8,298 matches
-
Hristos cel prea puternic Astă seară ni s-a născut nouă Împărat veșnic. Astă seară raiul dănțuiște İhanil bine-l vestește. İhanil dacă văzură, CÎte trei după stea călătoriră. De la stea că se-nvățară Lui Hristos cu scumpe daruri se-nchinară. Scumpe daruri ce aduseră Dinaintea lui Hristos le puseră Aur, smirnă și tămîie. Și celor mai mari boieri cu bucurie Și nașterea lui Hristos Să vă fie dumneavoastră de-un folos Și sfîntul botez ce vine Să vă fie dumneavoastră
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe iar rușii pe Pușkin. Românii l-au ales pe Eminescu de a-i reprezenta în fața lumii întregi, așa cum a consemnat Tudor Vianu. De aceea, lui, prezenței nemuritoare a geniului eminescian, Victor Eftimiu îi închină versuri pe măsură: „Vin la teiul tău acuma somnoroase pasarele Să-și ascundă sub aripă obositul căpușor... Ca si ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor... Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni să te mpresoare, Or să-ți
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
singur exemplu relevant: în textul Bibliei utilizat cu precădere în studiul de față [1968] apare următoarea formulare a celor dintîi interdicții ale decalogului: "Să nu ai alți dumnezei înafară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit... Să nu te închini lor, căci eu Domnul Dumnezeul tău sînt Dumnezeu zelos..." [Deuteronom, 5:7-9]. Același text apare într-o altă ediție a Scripturii, tradusă în străinătate [Rumanian Bible, f.a.], în următoarea formulare: "Căci, Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos..." [Deuteronom
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din cutie scos! / Iar de-ați avea și glasul mlădios / pe cât v-arată penele frumos, / ați fi curat o Pasăre Măiastră!" (Jean de la Fontaine, Corbul și vulpea) (e) "" Dacă strămoșii tăi cu tine semănau, / Negreșit erau proști câți lor se închinau, / Răspunse tigrul meu; iar daca au avut / Vreun merit cunoscut, / Ceva dumnezeiesc, / Atunci eu te căiesc, / Și pentru starea ta de milă sunt pătruns, / Căci de-or fi câte spui, zău, prea rău ai ajuns." / Deși mulți au zis-o
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu bărbatul și femeia, este mai bine să nu se căsătorească» (Mt 19,10). Felul în care reacționează apostolii ne ajută să înțelegem în ce constă «diferența evanghelică» când se pune problema găsirii modalității prin care cineva dorește să-și închine și să-și dăruiască propria viață. Diferența stă tocmai în decizia, liberă și trează, de a trece dincolo de orizontul «conviețuirii». Textul evanghelic continuă astfel: «Nu toți înțeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. Există eunuci care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în săpături”, de parcă adevărul se află numai în hîrlețul arhe- ologului profet!!! Codexul siriac 115 al Bibliotecii Vaticanului, Romae 1885, spu-ne că împăratul roman Caius(Hadrian 117-138 e.n.) făcînd vizite prin imperiu, a descoperit la Efes 7 tineri care se închinau crucii și refuzau să aducă jertfă lui Apollo și Zeus. Ca să scape de această obligație ei s-au retras într-o peșteră dar împăratul a dat poruncă să fie zidită. ,,Ei s-au gîndit că Cel de Sus îi va
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
arcului așa cum o face și Iordanes în textul menționat mai sus. Știm că religia geților era monoteistă iar în Egipt a existat o reformă a faraonu-lui Amenofis lV(Ikhunaton 1372-1354 î.e.n.) care a înlocuit politeismul străvechi cu un cult monoteist închinat unei singure divinități solare. După moartea faraonu-lui s-a revenit la vechile tradiții dar urmele cultului monoteist nu au dispărut pentru că în mormîntul faraonului Sethi l(1312-1298 î.e.n.) pe perete sînt pictați doi îngeri cu culoare alb-albastră care stau față
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în proorocirea lui Zaharia ce povestește vedenii plăcute lui Iahwe de pe la anii 520 î.e.n. din Babilon. ,,9,6 Străinul se va așeza în Asdod și voi frînge mîndria filistenilor... 14,21 Orice oală din Ierusalim și din Iuda va fi închinată Domnului oștirilor; toți cei ce vor aduce jertfe vor veni și se vor sluji de ele ca să-și fiarbă car-nea; și nu vor mai fi canaaniți în casa Domnului oștirilor în ziua aceea”. Textul ne dezvăluie că filistenii erau mari
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca să le dea în bot lati- niștilor. Tot ca Deus Arimanius apare Mithra și la Roma iar menționarea este făcută de marele preot al cultului mitraic. Ori se smintiseră romanii de atîta glorie și nu mai știau cui să se închine ori profeții noștri întru înțelepciuni sacre s-au ticăloșit în așa măsură că nu mai pot accepta adevărul! Și tot ei au pățit-o urît de la un alt Arminius la anul 9 al erei creștine. După ce s-au crăcănat cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
El face un rezumat al cărții De origine actusque Getarum scrisă de Flavius Magnus Aurelianus Casiodo-rus(485-578) care a scris-o la cererea regelui get Teodoric cel Mare fiind demnitar la curtea acestuia. Deci lucrarea era o istorie a geților închinată regelui acestora nu-mit mincinos de culturnicii occidentali ,,regatul ostrogot” care controla la acea vreme toată Italia. Iordanes scrie că a făcut adaosuri potrivite din scriitori greci și la-tini amestecînd la început, mijloc și sfîrșit multe din cele pe care le-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Herodot în Istoriile sale ne-a lăsat această pățanie să fie de pildă: ,, Înainte de a ajunge la Istru, [Darius] îi supune mai întîi pe geții care se cred nemuritori, căci tracii care au în stăpînirea lor Salmydessos...i s-au închinat lui Darius fără nici un fel de împotrivire. Geții însă care luaseră hotărîrea nesăbuită[de a-l înfrunta] au fost robiți pe dată, măcar că ei sînt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”. Vicleanul carian vorbește de geții din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
alături îngerul său păzitor și pe sfîntul Tiaz, cu fală conducătorul boeri Bisto a învins după o mică luptă. Cu mică trudă a strîns cu putere pe șeful dușman și a luat cetatea getă Sierema. Gospodarii satelor eliberate s-au închinat în fața lui boeri Bisto și au primit drept de a se așeza în locul nobililor răi. Eu am scris-o în cinstea lui Sarmis pentru ziua sfîntă”. Cum a fost judecat răzvrătitul nu se mai spune în tăbliță dar pedepsele erau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
bine ce înseamnă nu-mele de prieten. Există un loc în Sciția, cei bătrîni o numeau Taurida, care nu este prea departe de pămîntul getic. Eu m-am născut acolo, și nu mă rușinez de patria mea. Poporul de acolo se închină surorii lui Apollo... După ce a isprăvit povestea (lui Oreste și a Ifigeniei), lăudară cu toții faptele și frumoasa bună credință. Nu-i de mirat cum chiar în această regiune, care nu este alta mai sălbatică, numele de prieten atinge sufletele cele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
42. Raportarea la personalitățile de prim rang și dorința de depășire a condiției provinciale apare și într-o notă apăsătoare, semnată de către Asociația foștilor elevi ai Liceului "Laurian" din Botoșani: [...] Firește că, în cămara ascunsă a inimii noastre, cei mai mulți ne închinăm acelora cari, prin strălucirea culturii lor, împodobesc poarta orientului european, dar, rotind ochii împrejur nu trecem cu vederea nici pe cei cari, ca și noi, viermuiesc în neștire, aci, în tina acestui oraș. [...]Suntem convinși că țara aceasta mândră nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
colaborează la Junimea literară și este prim-redactor la Glasul Bucovinei. Din opera sa publicată în interbelic reținem volumele de versuri: Exod (1933), Aur vechi (1936), Cântece de leagăn (1936) și cele de eseuri: Zaruri (1936), Pietre la care mă-nchinai (1937). 24. Vasile Ciurea (1883-1973), profesor, arheolog, naturalist, licențiat în științe la Iași, predă la Pomârla și la Fălticeni, este membru al Societății de Geografie și al Societății Naturaliștilor din România, autor de manuale școlare, publicist și animator cultural al
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
o impresionantă, prin finețea execuției, ghirlandă de lauri, înconjurată de legenda PROFESORUL UNIVERSITAR DR. CONSTANTIN VASILICĂ (sus, sub forma nimbului) LA A 80-A ANIVERSARE (jos arcuit). Legenda, în dispunere și alcătuire similară aversului, continuă pe revers cu O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ CU COMPETENȚĂ DISCIPLINEI DE FITOTEHNIE și 5 FEBRUARIE 2006. Câmpul reversului (fig. 104rv) este acoperit cu o carte deschisă, înconjurată, lateral și jos, de imagini dispuse într-o plăcută simetrie și finețe în execuție, ale cerealelor, leguminoaselor, oleiferelor, textilelor, cartofului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle, Gide sau Claudel, dar și pe generalul de Gaulle, căruia Mauriac i-a închinat un cult aproape mistic pînă la capăt. Corespondența acoperă și descifrează în filigran peste șaizeci de ani de istorie literară, politică și intelectuală cam aceiași, dar dintr-o perspectivă diferită, pe care îi parcurge și Paul Morand în al său
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai întinsă decât a oricărui contemporan. [...] O parte din lirica lui Iancu Văcărescu este, desigur, în maniera Alecu-Conachi. El a citit pe Gentil-Bernard (îi prelucrează un „bacchic”), Lebrun Pindare, pe Delille, pe Millevoye, dar și pe Cârlova (și lui îi închină o poezie), legând pe Sappho, pe Ovidiu și pe Catul de romantici, după ce a trecut prin lirica secolului XVIII, cam în felul în care o făcuse Lamartine. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Poezii alese, București, 1830; Adevărul, [Paris], 1843; Colecție din poeziile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
mai târziu, în întregime. Jean-Baptiste Say, Charles Comte și domnul Dunoyer au fost ghizii și maeștrii săi în studiul economiei politice. Mai ales lui Charles Comte, ale cărui opere sunt poate un pic cam uitate în zilele noastre, i-a închinat un veritabil cult. "Nu cunosc", spunea el vorbind de Tratatul de legislație, "nicio carte care provoacă mai mult la gândire, care pune în lumină într-o manieră mai nouă și mai fecundă chestiuni privind omul și societatea." Tocmai prin acest
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lui sunt cântece de lume, cu un mic totuși proces de elaborațiune cultă, imagini de interior boieresc, tablouri, oglinzi și chipul femeii răsfrânt în ele: Oglinda când ți-a arăta Întreagă frumusețea ta, Atunci și tu ca mine Te-ai închina la tine. Nicolae, alt fiu al lui Ienache, aduce, mereu pe un fond popular, un stil mai viril, cu elanuri haiducești și repezi imagini (perspectiva defileurilor, pușca astupată de greieri): Roibule, mi te gătește, Daleo, daleo, dragă durdă, Șalele-ți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o hudă, Așa zise cu sântul său grai: - Dar tu, măi țigane, ce cauți aiciîn cămașă cusută cu arnici? Nu știi tu că în trupul păcătos Nu este slobod a intra nimărui Aici în raiul nostru frumos...? Eu îngenunchind, mă închinai lui Și zisei: - Să mă ierți, sfinția-ta, Eu n-am venit aici dă voia mea! Autorul va excela, împreună cu atâți alți scriitori români, în scenele de psihoză cruntă, pe care le va trata cu toată seriozitatea, singurul element umoristic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi se adună, Se afla mulți între ei. De ieder îmi pun cunună, Baccu spune c-al lui sunt! Silen abia mă zărește, "Cu nectar, îmi zice,-nchină", După asin șovăește, Sfârâi boloboaca plină, Strig-"așa, drăguțu meu! Prea voios pe Baccu cânt. Piesa memorabilă rămâne însă Primăvara amorului, dezvoltare a cunoscutului episod anacreontic al ivirii și adăpostirii micului Amor. Poema e un mare tablou câmpenesc, deschis cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în junglă tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trompe înarmați. Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri, Au văzut în răpegiune ale Africei misteruri: Lacul Ciad și munții Lunii cu Pustiu-ngrozitor, Nilul alb cărui se-nchină un cumplit negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale râuri, Cașemirul cu-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce plai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]