiect pentru fresca Ateneului, plin de personaje legendare sau alegorice, concepute cam în același spirit decorativ-simbolic"221. Cele douăsprezece fete de împărat ilustrează elocvent în ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de servi steluțele mele, și să fii însuți pătruns de lumină ca o stea strălucitoare. Atunci auzi doina lor. Doina răsună atât de dulce și ca din depărtare mare. Iar ele întindeau spre dânsul brațele lor, albe ca crinul. "Flăcău frumos! Fii al meu! Fii al meu! "Vino cu mine!" Așa se auzia din toate părțile. Ionel însă clătea numai din cap " Nu ne urî!" strigă una. Noi vrem să-ți facem orice plăcere, ca să-ți uiți valea pentru vecie"234
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la rândul său sursa folclorică, Houssaye insistă asupra caracterului onirico-erotic al compoziției lui Mirea, imaginând și un dialog ilustrativ între norii care s-au transformat în apetisante corpuri feminine, asemeni zânelor-iele. "Un pictor român, d-l Mircea, ne prezintă o frumoasă legendă a țărei sale. (...) D-l Mircea a exprimat bine poezia legendei. Copilul pe jumătate culcat, în extaz, cu fața suptă și ochii întunecați de voluptate, femeile ce apar din norii cei albi și trandafirii ca și ele, vârful muntelui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are seninătate, ci, prin modelajul ei cu accente și neregularități, cu o cută orizontală, adâncită, sugerează frământarea întregii ființe, frământarea ridicată la simbol de părul vâlvoi ce pare o imensă vâlvătaie a răzvrătirii și a aspirației către o lume mai frumoasă și mai dreaptă"274. Voluntarismul cu parfum revoluționar al acestui portret este pus pe seama combativității artistului, descifrată în cheia unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intenționa să înfățișeze un artist complet, expresia unui moment de sinteză al celorlalte arte. Pictorul se apropie de emblematizarea, transformarea figurii eminesciene în efigie, depărtându-se de o abordare "realistă", academizantă a ei. Un alt tablou, În amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mod clar sub influența Secession-ului. Graficianul inserează elementele portului tradițional românesc, aduse prin complicația liniei la un veșmânt de mare rafinament, în acord cu vegetația stilizată din jur, care continuă volutele rochiei fetei de împărat travestită într-o frumoasă țărancă română, "un personaj ardelean princiar". Acest desen apare pe coperta revistei preț de 12 numere, între 1 iulie și 31 decembrie 1902. La rândul său, Ary Murnu colaborează la aceeași revistă în 1908, iar Luceafărul său rezistă 18 numere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ / Căzuți în cap sunt ochii, un zâmbet trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în sculptură. Toți ceilalți sculptori ai generației simboliste sunt puși sub umbrela celor doi maeștri, fapt care-și găsește o justificare în cazul lui Paciurea și prin faptul că acesta era profesor la secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București. "De aceea toată sforțarea lor se epuizează într-o inteligentă servilitate tehnică, într-o imitare pur exterioară și superficială a maestrului Rodin și maestrului lor imediat, Paciurea"310. Totuși, Șirato face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă, cu ocazia expoziției ținute în salonul Sindicatului Artelor Frumoase, raportul strâns al sculpturii simboliste cu pictura, precizând că Boambă, "unul dintre puținii noștri sculptori talentați, dizolvă linia și forma care ar trebui să fie clare prima condițiune a plasticei -, într-o atmosferă pe care o ghicești ca un val
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre lucrări nudul intitulat La baie și Sărutul de influență rodiniană, în ziar fiind reprodus un Cap de studiu, o țărancă cu maramă, sculptorul imprimând figurii o expresie de o profunzime tragică 315. În 1911, Boambă absolvea Școala de Arte Frumoase din București ca elev al lui Dimitrie Paciurea, participa la Primul Război Mondial și se întorcea în România după trei ani de prizonierat în Bulgaria. S-a făcut curând remarcat la expozițiile Tinerimeii artistice, la care participase în intervalul 1914-1916
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salonului de Toamnă de la Paris, se ținea în Salonul de Geografie al Ateneului Român în noiembrie, în prezența patronilor spirituali ai cenaclului și a reginei Maria, punând în valoare opera conducătorului Cenaclului idealist. Artistul studiase sculptura la școala de Arte Frumoase din București (1900-1903), studii urmate de doi ani petrecuți la Academia Julian (1904-1905), în Paris, și stagiul petrecut la Florența sub îndrumarea sculptorului italian Rafaello Romanelli (1910-1911). Expozant în țară, la Roma și la Paris figura în Salonul Societății Artiștilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezidă în alerta unuia și evidenta inerție a celui legat la ochi. Somația unei decizii rapide se confruntă cu imposibilitatea de a discerne către ce să te îndrepți, care este alegerea destinală potrivită. Anghel Chiciu urma cursurile Școlii de Arte Frumoase din București între 1905 și 1909 și Școala Națională de Belle-Arte din Paris în atelierul lui Antonin Mercié. Sculptorul se arăta receptiv la arta rodiniană, fapt relevat de lucrări precum Gândire Mizantropă (1912), Avarul (1912), Catedrala, iar o serie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scârbă aproape princiară drept un "sculptor mic și gros de statură în contrast cu sentimentele lui de trubadur, care nu visa decât alegorii ușoare, pe care le executa într-un stil dulce"322. Sculptorul termina secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București (1887-1890), continuându-și studiile la Paris și la Roma, devenind profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București. Dincolo de sculpturile dedicate personalității și operei eminesciene discutate în alt capitol, sculptorul se arăta interesat de surprinderea stărilor sufletești tranziente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gânditori simboliști ieșiți de sub mantaua Gânditorului rodinian. Există în această galerie simbolistă mult mai puternic reprezentată decât ceea ce operele disipate ale sculptorilor pot invoca și apariții episodice precum cazul sculptorului ieșean George Swiacinsky. În articolul, "Opera senzațional de originală și frumoasă a unui sculptor român la Paris" din Adevărul literar și artistic, Doctorul Ygrec semnala opera unui sculptor de origine română, George Swiacinsky, fost doctor în chirurgie la Iași, refugiat la Paris și devenit sculptor după moartea tragică a soției pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ideal și Real, cu o întreagă legiune de monștri cu figuri apocaliptice și femei fermecătoare prin grația lor un vis feeric realizat în piatră"323. Și criticul urmează pe aceeași linie a asocierilor revelatoare: "Nouă ne face impresia că Făt Frumos al nostru e Ram trecut printr-o serie de transformări iar iubita lui Sita e a noastră Ileana Cosânzeana!"324. Constantin Prodan îi grupează pe sculptori în perechi, pe baza unei tensiuni constitutive care se instalează între operele lor. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Storck: "D-l Storck e un "raisonneur", iar asceza formală îl raliază școlii clasice. Se vede aceasta lămurit în Bustul d-nei D. Aci, prin simplicitatea mijloacelor tehnice, exprimă cumpănit raportul între diferitele planuri care, dimpreună cu moliciunea modelajului, accentuiază esențialul frumos, cuprins într-un obraz femenin"333. Criticul îl expediază ireverențios pe Spaethe într-o frază: "D-l Spaethe trimite două lucrări cu semnificația cărților de vizită trimise la domiciliu"334. Opinia lui Arghezi despre secesionism și Spaethe este la fel de tranșantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picioare ținând în mâini o uriașă sabie pe care este silită s-o sprijine de coapsă, în timp ce Holofern, victimă paralizată de sațietatea sexuală, la picioarele ei, întruchipează deja pe cel învins. Surprinde expresia aproape extatică a lui Judith, al cărui frumos corp gol se asociază cruzimii și actului sângeros care urmează. Gudrun Körner este de părere că intriga politică și sensul patriotic al gestului lui Judith nu au fost complet eliminate din tablou, dar că ceea ce prevalează este tema decadentă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împărătește episcopal, evocă senzații libidinoase și năravuri. Se cunoaște că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume; cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inconsolabil după descinderea în Infern și a pierderii Euridikei, cum apare, spre exemplu, în tabloul lui Gustave Moreau, Orfeu și mormântul lui Eurydice (1890, Musée Gustave-Moreau, Paris) sau a decapitării lui Orfeu, tot Gustave Moreau cu Orpheus (1865), al cărui frumos cap de efeb este expus pe lira care servește drept suport. În cazul decapitării lui Orfeu, se poate vorbi de o contaminare cu tema mai largă a lui damnatio capitis caracteristică esteticii decadente și o putem întâlni inclusiv la pictori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se degajă uneori un erotism subtil, evanescent, ca marcă a Jugendstil-ului sub influența lui Klimt și Von Stück. Peisajele sale se încarcă cu o melancolie misterioasă, pe care criticul o vede în tabloul Ruine reprezentată de chipul unei femei frumoase. "Aerul ce se degajă din lucrările sale pare a fi oriental; dar lumina clară a orientului, la dânsul, cochetează adesea cu misticismul german. Opera sa este plină de inspirație și concepție clasică cu construcții idilice și pline de un erotizm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vară" e de o fantezie delicioasă și plină de mister. [...] Alăturea însă se poate vedea ușor Loghi al culorizmului oriental, feeric ca exemplu în "Idilă", "Ruine" după un apus de soare, unde în fața unui peisagiu misterios apare chipul unei femei frumoase care ar fi geniul melancoliei"428. Din punctul de vedere al lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie de teme mitologice cărora artiștii germani simboliști sau romantici le imprimă forța viziunii. Caracterul clasicizant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și "Post mortem laureatus" și "Gavroche" (unde numai de Böecklin nu poate fi vorba) și Princessa bizantină, expusă în expoziția de care ne ocupăm, o pânză cu reale calități de armonie. Tot la "Tinerimea" a expus dl. Loghi și un frumos peisaj, reprezentând orașul Cavalla întrezărit prin crenelurile unui zid de o culoare roșcată"431. Dacă apropierea de Stück se face aproape firesc, Loghi era elev al acestuia, iar câteva dintre picturile sale, în special Postmortem laureatus sau Orientala, au ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gesturilor, în aceeași manieră literaturizantă care se constituie, pe un alt versant, ca o trăsătură simbolistă, în măsura în care pictorul încearcă să redea situații emblematice, decupaje ale unei coregrafii hieratice. "D-sa pictează cu predilecție scene din povești cu zâne clorotice, feți frumoși cu gesturi teatrale, convenționale, ce-și plimbă spleen-ul într-un mediu, tot teatral conceput, cu lacuri, lună, nori, stânci, castele etc. Fauna și flora din tablourile d-sale au un caracter nedeterminat în corelațiile lor de volum, formă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
minor, sau circumscriind-o unei etape tranzitorii a formării sale. Theodor Enescu configurează acest context secesionist cu care Luchian luase contact prin studiile sale la München, unde pleacă în toamna anului 1889 pentru a se înscrie la Academia de arte frumoase. "Pictură idealizantă cu teme mitologice și fantezii decorative făceau o seamă de artiști, care mai târziu se vor grupa sub numele de secesioniști, printre care și Franz von Stück, înrudit ca viziune cu poeticul Arnold Böcklin, dar cu timpul căzând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]