80,833 matches
-
a schimba rânduiala socială se datorează asumării de către intelectuali a unei condiții marginale, care contribuie la izolarea lor pe plan social. Autorul considera că Radu Comșa este un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am fost in stare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și trage originea din romanul "Dan" (1894) al lui Alexandru Vlahuță, creând un cerc vicios: „intelectualul” nu poate învinge deoarece astfel și-ar anula propria sa condiție de „intelectual”. Tânărul savant respingea această resemnare mioritică a intelectualului român, căutând în scrierile sale alte atitudini intelectuale în fața acelorași provocări. Ulterior, scriitorul a folosit unul dintre personajele secundare ale cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20 de ani în spital
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
operetă ca Pol Vardaru (ce plecase de acasă cu provizii de cafea și de coniac franțuzesc) se comportă vitejește, în timp ce adolescentul alintat Mihai Vardaru își descoperă o tărie de caracter nebănuită și pleacă voluntar la luptă, jertfindu-și viața. Realismul scrierii se datorează creionării autentice a mediilor sociale existente în perioada desfășurării acțiunii. Personajele lui Cezar Petrescu sunt indivizi normali, ce erau ușor de recunoscut de cititorii acelor vremuri printre prietenii și cunoștințele lor. Membrii familiei Vardaru sunt reprezentanți tipici ai
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din lagăr. Realismul faptelor prezentate în roman a fost evidențiat de majoritatea criticilor literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea au făcut ca acestea din urmă să fie uitate la scurt timp după ce au fost publicate. Principala calitate a romanului o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sunt dozate simplu și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de romanul "Ion" (1920) al lui Liviu Rebreanu. Alți critici au evidențiat superficialitatea și lipsa de substanțialitate a scrierii tributară unui provincialism cultural românesc. Membrii grupului Criterion erau cei mai vehemenți critici ai opereie sale. Mihail Sebastian a fost extrem de dur cu Cezar Petrescu și cu Ionel Teodoreanu, doi dintre cei mai populari romancieri ai perioadei, lăudând în schimb
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
tributară unui provincialism cultural românesc. Membrii grupului Criterion erau cei mai vehemenți critici ai opereie sale. Mihail Sebastian a fost extrem de dur cu Cezar Petrescu și cu Ionel Teodoreanu, doi dintre cei mai populari romancieri ai perioadei, lăudând în schimb scrierile mai profunde din punct de vedere psihologic ale lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și Mateiu Caragiale. Eseistul și sociologul Mircea Vulcănescu susținea însă că scrierile lui Cezar Petrescu sunt semnificative pentru că se înscriu într-o tradiție literară românească, chiar dacă au
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și cu Ionel Teodoreanu, doi dintre cei mai populari romancieri ai perioadei, lăudând în schimb scrierile mai profunde din punct de vedere psihologic ale lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și Mateiu Caragiale. Eseistul și sociologul Mircea Vulcănescu susținea însă că scrierile lui Cezar Petrescu sunt semnificative pentru că se înscriu într-o tradiție literară românească, chiar dacă au scăderi artistice. Iritat de succesul la public al romanelor lui Cezar Petrescu, criticul George Călinescu îi nega autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit de substanțialitate. Criticul afirma că scrierea poate fi lecturată agreabil și comod, dar este lipsită de starea de tensiune care ar putea uni părțile sale componente într-un ansamblu, în timp ce personajul Radu Comșa este mediocru, deși memorabil prin cicatricile care-l particularizează. Autorului i se recunoaștea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Vieții Divine. Subbaraya, redenumit Swami Krishnananda de către mentorul său, Swami Sivananda Saraswati, s-a născut la 25 aprilie 1922 într-o familie Madhva. El a învățat limba sanscrită la o vârstă fragedă și a început să citească și să memoreze scrierile sanscrite. Înțelegerea scripturilor hinduse l-a apropiat de filosofia Advaita. Deși dorea să ducă o viață de renunțare și de dezvoltare spirituală, tatăl său l-a convins să accepte un loc de muncă la Școala de Formare Guvernamentală Hospet din
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
loc de muncă la Școala de Formare Guvernamentală Hospet din Bellary în 1943. S-a îmbolnăvit acolo și s-a întors acasă. În 1944 a plecat de acasă pentru a vizita ashram-ul Sivananda din Rishikesh. A lucrat ca redactor al scrierilor mentorului său și în 1948, la cererea lui Sivananda, a scris prima lui carte intitulată "Realisation of the Absolute". (notă: Prefața cărții scrise de Swami Krishnananda este datată 1 august 1947. Introducerea scrisă de Swami Sivananda este datată 8 septembrie
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
Company sub titlul ,"Dead Mân<nowiki>'s Mirror"</nowiki>" (,Oglindă mortului<nowiki>"</nowiki>) în iunie, însă o poveste este lipsa : ,"The Incredible Theft<nowiki>"</nowiki>" (,Incredibilul jaf<nowiki>"</nowiki>) ; ediția Berkeley Books din 1987 include toate cele patru povești. Toate scrierile îl au ca protagonist pe Hercule Poirot. Ediția britanică a vandut cartea cu șapte șilingi și șase penny, iar ediția din SUA cu doi dollari. Inspectorul Japp îl întreabă pe detectivul Poirot dacă dorește să-l întovărășească în ceea ce privește o crimă
Triunghiul etern () [Corola-website/Science/336584_a_337913]
-
Bustul său, donat de filiala Timișoara a Academiei Române a fost realizat de Ina Popescu și dezvelit la 5 martie 2012. Născut la Ciacova, în Banat, a fost un ieromonah, scriitor și diplomat sârb. Iluminist, a influențat puternic cultura sârbă prin scrierile sale. A călătorit și a trăit în multe țări. O perioadă a predat la Iași. Spre sfârșitul vieții s-a stabilit în Serbia, unde a înființat „Marea Școală” din Belgrad, care avea să devină Universitatea din Belgrad. Bustul său, donat
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Cercetarea CETI s-a concentrat pe patru mari domenii: limbaje matematice, sisteme pictografice, cum ar fi mesajul Arecibo, sisteme algoritmice de comunicare (ACETI) și abordări de calcul pentru detectarea și descifrarea comunicării în limbaj "natural". Rămân încă multe sisteme de scriere nedescifrabile în comunicarea umană, cum ar fi Linear A, descoperite de arheologi. O mare parte a efortului de cercetare este îndreptat către modul de a depăși probleme similare de descifrare care apar în mai multe scenarii de comunicare interplanetară. În
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
a fost îngrijita la sfatul lui Jacques Gretser, S. J., și urma să fie inițial doar o traducere revizuită a lui Janus Cornarius. În 1622 și 1623 au apărut "Mastigophores", trei pamflete, si note cu privire la "Tertullian", o lucrare polemică. Printre scrierile sale anterioare, Pétau a introdus unele disertații magistrale despre cronologie; în 1627 a publicat "De doctrina temporum" și mai tarziu "Tabulae chronologicae" (1628, 1629, 1633, 1657). Această din urmă a depășit lucrarea "De Emendatione temporum" (Paris, 1583) a lui Scaliger
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
colecție bogată de documente. Pétau a exagerat greșelile scolasticii; dar el a apărat-o de acuzațiile formulate de Erasmus. În "Dogmata", după ce a prezentat istoria fiecărei dogme, el a adăugat respingerea noilor erori dogmatice. Stilul său a fost amar în scrierile sale polemice; el a fost mai blând în discuțiile cu Grotius. Memoria lui Pétau a fost sărbătorită a doua zi după moartea lui de către Henri Valois, unul dintre elevii săi, si de Leo Allatius într-un poem grec compus la
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
la revistele "România literară", "Viața Românească", "Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe tema antisemitismului intitulată " F. Aderca și problema evreiască" (publicată în 1999 de Editura Hasefer din București).
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
de a relata întâmplările prin care trecuse alături de bătrânul miner și, împins de un presentiment funest, scrie timp de câteva săptămâni un manuscris în care încearcă să-i redea cât mai fidel imaginea. O scrisoare primită chiar în ziua încheierii scrierii îl anunță că Zorbas a murit la Skopje și că i-a lăsat santuri-ul ca amintire. Romanul este împărțit într-un prolog și 26 de capitole, numerotate cu cifre romane (de la I la XXVI) și fără titluri. Romanul este
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
revista "Cahiers du Sud", cartea "Spiritualité hindoue", preluând coordonarea colecției Spiritualités vivantes. În 1960, la cererea guvernului Japoniei, a scris o carte despre shintoism (unul dintre cele patru cărți care vor fi premiate de Academia Franceză).. A tradus și editat scrierile mai multor maeștri spirituali hinduși printre care Shri Aurobindo, Râmana Maharshi, Gandhi, Vivekânanda, Ma Ananda Moyî, Râmdâs și Râmakrishna. Jean Herbert a murit în 1980, la vârsta de 84 de ani. Scriitorul grec Nikos Kazantzakis i-a dedicat versiunea franceză
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
calitățile. Fiind un veritabil poliglot, cunoscător a multe limbi din Europa și din Orientul Apropiat, Bejerano a servit uneori că translator la Ministerul de Externe și la curtea regală a României. L-a asistat pe generalul român Vasile Herescu-Năsturel la scrierea istoriei Războiului de independență a României, prin traducerea de inscripții și documente din limbile turcă, persana și arabă. El a luat parte și la înființarea mișcării presioniste Hovevey Tzion din România și a corespondat cu Theodor Herzl, Max Nordau și
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
Macedonia Salutaris, dar regiunile de la frontiera de nord, locuite de dardani, au ajuns să facă parte din Moesia Superior. Deja în 400 d.Hr. paionienii își pierduseră identitatea, Paionia devenind doar un termen geografic în cadrul regiunii Macedonia. În anii '580, scrierile bizantine atestă raidurile slavilor în teritoriile bizantine ale regiunii Macedonia. Populația slavă care s-a așezat în regiunea Macedonia s-a asimilat cu autohtonii și a îmbrățișat creștinismul în jurul secolului al IX-lea, pe timpul prințului Boris I al Bulgariei, și
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
o mare tăbăcărie localizată în cartierul creștin, dupa cât se pare tot pentru a deranja pe locuitorii creștini din vecinătate. Stuart, autorul acestor remarci, crede că acest fenomen indica "ura acerbă a musulmanilor față de nemusulmani". Un alt martor, Schulz, în scrierea „Țara Sfântă” (citat de Yehoshua Ben Arie p.362) scrie că „spre abator ducea o trecere îngustă către o curte deschisă, pătrată și înconjurată de ziduri și magazii. Vitele legate de niște stâlpi erau tăiate pe loc, bucăți de carne
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
evrei ai Talmudului și al Bibliei din Evul Mediu. s-a născut în 1249 la Perpignan, care făcea parte în acea vreme din Principatul Cataloniei. a studiat la Narbonne, în Franța, cu Reuven ben Hayim. El a fost înrâurit de scrierile lui Moshe ben Maimon (Maimonide) și, atunci când Abba Mari din Lunel a chemat la interzicerea studiului filosofiei și al științelor, Hameiri s-a alăturat adepților lui Maimonide care se împotriveau folosirii neînfrânate a alegoriei în exegeza biblică. El a apărat
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
științelor, Hameiri s-a alăturat adepților lui Maimonide care se împotriveau folosirii neînfrânate a alegoriei în exegeza biblică. El a apărat din suflet știință, dar a recomandat să se interzică abordarea ei înainte de a face un studiu temeinic al Talmudului. Scrierile sale sunt clare și concise, si sunt marcate de un spirit logic și rațional Hameiri contesta, de pildă, existentă dracilor, eficacitatea amuletelor împtriva deochiului, de determinismul astrologiei și multe superstiții, pentru că ele infirmă noțiunea de liber arbitru. El s-a
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoțite de servitori și sclavi, o parte din ei fiind celți sau picți din Scoția și Irlanda (cunoscuți de către nordici și drept "Oamenii din Vest" - Norse). Conform anumitor scrieri literare, călugării irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
de lungă durată a politicii hegemonice germane. Disputa a avut la origine cercetările istoricului hamburghez Fritz Fischer, în special cartea sa apărută în 1961 sub titlul Griff nach der Weltmacht. Controversa a avut o însemnătate enormă pentru transmiterea memoriei și scrierea istoriei politice și, în faza ei de vârf, a fost intensiv urmărită și acompaniată și de către publicistica generalistă. De partea opozanților lui Fischer au intervenit în mod repetat politicieni influenți, printre care cancelarul federal Ludwig Erhard, Franz Josef Strauß și
Controversa Fischer () [Corola-website/Science/336836_a_338165]