12,537 matches
-
refugiu în lupta împotriva comunismului autohton. Tocmai situarea de cealaltă parte a frontului, raportat la comunism, este paradoxală. Atât comunismul cât și optzecismul subminează naționalul: "Postmodernismul optzecist, dimpotrivă, s-a asociat cu tendințele neointernaționaliste și împotriva conștiinței naționale, având ca adversar intern tocmai licărul "naționalist" ivit din teoria protocronismului elaborat de Edgar Papu" (p. 118). Așadar, dorindu-se reacție la comunism, chiar cutremur (a se vedea asocierea făcută între data de 3 martie 1977, a înființării Cenaclului de Luni și cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proletariatului român" și intelighenției americane. Mai mult, intrând în analiza de substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acuzare" țap ispășitor iese Eminescu și mitul lui "exagerat până la saturație". Cu mult calm analitic și tact critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus numite, Transmodernismul și A doua schimbare la față, Theodor Codreanu reușește, nu să-și anihileze adversarii pseudoculturali, în esență, ci să-i plaseze, de fapt, în ridicolul propriei lor demonstrații și-a aroganței "nou-elitiste". Pornind, în ambele cazuri, de la "dovezi" și "demonstrații" ale precarității lor teoretice, fie ale postmodernismului, ca modă mai mult decât ca metodă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care o remarca Adrian Botez în textul său volum, Polemici "incorecte" politic nu este altceva decât semnul deplinei libertăți interioare, distincția unui crez, tăria unor convingeri, prestigiul unor mize majore și, nu în ultimă instanță, preeminența morală asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teoretice a lui Theodor Codreanu. Nu lipsesc nici aici accentele polemice, menite să pună în lumină slăbiciunile interpretative ale celor menționați. Se rețin, în acest sens, săgețile împotriva numelor grele din exegeza barbiană, începând cu Nicolae Manolescu și terminând cu adversarul său înverșunat, Marin Mincu. Autorul țintește, în mod firesc, către vârfurile criticii postbelice dintr-o dorință firească de a-și legitima propria interpretare prin negarea analizelor precedente. Defectul major al hermeneuticii lui Mincu, spre exemplu, ar fi acela că "nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei prădătoare este presa, nicicum diplomația și guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură." (p. 63) Totuși, senzația mea este că eminescologul se lasă furat de propria-i teză, supralicitând rolul Basarabiei, când, de fapt, "sacrificarea" lui Eminescu s-a produs din cauza atitudinii față de Transilvania, așa cum Theodor Codreanu însuși susține referindu-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teritoriului său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare, epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia, reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său." Evident, la final, malițiozitatea (atât cât este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
64. *Documente istorice tecucene, nr.4 (14), octombrie 2010, p.89-90. *Răul din om în triumf... nr.4 (14), octombrie 2010, p.102103. *Doi vasluieni, scrieri de la 1840, nr.5 (15), decembrie 2010, p.65-67. *Cuza Vodă Domnitor - amicii și adversarii, nr.1 (16), martie 2011, p.32-39. *Memoria ca zestre, nr.3 (18), iunie 2011, p.65-70. Profesorul Grigore Crețu - un generos ?, nr. 19, septembrie 2011, p.101-106; *Tezaurul românesc în documentele timpului, nr. 5(20), decembrie 2011, p. 21-23
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vremuri prin diferite programe și manifeste, însă acestea nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor populației. Balastul moral al PCP a fost reprezentat de amintirea proaspătă a românilor față de activitatea politică antebelică, care a promovat intrarea țării în război alături de adversarii Antantei, și belică, timp în care politicienii acestei mișcări au guvernat țara în timpul ocupației germane și au semnat Tratatul de Pace de la București (7 mai 1918) cu Puterile Centrale. PCP a obținut 16 mandate în Adunarea Deputaților și 4 în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
P.N.R. (iunie 1924), care nu s-au finalizat decât peste doi ani, când a luat ființă Partidul Național Țărănesc (P.N.Ț.), formațiune capabilă să se opună eficient hegemoniei liberale. Noua mișcare a utilizat toate metodele de atac și defăimare a adversarului politic, însă atingerea scopului final - guvernarea - a fost accelerată de decesul lui Ion I. C. Brătianu, principalul actor politic înainte și după 1918. Rămas fără liderul de necontestat, P.N.L. a fost preluat de Vintilă I. C. Brătianu, fratele și unul din apropiații
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
dezvoltare în 1917 și își dovedise utilitatea în confruntările militare din acel an. După stabilizarea frontului, acest segment a fost întărit de ambele tabere aflate în conflict, care au utilizat cele mai ingenioase și diversificate metode de cunoaștere a intențiilor adversarului. Pentru comunitatea informativă din România, cel mai important eveniment a fost elaborarea Instrucțiunilor cu privire la îndatoririle diferitelor eșaloane ale Serviciului de Informații, emise în ianuarie 1918, acestea fiind o urmare la Instrucțiunile asupra organizării și funcționării Serviciului de Informații din 20
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unui „complot conspirativ”, în care „un rol preponderent” l-a avut Dinu Cesianu, reprezentantul României la Paris. Totodată, demiterea ministrului nu a îmbunătățit imaginea și situația țării - „politica flotantă, politica de oscilațiuni subite, nu inspiră încredere nimănui” - nici măcar în tabăra adversarilor lui Titulescu, între care se numărau Germania, Italia sau Polonia. Noul șef al diplomației românești, Victor Antonescu, și-a recunoscut „în mod franc” inferioritatea față de predecesorul său și a declarat că nu este germanofil. De asemenea, Victor Antonescu a menționat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
exprimat disponibilitatea de a participa la un guvern de uniune națională dacă li s-ar cere concursul. Liderii P.N.Ț. au considerat că situația Poloniei s-a datorat „politicii colonelului Beck dusă împotriva sistemului antantelor practicat de Titulescu”, al cărui adversar a fost și pe care l-a subminat în activitatea desfășurată. La rândul lor, starea de spirit a cercurilor ardelene care nu se aflau înregimentate în mișcări politice era liniștită față de prezența militară sovietică la granița de nord a țării
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fenomen curent” în Germania. Secția a II-a a evidențiat că activitatea culegerii de date a Germaniei a luat amploare după instaurarea regimului național-socialist și s-a bazat pe experiența acumulată în primul război mondial, pe studiul metodelor utilizate de adversari, la care s-a adăugat o organizare care „nu are asemănare în întreaga lume”, după cum au apreciat analiștii militari români. În concluzie, serviciul de informații/ contrainformații al celui de-al III-lea Reich a primit următoarea calificare: „este cel mai
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
armată și diviziilor ar fi trebuit încredințată ofițerilor specializați în acest domeniu sau „în măsură a corespunde” acestei misiuni, adică ziariști, profesori, în general intelectuali. Activitatea în sine trebuia să fie „continuă, perseverentă și dinamică”, bazată pe studii ale propagandei adversarilor care să identifice mijloacele de combatere ale acestora și chiar preluarea inițiativei în această direcție. Mijloacele de execuție care să realizeze practic obiectivele menționate au fost cinematograful și fotografiile, presa militară, emisiunile „Ora Armatei” la radio, utilizarea misionarilor propagandiști și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fiind împărțiți în mai multe grupări, dintre care cele conduse de dr. Alexandru Butoarcă, respectiv de Nicolae Meda și Silviu Miclea erau mai active. Cele două grupări, pentru a-și mări numărul de membri, „utilizează sistemele politicianiste de defăimare a «adversarului»”, prin care se acuzau reciproc de necinste, trădare, hoție etc. Propaganda maghiară fiind în ofensivă, S.S.I. a revenit cu noi elemente, la 19 septembrie 1941, din Banat. Astfel, etnicii maghiari din provincie, deși „în categorică minoritate” față de celelalte grupuri etnice
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1941, în pofida eforturilor depuse de guvernul de la București și a condițiilor favorabile de exprimare politică și culturală, românii din fostul stat iugoslav nu și-au putut depăși disensiunile și interesele personale pentru un scop de anvergură. Mai mult, pentru defăimarea adversarului de aceeași origine unii nu s-au sfiit să colaboreze cu grupurile etnice sârb, șvab sau maghiar, ceea ce a avut efecte previzibile, de dispersare și destrămarea unității naționale. Ca de multe ori în istoria acestui neam, interesele personale, de grup
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
discuții au fost informările politice care privesc România, adică activitatea unor diplomați români aflați în străinătate. A fost analizată activitatea Grupului «România Liberă», de la Londra, condus de fostul ministru al României în Marea Britanie, Viorel V. Tilea. Acesta îi avea ca adversari pe alți doi diplomați români aflați la Londra, Danielopol și Florescu, care îi contestau lui Tilea calitatea de lider al grupului. În pofida neînțelegerilor dintre membri, singurul punct comun îl reprezenta respingerea aspirațiilor regelui Carol al II-lea „sub motivul că
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1851 Posesiunea este tulburata când este fundata sau conservata prin acte de violență în contra sau din partea adversarului. (Cod civil 953, 955, 1847, 1900).*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1852 Posesiunea este clandestina când posesorul o exercita în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. (Cod civil 1847).*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
să conteste ordinea constituțională; - să pună în pericol ordinea publică, siguranța persoanelor și a bunurilor; - să se abată de la schimbul de idei, înlocuind argumentele întemeiate pe probe obiective, indiscutabile, cu referiri sau aluzii la temperamentul, caracterul, viața personală ale interlocutorului (adversarului), precum și la opțiunile sale profesionale și intelectuale); - să defăimeze sau să atenteze la onoarea altei persoane. În cadrul emisiunilor care au caracter electoral este interzisă combinarea de culori, de semne grafice sau de sunete care să evoce simbolurile naționale ale României
DECIZIE nr. 118 din 23 septembrie 1998 privind condiţiile de prezentare şi duratele programelor destinate campaniei electorale pentru alegerile locale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121807_a_123136]
-
stabilite de candidați. În cazul utilizării unor materiale de arhivă audiovizuală: * se va face mențiunea imagini de arhivă și se va preciza dată filmării; * nu sunt permise montajele care, în loc să pună în dezbatere publică, argumentata, punctele de vedere ale interlocutorului (adversarului), defaimează și aduc atingere onoarei acestuia. Materialele care servesc la întocmirea unui bilanț al acțiunilor trecute, în vederea unui mesaj cu caracter electoral, sunt considerate ca făcând parte din spațiul de emisie acordat campaniei electorale. Acel timp va fi considerat spațiu
DECIZIE nr. 118 din 23 septembrie 1998 privind condiţiile de prezentare şi duratele programelor destinate campaniei electorale pentru alegerile locale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121807_a_123136]
-
revendice alte ținuturi habsburgice, Viena a devenit mai puțin binevoitoare față de dominația italiană în Dalmația. Partidul Național a dobîndit deci mai multă influență în anii '70. În Dieta întrunită la Zadar, grupul acesta deținea douăzeci și șase de locuri, iar adversarii lui cincisprezece. În 1883, limba oficială, italiana pînă atunci, a devenit sîrbo-croata. Între timp, apăruseră fricțiuni între sîrbi și croați. Recensămîntul din 1910 înregistra o populație totală a Dalmației de 634 855 de locuitori, din care 82% erau croați, 16
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
amendate și/sau suspendate ori de cîte ori încălcau legea."2 Sultanul îi încuraja pe oficialii lui să-i comunice informații despre activitățile celorlalți și îi învrăjbea pe unii împotriva altora. El își folosea rețeaua de spioni ca să-și doboare adversarii. În ciuda acestor metode, Abdul Hamid al II-lea a fost un reformator hotărît. El a acordat o foarte mare atenție administrării ținuturilor lui și voia instituirea unui control centralizat eficient. Asemeni monarhilor din statele balcanice vecine, sultanul întîmpina dificultăți financiare
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]