8,699 matches
-
pe turci întru sprijinirea propriei sale tentative de a prelua succesiunea la tron. Constantin era cel mai cuminte și mai cinstit dintre frații împăratului. Își dovedise competența ca regent la Constantinopol în timpul absenței lui Ioan al VIII-lea, plecat în apus în 1423-1424, și avea întregul sprijin al mamei sale, împărăteasa văduvă Elena Dragaș. Ea era cam bătrână, dar activă încă în treburile statului, iar Constantin era fiul ei favorit. Ca dregători și sfetnici îi avea pe Luca Notaras, mai târziu
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în drum spre casă. Atitudinea lui Constantin în legătură cu unirea Bisericilor corespundea cu aceea a fratelui său. El nu se manifesta cu fanatism pentru sau împotriva unirii. Dacă sacrificiul amorului-propriu al creștinilor ortodocși ar fi avut drept consecință o cruciadă dinspre Apus, pentru salvarea Constantinopolului,atunci el nu era zadarnic. Biserica Ortodoxă crezuse întotdeauna în principiul iconomiei sau al compromisului. Cu toate acestea, mulți au protestat că unirea de la Florența depășise limitele acelui principiu, devenind un punct de disensiuni puternice și uneori
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
acelui principiu, devenind un punct de disensiuni puternice și uneori violente în ultimii ani ai societății bizantine. Unii au spus, ca și tatăl lui Constantin, când s-a conturat perspectiva unirii, că aceasta fusese o gafă diplomatică. Unirea creștinilor din Apus și din Răsărit avea să deștepte, în mod sigur, suspiciunea turcilor. Pe de altă parte, au fost unii - precum Marcu Eugenikos, mitropolitul de Efes, care refuzase să semneze decretul de la Florența - pentru care unirea reprezenta ultima trădare a ortodoxiei strămoșești
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Viziunea lui era mai largă și mai internațională decât aceea a lui Plethon. El vedea despotatul de Morea, aflat sub conducerea lui Constantin, jucându-și rolul pe uscat și pe mare în efortul combinat al creștinilor din Răsărit și din Apus împotriva necredincioșilor, efort care, cu ajutorul lui Dumnezeu, avea să decurgă din unirea Bisericilor. Se gândea la cruciada pe atunci proiectată de papa Eugeniu al IV-lea, purtat de valul optimismului occidental care a urmat Conciliului de la Florența. Papa și-a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
administrator-și, în vara anului 1444, imediat după terminarea lucrărilor la zidul Hexamilion, a intrat în acțiune nu împotriva turcilor ci împotriva vecinilor săi latini, de la nord de istm. A fost, fără îndoială, încurajat de veștile din lumea creștină a Apusului. Cruciada papei pornise din Ungaria, de-a lungul Dunării, către Marea Neagră, în 1443. Înaintea sa îl alarmase pe sultanul Murad, care avea alte treburi în Răsărit. Așa încât a cerut un armistițiu. A fost pregătită la Seghedin, în iunie 1444. Constantin
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
miruiască, sau să-ță primească, acum, mărturisirea de credință? Avem un împărat fără coroană, unul al cărui cap se distinge numai datorită unui soi de pălărie (pilon) lipsită de semnificație; și avem o cârmuire care prețuiește corăbiile, banii și ajutorul din Apus mai mult decât puritatea credinței, punând frica umană mai presus decât frica de Dumnezeu. Ioan Eugenikos îi reamintea lui Constantin statornicia în credință a strămoșilor săi, Teodora, văduva lui Mihail al VIII-lea, și a fiului ei, Andronic al II
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
mai periculos decât părea. Avea doar 19 ani când i-a urmat tatălui său, în februarie 1451, și, pentru un timp, și-a ascuns firea agresivă în spatele unei aparente bunăvoințe. S-a relatat pretutindeni, printre creștinii din Răsărit și din Apus, că Mehmed era un tânăr imatur și nepriceput, care putea fi lingușit sau păcălit. Constantin se grăbise să trimită soli ca să și-l facă prieten și să pregătească un armistițiu. Se spune că sultanul i-a primit cu mare respect
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
spirit a tânărului sultan se putea schimba pe neașteptate. După cum îl va fi sfătuit Sphrantzes, cel mai înțelept era să se pregătească pentru momentul acela, îngrijindu-se de mijloacele de apărare a Constantinopolului și solicitând din nou ajutor prietenilor din Apus. Venețienii, cu uriașa lor colonie comercială din Constantinopol, erau cei mai apropiați și mai îngrijorați. Dar îngrijorarea lor era interesată. În primele luni de domnie, Constantin hotărâse perceperea de noi taxe pentru bunurile pe care venețienii, precum și alți negustori le
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
confirmat aceste drepturi într-un hrisobul pentru Ragusa, în iunie. Era o mișcare gândită mai mult pentru a-i supăra pe venețieni, decât pentru a obține ajutor militar întru apărarea a ceea ce mai rămăsese din imperiu. În alte părți din apusul Europei, amintirea dezastrului de la Varna, din 1444, era încă proaspătă în mintea oamenilor, potolindu-le romantica hotărâre de a merge în cruciadă împotriva necredincioșilor. În orice caz, cei mai mulți dintre suveranii apuseni erau ocupați cu propriile războaie și se liniștiră la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în cel mai bun caz, unei blocade sau, în cel mai rău caz, unui asediu al cetății, dinspre uscat și dinspre mare, îngrijindu-se în același timp de repararea și apărarea zidurilor. Concomitent, a adresat apeluri încă mai urgente în Apus, pentru ajutor și sprijin. La sfârșitul anului 1451, când intențiile sultanului deveniseră clare, Constantin a adresat un mesaj venețienilor, avertizând că, de nu erau trimise imediat întăriri, Constantinopolul va cădea în mâna turcilor. Venețienii au răspuns în februarie 1452. Se
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ajute pe împăratul Constantin. Dar știuse încă de la început că el singur nu va putea aduna niciodată forțele necesare pentru a se opune formidabilei puteri a turcilor. Prin urmare, împăratul a trebuit să se apropie de alți conducători catolici din Apus. Venețienii i-au dat același răspuns. Ei au declarat că vin în ajutorul Constantinopolului dacă și alte puteri creștine vor proceda la fel. Răspunsul era vag. În octombrie 1452 s-a petrecut lucrul de care Ghenadie se temuse. Acționând potrivit
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
să-l facă pe Isidor patriarh de Constantinopol, în locul absentului Grigorie al III-lea, a cărui întoarcere era puțin probabilă. Numirea lui Isidor avea să-l încânte pe papă și putea să atragă mai mult ajutor din partea puterilor catolice din Apus. Dar Constantin și-a dat seama, cu înțelepciune, că aceasta nu ar fi făcut să stârnească și mai multă neplăcere și tulburare. Când a devenit clar că alte întăriri din Occident nu mai erau de așteptat, antiunioniștii au recâștigat ceva
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
poruncit să fie pregătite nave de război și să se recruteze soldați care să fie gata să pornească la începutul lui aprilie. În același timp, i-a scris papei, lui Alfons de Aragon, lui Ladislau al Ungariei și împăratului din Apus, Frederic al III-lea, alarmându-i cu ultimele vești din Constantinopol. Dacă nu era trimis imediat un ajutor, cetatea avea să cadă în mâinile turcilor.Efervescența activității diplomatice din Veneția era impresionantă, dar venea prea târziu. Erau întârzieri de neîngăduit
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Alegerea s-a oprit la Gheorghe Scholarios, călugărul Ghenadie. În general, acesta era respectat de ortodocși, iar în particular, era acceptabil pentru sultan, ca unul în care se putea avea încredere că va denunța orice mișcare pe care creștinii din Apus ar fi făcut-o pentru a răsturna cursul istoriei. S-a întreprins o cercetare și Ghenadie a fost găsit și adus la Constantinopol, unde sultanul l-a învestit patriarh, în ianuarie 1454, cu tot ceremonialul tradițional, specific momentului. Ghenadie n-
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
acesta, încântat să-l vadă, l-a supus la insulte și injurii și l-a purtat în triumf, ca pe un trofeu, când s-a întors la Adrianopol. Evident, acest detaliu înspăimântător a fost pus în circulație, printre supraviețuitorii din Apus ai cuceririi, la o dată mai timpurie. El avea să fie cules și prelucrat, mai târziu, de cronicarii bizantini Ducas și Chlacocondil. Un neguțător florentin pe nume Jacopo Tedaldi, care luase parte la apărarea cetății și scăpase cu o corabie venețiană
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Moldova de peste Prut. Pentru a preîntâmpina o masivă depopulare a teritoriului, la 7 octombrie 1812, Scarlat Sturdza emitea o dispoziție specială adresată comandantului Armatei Dunărene P.V. Ciceagov, prin care acestuia i se indica instituirea cordonului de pază la hotarul de apus al Basarabiei. Scarlat Sturdza scria: La 17 iunie 1813, pe motiv de boală, Scarlat Sturdza a fost eliberat din funcție. În realitate, destituirea a fost provocată de opoziția sa fermă față de intențiile de rusificare a administrației și de colonizare a
Scarlat Sturdza () [Corola-website/Science/309389_a_310718]
-
numit "aquilifero" mergea înainte purtând un stindard coronat cu sigla SPQR și acvila de munte. Din Roma acvila de munte ("acvila romană") a fost preluat de Bizanț, unde s-a convertit în acvila bicefală. Un cap reprezenta vechiul imperiu de apus, iar celălalt cap simboliza noul imperiu al Constantinopolului. Când Carol cel Mare a restaurat Sfântul Imperiu Roman ("Sacrum Romanum Imperium"), acesta a preluat acvila bicefală, dar în era Habsburgilor au preferat s-o înlocuiască cu acvila de câmp, "Aquila heliaca
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
genera un conflict de secole cu Egiptul Ptolemeilor și o serie de șase războaie sângeroase. În anul 300 î.Hr, Seleucus mută capitala într-un oraș nou înființat, Antiohia. Centrul de greutate al politicii seleucide se va muta, astfel, înspre apus, în detrimentul provinciilor asiatice. Moartea lui Seleucus, va surveni în anul 281 î.Hr, în urma bătăliei de la Kurupedion (Corupedium), în care îl învinsese pe Lisimah. La moartea sa, Imperiul Seleucid, era cel mai mare stat elenistic, cu o suprafață de 3
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
statuia acestei zeițe situată în centrul vechi al orașului. Aceata a fost restructurată după varianta originală care a fost degardata de-a lungul timpului. Se mai spune că aceasta zeița mai poate fi văzută pe luciul lacului Albastru seră înainte de apusul soarelui. Un călător german Jeorg Vagner, în anul 1540 cercetează minele din Baia Mare și din restul regiunii având să consemneze următoarele : "„La o depărtare de o milă de Baia Mare se află un alt orășel, în latinește Muntele Mijlociu, locuitorii căruia
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
de călăreți. Conform relatărilor lui Chalcondyles, înaintea începerii atacului, Vlad a intrat în tabăra turcească îmbrăcat în straie turcești, și a circulat nestingherit, încercând să afle care este cortul sultanului și organizarea taberei. Atacul a început "la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața" și a provocat o mare confuzie în tabăra otomană. Valahii au sunat goarnele și au dat foc corturilor turcești. Rezultatele exacte ale atacului diferă în documentele păstrate; unele surse spun că valahii au
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
000 de oameni. Marele Stat Major al armatei sovietice a considerat că armata aceasta era cea mai puțin importantă în acea perioadă. Imediat după formarea sa pe 17 noiembrie 1918, Armata de Vest și-a început înaintarea fără incidente către apus, în spatele armatelor germane, care se retrăgeau, în direcția Belarusului și Ucrainei. Înaintarea către apus avea ca scop preluarea controlului asupra teritoriului abandonat de trupele germane de ocupație care se retrăgeau din teatrul de operațiuni "Ober-Ost". De la un moment dat, Armata
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
era cea mai puțin importantă în acea perioadă. Imediat după formarea sa pe 17 noiembrie 1918, Armata de Vest și-a început înaintarea fără incidente către apus, în spatele armatelor germane, care se retrăgeau, în direcția Belarusului și Ucrainei. Înaintarea către apus avea ca scop preluarea controlului asupra teritoriului abandonat de trupele germane de ocupație care se retrăgeau din teatrul de operațiuni "Ober-Ost". De la un moment dat, Armata sovietică de Vest a intrat în conflict cu diferite grupuri de autoapărare și miliții
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
Ofensiva bolșevică îndreptată către apus din 1918 - 1919 (Obiectiv-Vistula), a fost parte a acțiunii de ocupare de către armata RSFS Ruse a teritoriilor abandonate de armatele germane din așa numita regiune Ober-Ost, în urma retragerii de la sfârșitul primului război mondial. Ofensiva care viza atingerea râului Vistula a
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
al înaintării fiind stabilirea puterii sovietice în Belarus, Ucraina și Polonia. De asemenea, autoritățile sovietice căutau să înainteze cât mai mult posibil către vest, în speranța că pot ajunge în teritoriile germane, unde să acorde sprijin revoluționarilor germani. Înaintarea către apus a trupelor sovietice a dus la declanșarea războiului polono-sovietic. După semnarea Tratului de la Brest-Litovsk, Rusia a pierdut cea mai mare parte a teritoriilor europene anexate în cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Teritoriile care în zilele noastre
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
În 395, la moartea împăratului Teodosiu, imperiul a fost divizat între cei doi fii ai săi, Arcadius luând partea de răsărit, iar Honorius luând partea apuseana, desi imperiul era încă perceput ca un întreg de către contemporani. În Imperiul Român de Apus, între 410-420, Constantius, "magister militum" sub Honorius, a restaurat unitatea vestică a imperiului, înlăturând uzurpatorii și respingând goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]