8,468 matches
-
sunt declarațiile. „Declarațiile sunt smulse cu forța”... Eram pregătit, aveam un pulover cu fermoar și cămașă, și atunci m-am desfăcut și am spus: „Uitați-vă, acesta e scheletul! Aveam 70 și ceva de kilograme când m-au arestat și acuma am 40 de kilograme. Așa s-au smuls declarațiile și oricare ar fi dintre voi ar fi declarat poate mai mult decât am declarat eu și colegii mei!”. S-a produs rumoare, au Întrerupt procesul, au evacuat sala și pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
palme, pumni, șuturi În fund, dat cu capul de pereți. Și depindea bătaia de temperamentul celui care te ancheta. Și cel care v-a anchetat pe dumneavoastră cum a fost? Păi, m-au anchetat vreo doi-trei anchetatori, nu numai unul. Acuma nu știu, nu mai există anchetatorii ăia, unii poate or fi murit, alții sunt pensionari... Era un anchetator, primul care m-a preluat de la Alexandria, avea un nume nemțesc... Uite că nu-mi cade fisa cum l-a chemat... Ăsta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine plătit. Vorbea urât, te Înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, În primul rând, că, după ce spunea bună dimineața, că te găsea acolo, Îți trăgea câteva palme așa, că te cunoaște... Și după aia zicea: „Ca să n-adormi! Și acuma futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, treci la treabă. Să-mi spui mie cutare și cutare. Scrie!” După ce scriam eu ceva și nu știu ce, așa... „Dă Încoace! Ai Început să bați câmpii, aaa?” „Păi, atâta știu”... „Nuuu, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
declară ăsta!” Bineînțeles că unele le inventa, ca să-i meargă lui ancheta. „Bine, mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii! La ora asta eu trebuia să fiu la meci și, din cauza ta și la alți măgari nenorociți și inconștienți, stau eu acuma aici, În loc să mă duc eu să văd meciu’ lu’ Dinamo”... Cât ați fost În anchetă? În anchetă am stat cam două luni, că au fost perioade când se Întrerupea ancheta... Că făceau ei confruntări de acte, că toți anchetatorii trebuia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seama că ai sărit, că poate când intra te prindea chiar În mișcare, el nu ne băga la izolare... Ne ținea câte un discurs: „Să nu vă mai prind, că vă bag la izolare! Dacă venea altul, nu vă băga acuma la izolare?”. Și era frig afară, era ger... Pe mine m-a băgat la izolare prin martie. Dar era ianuarie, februarie, decembrie... Îți dai seama? Înghețai dracu’ În magazia aia, În maghernița aia... Să-ți dea șapte zile În timpul iernii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eu n-am știut În momentul ăla că se mutase locul și un major zice: „Rămâi În poartă, futu-ți Dumnezeul mă-tii!”. Brigada cutare... „stai!”. Și m-a oprit În poartă și mi-a dat vreo 10-15 la fund. Acuma te punea să numeri, ca să vadă când leșini (râde - n.n.) și nu știu când am leșinat sau cum mi-am revenit, că m-am trezit ud... Probabil că mi-a turnat o găleată cu apă În cap. Asta a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
De fapt, ea le-a aruncat acolo... Ați spus că la un moment dat ați devenit inapt de muncă... Ce s-a Întâmplat atunci? Eram câțiva În situația asta și ne-a Îmbarcat să ne ducă la Gherla, care era acuma penitenciar de refacere, cu d-ăștia care nu mai puteau lucra... Ne-a-mbarcat prima dată pe o mașină și ne-a dus la Brăila. Acolo venea duba-tren, care Însă n-a mai avut loc și pentru noi și-așa am ajuns
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Penitenciarul din Galați era În formă de semicerc... Acolo am stat Încă o perioadă de 10-12 zile... Ne-a dus apoi cu altă dubă, care colecta de pe-acolo d-ăștia inapți și care ne-a adus până-n București. Parcă acuma văd peronul numărul unu, cum te uiți spre dreapta... După ce a decuplat trenul și ne-a dus Înapoi pe o stradă, de-aia pe dreapta, cum intri În București. Acolo era o dubă auto, În care ne-a Încărcat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primul l-am trimis la Lancrăm, să spună părinților mei că viu și să nu fie șocul prea mare... Spuneți-mi, cum a fost alimentația În timpul detenției? Alimentația peste tot În Închisori a fost mizerabilă. Eu am avut ca și acuma, optzeci și ceva de kilograme, și ajunsesem atunci să am 49 de kilograme... Vă dați seama că era foarte restrictivă... foarte săracă, cu arpacaș, atâta cât să nu mori... În Închisoare ați avut ocazia să Întâlniți personalități? La Gherla, unde
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a vrut să facă ordine. Acolo erau și polițiștii... Niște polițiști care au fost șef de poliție și comisar-șef, pe care-i cunoșteam. Și-odată, nu știu cum, am ajuns În curte la ei, de am reușit să vorbesc cu ei. Acuma nu-i mai Întreba nimenea că cine ce-o fost Înainte, că au fost comisari-șefi sau șefi de poliție. Dar cum ați reușit să ajungeți la ei? Păi, era o poartă și nu mai știu cu ce ocazie..., nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întreba nimenea că cine ce-o fost Înainte, că au fost comisari-șefi sau șefi de poliție. Dar cum ați reușit să ajungeți la ei? Păi, era o poartă și nu mai știu cu ce ocazie..., nu mai pot să spun acuma cum a fost, dar ne-au dus pe acolo să luăm ceva de la spălătorie sau nu mai știu de ce..., nu-mi mai amintesc. Dar am vorbit cu ei, cu Horeangă, care o fost șef de poliție la Chilia Nouă, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
București. A fost chiar președintele elevilor liberali din București. Se cunoștea bine cu Radu Câmpeanu, că el era șeful tineretului liberal. Și mai era cu unu’, Iarca, fiu de moșier... Erau un grup... Nu mai pot să le spun numele acuma la toți. Și pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru și el venea În schimb de noapte și era Înfofolit complet și avea mustața albă de brumă... Așa mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu tine”. Aicea cred că a fost influența lu’ Meteșan, chiar dacă el n-a fost acolo la discuția aia. Și, pe urmă, la prietenul ăsta al meu care venise de la Târgșor i-am spus: „Sorine, nu mai discutăm nimica de acuma-ncolo”. Și el s-a simțit șocat cumva de atitudinea mea. Pe urmă, după ’89, ne-am Întâlnit la Gherla și ne-am așezat undeva În cimitir, lângă o cruce, și i-am explicat ce s-a Întâmplat. Așa era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
N-ați avut probleme să intrați la facultate pentru că aveați un dosar cu probleme? Cum să nu!? Cum să nu!? Când făceai cererea de Înscriere era scris dacă ai fost condamnat. Și eram cu un prieten de-al meu, care acuma e la Alba, Traian Mitrofan 3. Și zic: „Bă, Trăiene, ce scriem aicea?”. Zice: „Nu scriem nimica”. „Mă, nu se poate, mă, suntem de la Sibiu, ăștia-s de la Cluj, cum crezi tu că nu știu ce-i cu noi?” Zice: „Eu nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Medicină..., și o trebuit să treacă vreo patru ani ca să se poate reînscrie din nou la facultate. Cumnatul meu a fost coleg cu Septimiu Râmboiu, Dumnezeu să-l ierte, c-o murit... Mai țin legătura cu sora lui pe internet acuma... Și Râmboiu, bineînțeles, clujean fiind, și era și foarte bun..., l-a chemat decanul și i-a zis: „Domnule, trebuie să termini anul ăsta, că altfel te exmatriculez”. Și atuncea a făcut doi ani Într-un an și cu note
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
posibilităților lor... Pentru că, fiind bun profesional, capeți o independență și nu mai poți să fii dirijat, devii tu... Cam ăsta a fost planul meu. Și Îmi plăcea profesia mea. Făceam experiențe de laborator... Am avut elevi cu care sunt prieten acuma, au terminat Electronica. Și pe un elev de-al meu care o fost șef de clasă l-au persecutat după aia, deși eu n-am Îndrăznit să fac nimic... Dacă făceam o mișcare greșită, mă executau, nu discutau, și Îmi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de exemplu, și că nu pot să Învăț engleză, și mă deranjează la laptop engleza... Nu mai mă ajută capul să mă pot apuca să Învăț engleza. Mai am câte un copil la care Îi mai arăt la matematică... Da’ acuma merge greu și cu matematicile superioare... Începe să mă lase judecata... Am 76 de ani Împliniți și merg pe 77. Sunt printre deținuții tineri. Toți sunt mai În vârstă. Și câți deținuți mai sunt? Eu nu cred că sunt mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ăsta e tot motivul”. Nu mai m-am dus. Să văd că un prieten, un coleg a zis ceva? Nimenea nu știe prin ce trece omul acolo și În ce stare este. Poate că dacă voi mai avea timp... Acuma nici nu mai prea am unde să stau În București, da’ să văd, dacă oi mai putea, poate mă duc să mai văd niște dosare. Am niște neamuri de la Sibiu care mă tot pun să scriu: „Băi, scrie ceva, scrie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a luat-o, dar n-a putut s-o zdrobească, și l-au operat, și i-au scos-o. Pe urmă i-au condamnat și i-au executat. Și pe cei doi colegi ai mei, de asemenea, i-au executat. Acuma, sigur, faptele sunt fapte, legile sunt legi, nimenea nu neagă treaba asta, dar Îmi pun Întrebarea: pentru complicitate la tentativă de crimă de Înaltă trădare, care nu s-a produs, condamni la moarte tineri de 20 de ani și-i
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am salutat, el mi-a răspuns și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas-bun de la el. S-a reîntors de la Pitești după două luni. Imediat am vrut să-l caut, dar mi-au spus prietenii: „Nu te duce acuma la el, mai așteaptă că, zice, e Într-o stare psihică În care nu se poate discuta”. Vedeți, comuniștii au aplicat foarte mult principiile lui Makarenko de educație. Au luat copii tineri și i-au Îndreptat Împotriva altora. Aș fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o călcat trenul..., cum era sistemul lor de asasinare. Te-o călcat trenul și cu asta basta. Am mai avut un coleg, un prieten, pe care iar l-a călcat trenul... Pe Marius Neagoe tot la fel... Deci aveau durități. Acuma, eu n-aș pune totul pe seama Securității. În ce sens? În Securitate erau oameni dispuși să execute directivele Partidului, dar Partidul era creierul care dispunea toate treburile ăstea, și securiștii erau mai mult sau mai puțin naivi care, cu exces
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lemne de-acolo!”. Dacă nu le duci, te arestează... Ai cotă de grâu, de porumb, carne de pasăre, de vită, de porc, cereale... Cote grele, de nu mai rămâneam cu nimic... Cum să mă cumințesc, că nu pot? Io nici acuma nu pot... Nici strănepoții lor nu pot să-i sufăr... Vă mulțumesc. Mihai Saftencutc "Mihai Saftencu" S-a născut pe 24 septembrie 1928, În Roșășani, suburbie a orașului Cernăuți, Ucraina. Naționalitatea: română. Religia: ortodoxă. Studii: postliceale. A fost arestat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și simplu am rămas Îngrozit. Oamenii erau ținuți pe jos, pe beton, și dormea unul lângă altul... Și noaptea când mergeam, făceam pipi, făceam pe oameni, acolo... Era un miros, o mizerie... Mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să cred că au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă Împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și, pe urmă, orice mișcare, dacă li s-o părut că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La vârsta aceea aveați preocupări politice? Atunci nu aveam preferințe politice. Cum a fost percepută În sat venirea la putere a comuniștilor? Cine se Înscria la comuniști? După ce a trecut războiul, au fost câteva familii care s-au Înscris, și acuma, nu că aș vrea eu să denigrez, dar efectiv erau două familii de țigani, unul Kovacs, care Înseamnă fierar În limba maghiară. El era fierar În sat... Și Încă o familie... Restul oamenilor nu aderau la comuniști, nu le plăcea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aicea. Și mi-o spus să las o cerere și să vin după două zile. Și m-am dus după două zile, și m-a angajat. Așa am lucrat tot la Întreprinderea forestieră... Dacă ar fi să priviți În urmă acuma, la vârsta aceasta, aveți regrete sau resentimente? Nu, nu, absolut deloc. Mai ales că am reușit să duc o viață bună. Pe mine ceea ce m-a dus la Închisoare, educația care am primit-o până atunci și apoi În Închisoare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]