80,833 matches
-
publicat primele sale scrieri literare faimoase în "Messenger", inclusiv controversatele „Berenice” și „Morella”, precum și, în foileton, părți ale singurului său roman "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a părăsit revista începând cu numărul din ianuarie 1837, dar a contribuit cu scrieri chiar și după moartea lui White. Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe a publicat se numără:
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
Din cauza că proprietățile funciare din Cartago, capitala coloniala a regiunii, erau deja controlate de mare latifundiari, multi coloniști au început să se deplaseze spre vest începând cu mijlocul anilor 1600. În 1657, Alajuela a fost menționată pentru prima data in scrierile lui Juana de Vera y Sotomayor, un călător care a descris o astfel de mare proprietate aflată "pe râul La Lajuela." Înainte de a lua numele de Alajuela, zona a fost cunoscut sub numele de Villahermosa. Esteban Lorenzo de Tristán, episocpul
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
apărut pentru prima oară „Crimele din Rue Morgue”, „O pogorâre în Maelström”, „The Island of the Fay”, „Masca Morții Roșii” și altele. El a recenzat, de asemenea, "The Old Curiosity Shop" de Charles Dickens, "Twice-Told Tales" de Nathaniel Hawthorne, precum și scrieri ale lui Henry Wadsworth Longfellow, Washington Irving și mulți alții. El și-a construit o reputație de critic literar aspru, făcându-l pe James Russell Lowell să sugereze că Poe ar fi confundat uneori „flaconul său de acid prusic cu
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
prietenesc, dar nu i-ar fi plăcut poezia. Graham s-a revanșat față de Poe ceva mai târziu prin publicarea eseului „Filozofia compoziției”, în care Poe vorbea despre sursele sale de inspirație pentru celebrul său poem și despre teoriile sale cu privire la scrierea de calitate. Joseph Ripley Chandler și Bayard Taylor au fost, de asemenea, pentru scurte perioade ca redactori adjuncți ai revistei în 1848, iar Edwin Percy Whipple a fost principalul său critic literar pentru un timp. În 1848, după unele dificultăți
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
multe genuri, inclusiv ficțiune de groază, aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe care el este considerat că l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
atribuit doar „unui bostonian”, o colecție de poezii timpurii care nu au primit practic nici o atenție. În decembrie 1829, Poe a publicat volumul "Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems" la Baltimore, înainte de a debuta cu povestiri cu „Metzengerstein”, în 1832. Scrierea sa în proză cea mai de succes și cea mai citită în timpul vieții sale a fost „Cărăbușul de aur”, care i-a adus un premiu de 100 de dolari, cei mai mulți bani pe care i-a primit pentru o singură scriere
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
Scrierea sa în proză cea mai de succes și cea mai citită în timpul vieții sale a fost „Cărăbușul de aur”, care i-a adus un premiu de 100 de dolari, cei mai mulți bani pe care i-a primit pentru o singură scriere. Una dintre lucrările sale cele mai importante, „Crimele din Rue Morgue”, a fost publicată în 1841 și este considerată astăzi prima poveste polițistă modernă. Poe a numit-o „poveste de raționament”. Poe a devenit un nume celebru odată cu publicarea „Corbului
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
Poe a numit-o „poveste de raționament”. Poe a devenit un nume celebru odată cu publicarea „Corbului” în 1845, deși nu a fost un succes financiar. Alegerea carierei literare era la acel moment a fost o alegere dificilă și multe dintre scrierile lui Poe au fost scrise folosind teme furnizate în mod special pentru gusturile publicului de masă. Această listă de volume se referă numai la cele tipărite în timpul vieții lui Poe cu permisiunea lui. Antologiile moderne nu sunt incluse.
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
revista "Godey's Lady's Book". Povestirea este formată din mai multe scrisori scrise de plictiseală unei prietene de către o femeie ce călătorea cu balonul într-un viitor îndepărtat (mai precis în aprilie 2848, adică 1000 de ani de la data scrierii acestei povestiri), prilej cu care sunt făcute mai multe remarci satirice la adresa moravurilor sociale din prezent. Povestirea începe cu o notă trimisă de Edgar Allan Poe redacției Godey's Lady's Book în care afirmă că materialul trimis pentru publicare
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
Peter s-a confruntat cu iminentă moarte prin înec, deoarece nu putea să înoate sau să zboare de acolo. Sirenele nu au încercat să-l salveze, dar a fost salvat de Pasărea Nicăieri. Singurul loc numit în mod special în scrierile originale, în carte și în piesa de teatru, este Navă Piraților, pe care Căpitanul Hook o numește "Jolly Roger". Totuși, Barrie face referire la "câmpii", în apropiere de Neverwood. În multe adaptări ale lui Peter Pan, din filme, la televiziune
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
în colaborare, Ed. DU Style 1998 William Shakespeare, Henric VI - partea întâi (în volumul VI) William Shakespeare, Antoniu și Cleopatra (în volumul VII) Ambele traduceri - în noua ediție - integrala “Shakespeare pentru mileniul trei “, București 2013 Premiul “Perpessicius” pentru ediția critică Scrieri vol. I și II de Emil Botta - Editura Minerva 1981 Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1996 - volumul pentru copii “Povești mai mici pentru copii mai mari” - Ed. Ion Creangă Diploma și Medalia Academiei Carpatica - Premiul pentru creația poetică excepțională
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
el fusese director, poartă încă numele lui. Ca teoretician marxist recunoscut, Pannekoek a fost unul dintre fondatorii și o figură principală în din Olanda și Germania. El a fost activ în , și . Pannekoek a fost cel mai bine cunoscut pentru scrierile sale despre . El a considerat acestea ca o nouă formă de organizare, capabilă de a depăși limitările instituțiilor mai vechi ale mișcării muncitorești, ale sindicatelor și ale partidelor social-democrate. Bazând teoria sa pe ceea ce el considera ca lecțiile practice ale
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
ca "Lenin ca filosof - o examinare critică a bazei filosofice a Leninismului" (1948). Într-un pamflet, Pannekoek a atacat și a respins cu putere argumentele darwiniștilor sociali precum Herbert Spencer, pe care Pannekoek i-a numit "darwiniști burghezi". Pe baza scrierilor lui Darwin însuși — în special "" (1871)—Pannekoek a declarat:
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
până în 1963, de două ori pe săptămână până în 1969, și trimestrial și apoi bilunar din 1971. În anii 1920 până în anii 1960, a fost una dintre revistele cele mai răspândite și influente pentru clasa de mijloc a societății americane, publicând scrieri de ficțiune, non-ficțiune, benzi desenate și diferite articole ce au ajuns în milioane de case în fiecare săptămână. Revista a fost reproiectată în 2013. "" a fost înființată în anul 1821 și a devenit în timp cea mai răspândită revistă săptămânală
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
a devenit medic primar al Spitalului Clinic Județean de Urgență din Târgu Mureș, secția de anestezie și terapie intensivă (AȚI). Între anii 1992 și 2003 a fost profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. A contribuit la scrierea a trei monografii de specialitate și a numeroase articole științifice despre anestezie, terapie intensivă și imunologie, fiind de asemenea coordonator de doctorat în domeniul medicinei. La 28 septembrie 2010, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea SMURD, presedintele
Mircea Chiorean () [Corola-website/Science/336418_a_337747]
-
memorie cu acces direct. Era formată din "ferite", mici inele din materiale magnetice (ferită). Fiecare inel se putea polariza magnetic în cele două sensuri, asociate stărilor „0” și „1”, putând astfel stoca un bit de informație. Magnetizarea, numită operație de "scriere", respectiv testarea polarizării magnetice, numită operație de "citire", se făcea prin fire (linii) care treceau prin inele, fire prin care circulau impulsuri de curent electric. Prin impulsuri corespunzătoare inelele puteau fi magnetizate într-un sens sau altul. Impulsul de citire
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
prin inele, fire prin care circulau impulsuri de curent electric. Prin impulsuri corespunzătoare inelele puteau fi magnetizate într-un sens sau altul. Impulsul de citire distrugea starea inelului respectiv, astfel că după citire polarizarea trebuia refăcută printr-o operație de scriere. Cât timp feritele nu erau citite sau scrise ele își mențineau polarizarea existentă, astfel că o asemenea memorie era, în principiu, nevolatilă. Folosind inele mici și fire subțiri a crescut în timp, asfel că la sfârșitul anilor 1960 densitatea era
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
răspunsului este "timpul de acces" al memoriei. După citirie polarizarea inelului este în ambele cazuri „0” — prin urmare operația de citire este distructivă. Pentru a nu se pierde informația, polarizarea anterioară a inelului trebuie refăcută imediat printr-o operație de scriere. Timpul de acces plus cel de rescriere formează "ciclul memoriei". Pentru a scrie informația într-un inel, acesta trebuie să fie polarizat inițial în starea „0”, care se obține printr-o operație de citire. Firul de citire S este folosit
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
Pentru a scrie informația într-un inel, acesta trebuie să fie polarizat inițial în starea „0”, care se obține printr-o operație de citire. Firul de citire S este folosit doar în momentul citirii, iar firul Z doar în momentul scrierii. De aceea ulterior firul Z a fost eliminat, funcția sa fiind preluată de firul S, impulsurile prin el fiind coordonate de circuitele controlerului memoriei. Perfecționări ulterioare au scurtat la jumătate ciclul memoriei prin suprapunerea rescrierii unui inel cu citirea altuia
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
el fiind coordonate de circuitele controlerului memoriei. Perfecționări ulterioare au scurtat la jumătate ciclul memoriei prin suprapunerea rescrierii unui inel cu citirea altuia, precum și memorarea stării unui inel într-un registru și refacerea stării lui în următorul ciclu de citire/scriere. De asemenea, au fost combinate firele, existând arhitecturi în care printr-un inel trec doar două fire. Primele memorii cu ferite au avut un ciclu al memoriei de 6 µs, care la începutul anilor 1970 a scăzut la 1,2
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
de "Daci'en", însemnând "Amintirea iubirii mamei sale". Templul a fost în continuare renovat și extins în timpul dinastiei Tang, mai ales sub patronajul celebrului călugăr Xuanzang (602-664). Acesta a întreprins un pelerinaj până în India cu scopul de a aduce sūtrele, scrierile sfinte ale budismului. El și-a petrecut restul vieții traducându-le din limba sanscrită în limba chineză, mare parte din activitatea sa având loc la acest templu. În prezent, templul cuprinde un complex mare de clădiri cu diferite funcții. Printre
Templul Daci'en () [Corola-website/Science/336445_a_337774]
-
Marii Gâște Sălbatice". Pagoda a fost construită în anul 652 de către împăratul Gaozong (649-683). Acesta l-a desemnat pe călugărul Xuanzang drept stareț al templului și supraveghetor al lucrărilor de construcție a pagodei. Scopul ei a fost păstrarea relicvelor și scrierilor sacre aduse de Xuanzang din India. Inițial aceasta avea cinci etaje și 54 de metri înălțime. La câțiva ani însă, clădirea s-a prăbușit din cauza unui cutremur. În anul 704, împărăteasa Wu Zetian, cunoscută pentru pioșenia ei și pentru promovarea
Templul Daci'en () [Corola-website/Science/336445_a_337774]
-
schimbat îi zdruncină psihicul fragil și-l împinge către sinucidere. Chiar dacă nu se ridică la valoarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930) de Camil Petrescu, "Întunecare" rămâne una dintre cărțile valoroase ale literaturii române interbelice și scrierea fundamentală a lui Cezar Petrescu. Marele succes comercial al cărții l-a făcut celebru pe autor. Romanul a fost ecranizat ulterior de regizorul Alexandru Tatos într-un film omonim ce a avut premiera la 9 iunie 1986. Provenit dintr-o
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în mintea scriitorului, dar linia centrală a romanului s-a cristalizat abia după conștientizarea sacrificiului inutil al generației sale, mărturisea autorul într-un interviu publicat în "Adevărul literar și artistic", nr. 30, 11 august 1929. Istoricul literar Mihai Gafița plasează scrierea acestui roman în verile anilor 1923, 1924 și 1925 („trei vacanțe de vară, câte două luni”, potrivit mărturisirilor autorului). Cezar Petrescu a început să lucreze la acest roman în vara anului 1923, după încheierea unei perioade lungi de convalescență în urma
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Vardaru seamănă mult cu durerea trăită de ofițerul Vasili Denisov, prieten de familie al Rostovilor. Activitatea de gazetar i-a permis lui Cezar Petrescu să cunoască unele cazuri reale care i-ar fi putut servi ca surse de inspirație pentru scrierile sale. Un caz real relatat de un burghez (căruia „războiul i-a rotunjit averea și i-a dăruit două case, cu venituri cât două moșii în mijlocul capitalei”), publicat de autor sub pseudonimul C. Robul în revista "Hiena" la 8 august
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]