8,411 matches
-
și izolate, nefiind urmarea unei politici a autorităților. Evenimentele care au urmat revoltei lui Bar-Kokhba au putut conduce la o reinterpretare a unor evenimente izolate ca fiind inspirate de politica autorităților. Catholic Encyclopedia citează mai multe obiecții împotriva autenticității Faptelor Apostolilor: „Cu toate acestea, acest adevăr solid a fost contrazis. Baur, Schwanbeck, De Wette, Davidson, Mayerhoff, Schleiermacher, Bleek, Krenkel, ș.a. s-au opus autenticității Faptelor Apostolilor. O obiecție este extrasă din discrepanța dintre Fapte 9:19-28 și Gal. 1:17, 19
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
ca fiind inspirate de politica autorităților. Catholic Encyclopedia citează mai multe obiecții împotriva autenticității Faptelor Apostolilor: „Cu toate acestea, acest adevăr solid a fost contrazis. Baur, Schwanbeck, De Wette, Davidson, Mayerhoff, Schleiermacher, Bleek, Krenkel, ș.a. s-au opus autenticității Faptelor Apostolilor. O obiecție este extrasă din discrepanța dintre Fapte 9:19-28 și Gal. 1:17, 19. În Epistola către Galateni 1:17,18 Sf. Pavel afirmă că imediat după convertire a plecat în Arabia și s-a întors din nou la
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
călătoria Sf. Pavel în Arabia, iar călătoria la Ierusalim este plasată imediat după ce s-a aflat că Pavel a predicat în sinagogă. Hilgenfeld, Wendt, Weizäcker, Weiss, ș.a. pretind că aici este vorba de o contradicție între Pavel și autorul Faptelor Apostolilor.” Deoarece Faptele Apostolilor este îndeobște privită drept continuare a Evangheliei după Luca, problemele credibilității istorice ale aceste evanghelii pot fi folosite pentru a pune la îndoială credibilitatea istorică a Faptelor Apostolilor. De exemplu, descrierea recensământului lui Quirinius () a fost considerată
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
în Arabia, iar călătoria la Ierusalim este plasată imediat după ce s-a aflat că Pavel a predicat în sinagogă. Hilgenfeld, Wendt, Weizäcker, Weiss, ș.a. pretind că aici este vorba de o contradicție între Pavel și autorul Faptelor Apostolilor.” Deoarece Faptele Apostolilor este îndeobște privită drept continuare a Evangheliei după Luca, problemele credibilității istorice ale aceste evanghelii pot fi folosite pentru a pune la îndoială credibilitatea istorică a Faptelor Apostolilor. De exemplu, descrierea recensământului lui Quirinius () a fost considerată implauzibilă de către istorici
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
vorba de o contradicție între Pavel și autorul Faptelor Apostolilor.” Deoarece Faptele Apostolilor este îndeobște privită drept continuare a Evangheliei după Luca, problemele credibilității istorice ale aceste evanghelii pot fi folosite pentru a pune la îndoială credibilitatea istorică a Faptelor Apostolilor. De exemplu, descrierea recensământului lui Quirinius () a fost considerată implauzibilă de către istorici. Nu există nicio mărturie despre cetățeni siliți să călătorească distanțe considerabile pentru a fi înregistrați, și nu e ușor de înțeles de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
Ivireanul, în portretul sau ctitoresc de la Biserica Antim. Cârja sau toiagul păstoresc, „baculus pastoralis”, simbolizează rolul de bun pastor al ierarhului creștin. În evanghelia după Ioan, Iisus însuși se identifică cu Pastorul cel bun. Iisus este modelul Păstorului bun pentru apostoli și mai departe pentru succesorii lor, ierarhii bisericii. Aceștia din urmă, trebuie să-și conducă turmă de credincioși pe drumul mântuirii, disciplinând-o și protejând-o după nevoie. Toiagul de pastor este din această perspectivă un simbol mai mult decat
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
Dealu Mare, care poartă hramul „Buna Vestire“, este construită pe unul din dealurile din locul numit „Gruelaci“. Începuturile acestei biserici coboară până spre mijlocul secolului al XVIII-lea; două dintre vechile sale tipărituri, anume o Evanghelie (Blaj, 1765) și un Apostol (Blaj, 1765), ambele donate în 1769, întăresc această cronologie. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida decroșată de formă pentagonală; pronaosul, deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță zvelt, învelit în tablă, este prelungit, la vest și la sud, printr-
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
Fiul pentru a fi totdeauna alături de copiii Lui, El oferă daruri spirituale bisericii, o împuternicește să dea mărturie despre Hristos si, în armonie cu Biblia, o conduce în tot adevărul (Geneza 1,1.2; Luca 1,35; 4,18; Faptele apostolilor 10,38; 2 Petru 1,21; 2 Corinteni 3,18; Efeseni 4,11.12; Faptele Apostolilor 1,8; Ioan 14,16-18.26; 15,26.27; 16,7-13). Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și a descoperit în Sfintele Scripturi raportul autentic
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
dea mărturie despre Hristos si, în armonie cu Biblia, o conduce în tot adevărul (Geneza 1,1.2; Luca 1,35; 4,18; Faptele apostolilor 10,38; 2 Petru 1,21; 2 Corinteni 3,18; Efeseni 4,11.12; Faptele Apostolilor 1,8; Ioan 14,16-18.26; 15,26.27; 16,7-13). Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și a descoperit în Sfintele Scripturi raportul autentic al activității Sale creatoare. În sase zile, Domnul a făcut —cerul și pământul, toate ființele vii
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
pocăiesc chipul Creatorului lor. Creați pentru gloria lui Dumnezeu, ei sunt chemați să-L iubească, să se iubească unii pe alții și să aibă grijă de mediul natural în care trăiesc (Geneza 1,26-28; 2, 7; Psalm 8,4-8; Faptele Apostolilor 17,24-28; Geneza 3; Psalm 51,5; Romani 5,12-17; 2 Corinteni 5,19.20; Psalm 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Geneza 2,15). Întreaga omenire este acum implicată într-o mare luptă între Hristos și
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Lui triumfală, El o va recunoaște ca fiind biserica Sa glorioasă: cei credincioși din toate timpurile, răscumpărați prin sângele Său, fără pată sau zbârcitură, sfinți și fără prihană (Geneza 12,3; Faptele apostolilor 7,38; Efeseni 4,11-15; 3,8-11; Matei 28,19.20; 16,13-20; 18,18; Efeseni 2,19-22; 1,22.23; 5,23-27; Coloseni 1,17.18). Biserica universală este compusă din toți cei care cred cu adevărat în Hristos
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
mărturie unită. Această unitate își are izvorul în unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca fii ai Săi (Romani 12,4.5; 1 Corinteni 12,12-14; Matei 28,19.20; Psalm 133,1; 2 Corinteni 5,16.17; Faptele apostolilor 17,26.27; Galateni 3,27.29; Coloseni 3,10-15; Efeseni 4,14-16; 4,1-6; Ioan 17,20-23). Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră fată de păcat și
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
prin scufundarea în apă și este condiționat de mărturisirea credinței în Isus și de dovada pocăinței. El trebuie să fie precedat de instruirea în adevărurile Sfintelor Scripturi și de primirea învățăturilor ei (Romani 6,1-6; Coloseni 2,12.13; Faptele apostolilor 16,30-33; 22,16; 2,38; Matei 28,19.20). Cina Domnului este împărtășirea cu simbolurile trupului și sângelui lui Hristos, ca expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență a comuniunii, Hristos este prezent pentru
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este protejată de influentele distructive ale învățăturilor false, își primește creșterea de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste (Romani 12,4-8; 1 Corinteni 12,9-11.27.28; Efeseni 4,8.11-16; Faptele apostolilor 6,1-7; 1 Timotei 3,1-13; 1 Petru 4,10.11). Printre darurile Duhului Sfânt se află și profeția. Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămășitei și s-a manifestat prin lucrarea Ellenei White. Scrierile acestui sol
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
sunt un izvor continuu de adevăr învestit cu autoritate, adevăr care oferă bisericii mângâiere, călăuzire, instruire și îndreptare. Ele arată clar că Biblia este etalonul după care trebuie să fie verificată orice învățătură și experiență (Ioel 2,28.29; Faptele apostolilor 2,14-21; Evrei 1,1-3; Apocalipsa 12,17; 19,10). Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci și exemplificate în viata Domnului Hristos. Ele exprimă dragostea, voința și scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportarea și relațiile
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
profeții, împreună cu situația actuală din lume, arată că venirea lui Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnați să fim gata în orice vreme (Tit 2,13; Evrei 9,28; Ioan 14,1-3; Faptele apostolilor 1,9-11; Matei 24,14; Apocalipsa 1,7; Matei 24,43.44; 1 Tesaloniceni 4,13-18; 1 Corinteni 15,51-54; 2 Tesaloniceni 1,7-10; 2,8; Apocalipsa 14,14-20; 19,11-21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Timotei 3
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
Isaac, în rest pictura se păstrează încă în partea inferioară a pereților, reprezentând sfinți, înnegrită puternic pe boltă. Iconostasul și icoanele împărătești au fost pictate în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Deasupra icoanelor împărătești se găsește registrul apostolilor încadrându-l pe Iisus pe tron. Tâmpla este încununată de un Trimorphon: Iisus pe cruce flancat de Maria și Ioan, pictura fiind însă deteriorată. Pe iconostas apare înscris cu litere chirilice numele unui Filipașcu voievod, probabil ctitorul bisericii vechi. Patrimoniul
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
sau Ultima Cină a lui Iisus Hristos. Încăperea, în forma de pătrat, de dimensiuni relativ reduse (15m x 12 m) este, după tradiție legată și de alte evenimente din istoria credinței creștine: Euharistia, Spălarea Picioarelor, Apariția lui Iisus înviat în fața Apostolilor, coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor și a Mariei, Adormirea Mariei. După tradiția majorității bisericilor creștine ea se găsea la etajul unei case pe vârful muntelui Sion, colina aflată în sud- vestul "vechiului oraș" din Ierusalim. Această tradiție este relativ târzie
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Iisus Hristos. Încăperea, în forma de pătrat, de dimensiuni relativ reduse (15m x 12 m) este, după tradiție legată și de alte evenimente din istoria credinței creștine: Euharistia, Spălarea Picioarelor, Apariția lui Iisus înviat în fața Apostolilor, coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor și a Mariei, Adormirea Mariei. După tradiția majorității bisericilor creștine ea se găsea la etajul unei case pe vârful muntelui Sion, colina aflată în sud- vestul "vechiului oraș" din Ierusalim. Această tradiție este relativ târzie, din secolele al IV - al
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Sion, colina aflată în sud- vestul "vechiului oraș" din Ierusalim. Această tradiție este relativ târzie, din secolele al IV - al V-lea și, se pare, derivă din tradiția mai temeinică care localiza pe Muntele Sion evenimentul pogorârii Sfântului Duh asupra apostolilor (Chiril de Alexandria, înainte de 348). Acest din urmă eveniment este menționat ca având loc într-o „odaie de sus”, foarte probabil aceeași unde a avut loc mai înainte Cina cea de taină. Astăzi e vorba de o clădire de două
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Ierusalim. Clădirea originară ar fi fost o sinagogă, intrată mai apoi în uzul iudeo-creștinilor sau al primilor creștini. În timpul cuceririi Ierusalimului de către Titus în anul 70 e.n. cenaclul a rămas nevătămat și a redevenit curând o biserică sub numele Biserica Apostolilor sau Biserica de Sus a Apostolilor. Trei ziduri au supraviețuit - cele de nord, est și sud ai actualului „Mormânt al lui David” Comunitatea creștină a Noului Ierusalim sau a Noului Sion este cea care, probabil, a dat numele de Sion
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
o sinagogă, intrată mai apoi în uzul iudeo-creștinilor sau al primilor creștini. În timpul cuceririi Ierusalimului de către Titus în anul 70 e.n. cenaclul a rămas nevătămat și a redevenit curând o biserică sub numele Biserica Apostolilor sau Biserica de Sus a Apostolilor. Trei ziduri au supraviețuit - cele de nord, est și sud ai actualului „Mormânt al lui David” Comunitatea creștină a Noului Ierusalim sau a Noului Sion este cea care, probabil, a dat numele de Sion acestei coline din afara zidurilor cetății de
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
s-a înălțat la cer” , așa numita biserica lui Dumnezeu (în ebraică Kehal-El sau în greacă, Ekklesia tou theou). În acel moment evrei de religie iudaică nu mai puteau, prin hotărârea împăratului, să mai pună piciorul în oraș. Alături de biserica Apostolilor, împăratul Theodosius I a ridicat biserica octagonală numită Biserica Theodosiană sau a Sfântului Sion ori Sion, Mama tuturor bisericilor. Începutul construcției ei a fost probabil prin 382 e.n.., ea fiind sființită de episcopul Ioan al II-lea al Ierusalimului (386-
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
II-lea al Ierusalimului (386- 417) în anul 394 e.n. Câțiva ani mai târziu, episcopul Ioan al II-lea a lărgit Biserica Sfântului Sion (Haghia Sion) transformând-o într-o bazilică rectangulară cu cinci naosuri (nave), de asemenea alături de Biserica Apostolilor. Aceste biserici apar înfățișate pe mozaicurile din biserica Sf. Pudentiana din Roma și de la Madaba. În 415 biserica Sf. Sion a adăpostit pentru câțiva ani rămășițele pământești ale Sfântului Ștefan Mai târziu marea bazilică Sf. Sion a fost dărâmată de către
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
de obicei vieții (Matei 2:20; 6:25; 16:25). Termenul mai este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Matei 10:28; 11:29; 12:18); în unele dintre aceste apariții înseamnă în mod concret „popor” (Faptele Apostolilor 7:14; 27:37; 1 Petru 3:20); în alte ocazii este tradus ca un pronume personal (Matei 12:18; 2 Corinteni 12:15); uneori se referă la emoții (Marcu 14:34; Luca 2:35), la apetitul natural (Apocalipsa 18
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]