8,717 matches
-
pp.1-4, ISSN 1844 - 2420. 25. OLTEAN, D., 2007. Burebista și Sarmizegetusa. Editura Saeculum I.O. București, pp. 257. 26. ROBEA, M. M., 1980. Folclorul poetic din Stroești - Argeș, Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș”, București. 27. ROBEA, M. M., 1997. Basme, snoave, legende, povestiri populare - Proză populară din Stroești - Argeș, Casa Editorială Muntenia, București. 28. SACERDOȚEANU, A., 1974. Toponimie și onomastică pe Valea Vâlsanului, îndeosebi la Stroești - Argeș. Comunicare la A 3 - a Sesiune Științifică de Vară a Societății Cultural - Științifice
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
într-o depresiune, alungită de la vest la est, traversată de cursul înșelător de molcom al Prutului. Pe malul drept, “al nostru”, ascunse de vegetația bogată a luncii râului se ivesc prin verdeață, pereții albi sau acoperișurile multicolore ale căsuțelor de basm ale Oroftienei. Dinspre sud, prin văi ascunse de pădure, se strecoară doi afluenți timizi: Poiana (Valea Lingurari sau Pelihaciu) și Duruitoarea care se înfurie doar când precipitațiile depășesc limitele normale. Spre sud, pe distanță de 3-4 km se aliniază în
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
să fantazeze aproape despre orice. Trecutul este „înfrumusețat” iar viitorul este proactiv augmentat ca negativ sau pozitiv. Pe scurt, ei practică o mitomanie benignă menită să corecteze imaginar realități neconvenabile sau dubioase. Așa au luat naștere tot felul de „legende”, „basme” și „brașoave”. „Legendele” au la origine o întâmplare reală, adesea banală, care este relatată peste măsură de exagerat. Se povestește în sat, de exemplu, despre „marea bătălie în care a murit Minescu”. Minescu, pesonaj real, este prezentat ca un vajnic
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au înjunghiat mortal. Bătrânii - mai ales babele - din Dobridor povestesc însă nefericita crimă deformat, adăugând amănunte neverosimile (intervenția unor ființe nocturne malefice, o „vraja rea” care ar fi precedat și predestinat confruntarea etc.) și atribuindu-i proporții de întâmplare apocaliptică. „Basmele” sunt simple scorniri, fără substrat real, dar cu intenții moralizatoare și sapiențiale. Sunt „creații” aproape gratuite care înlocuiesc parțial aplecarea spre meditație a celor care au intrat în senectute. Bătrânii dobridoreni imaginează povești miraculoase și parabole parenetice pentru a explica
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
mistic și se instituie în continuitate cu cunoștințele minime de religie creștin-ortodoxă - pe care bătrânii le asimilează la slujbele religioase care au loc regulat în Biserica „Sf. Nicolae” - la care adaugă experiențe și trăiri proprii ce se doresc împărtășite exemplar. Basmele dobridorenilor „întregesc” așadar miturile biblice legate de Geneză, de Păcatul Originar, de Răstignire, de „a doua venire a lui Iisus” etc. prin adăugiri personale, adesea foarte originale și neconforme cu textul biblic, pe care însă îl folosesc subtil pentru a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
olteni sunt isteți și greu de păcălit cu brașoave. Iată un exemplu sugestiv. Este comentariul inspirat al unui critic literar contemporan care creionează succint locul natal al unui important filosof și poet interbelic - Ilariu Dobridor. „Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm - este satul din Dolj în care scriitorul a văzut lumina zilei, se pare la 1 noiembrie 1909... Dincolo de aspra viață câmpenească, satul se întemeia sufletește pe tradiția folclorică încă vie și pe rânduielile bisericești ale Ortodoxiei (preotul satului era pe
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
relucrări de melodii. exactitate soarta tristă a „celui mai mare poet dobridorean”: „Printre figurile pe nedrept uitate ale «noii generații» interbelice se numără și olteanul Constantin Florea Cioroianu, cunoscut în epocă sub pseudonimul ILARIU DOBRIDOR (Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm - este satul din Dolj în care scriitorul a văzut lumina zilei, se pare la 1 noiembrie 1909). Era fiu de țărani mijlocași (tatăl, Florea Cioroianu, știa o brumă de carte, pe când mama, Maria, era analfabetă), al doilea dintre cei opt
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
and sorcery"), inventat în 1930 de către Robert E. Howard și personificat de personajul Conan Barbarul. Prin urmare, acest gen prezintă conflicte tăioase între eroi neînfricați și vrăjitori, magi, spirite și alte creaturi ale întunericului. Imediat, gândul ne poartă la vechile basme românești, ca Harap-Alb sau Prâslea. Caracterul violent este însă mult mai pronunțat în fantezie decât aici, eroii sunt mai puternici și mai curajoși, imagine promovată de americani, începând chiar cu Howard. Genul este redefinit și readus în atenția publicului de către
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt "Piticuț - zis și Cinabru", "Spărgătorul de nuci", "Elixirele diavolului", "Urciorul de aur" și "Domnișoara de
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
întreprins o călătorie în Statele Unite ale Americii. Acolo își dirijează lucrările cu ocazia inaugurării sălii de concerte Carnegie Hall, și are un succes remarcabil. În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, "Spărgătorul de nuci", după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de bogată corespondență. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
adesea reprezentați cu o pălărie de paie, o sticlă de sake, o burtă proeminentă pe care ar folosi-o ca un tambur și niște testicule foarte mari. Simbol al șansei și al prosperității, ei sunt reprezentați în artă și în basmele japoneze încă din Evul Mediu.
Câine enot () [Corola-website/Science/299710_a_301039]
-
munca, educația, arta sau înțelepciunea“. Popoarele primitive deosebesc istorii adevărate (miturile), sacre, adresate doar celor care parcurg o traiectorie inițiatică și vizează probleme esențiale (cosmogonia, originea morții), având drept protagoniști ființe divine, supranaturale, cerești sau astrale, de istoriile fale (fabule, basme) care relatează aventurile eroului național (salvatorul poporului, eliberatorul, aducătorul de bine) sau explică anumite caracteristici ale animalelor. Ele descriu nu numai originea lumii, a plantelor, a omului, ci și toate evenimentele primordiale care au modificat condiția umană. Mitul îl învață
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
sau ai adolescenței (de la 1 an până la 18 ani). Este un gen literar care s-a născut în secolul al XIX-lea și a cunoscut o extindere abia în secolul al XX-lea. Prima specie a acestui gen o constituie basmele (vezi basm). Ele au circulat, inițial, pe cale orală, fiind apoi culese, și, după modelul celor populare, au fost scrise basmele culte. Primele scrieri pentru tineret, cum erau cele ale lui Charles Perrault (1628 - 1703), se adresau, în același timp, adolescenților
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
adolescenței (de la 1 an până la 18 ani). Este un gen literar care s-a născut în secolul al XIX-lea și a cunoscut o extindere abia în secolul al XX-lea. Prima specie a acestui gen o constituie basmele (vezi basm). Ele au circulat, inițial, pe cale orală, fiind apoi culese, și, după modelul celor populare, au fost scrise basmele culte. Primele scrieri pentru tineret, cum erau cele ale lui Charles Perrault (1628 - 1703), se adresau, în același timp, adolescenților și adulților
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
XIX-lea și a cunoscut o extindere abia în secolul al XX-lea. Prima specie a acestui gen o constituie basmele (vezi basm). Ele au circulat, inițial, pe cale orală, fiind apoi culese, și, după modelul celor populare, au fost scrise basmele culte. Primele scrieri pentru tineret, cum erau cele ale lui Charles Perrault (1628 - 1703), se adresau, în același timp, adolescenților și adulților. Jeanne Marie Leprince de Beaumont a scris opere în mod special pentru acest public receptiv. În aceeași epocă
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
scria autorul original era reținut ca un brand-nom-de-plume pentru serii (cum a fost cazul lui Franklin W. Dixon și seriei "Băieții Hardy", Carolyn Keene și seriilor lui "Nancy Drew", și V. C. Andrews și seriilor "Florile din Mansardă"). Colecțiile de basme sunt una din cele mai timpurii forme ale ficțiunii publicate, care nu și-au pierdut niciodată efectul magic pe care îl au asupra copiilor, deși câteva din poveștile clasice sunt înfiorătoare și nu au fost inițial culese pentru copii. Faimoși
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
mai timpurii forme ale ficțiunii publicate, care nu și-au pierdut niciodată efectul magic pe care îl au asupra copiilor, deși câteva din poveștile clasice sunt înfiorătoare și nu au fost inițial culese pentru copii. Faimoși culegători și repovestitori ai basmelor sunt Charles Perrault, frații Grimm, Hans Christian Andersen și Andrew Lang. Câteva premii semnificative la categoria literatură pentru copii: Majoritatea premiilor sunt acordate de către American Library Association Association for Library Service to Children. Ele includ Medalia Newbery pentru redactare, Medalia
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
700-755) care devine calif 749, eveniment marcat de începutul dinastiei Abbasid. După instaurarea noii dinastii ajunge Irakul cu capitala Bagdad centrul politic al califatului. ul cunoaște o înflorire economică și culturală în timpul califului Harun al-Rașid (786-809) care devine renumit prin basmele arabe „1001 de nopți” povestite de Șeherezada. Prin creșterea aparatului administrativ și a birocrației, califii cedează din puterea politică, demnitarilor de stat ca de exemplu vizirii. Aceasta atrage după sine și fragmentarea imperiului în secolul IX în emirate independente (ca
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
că a scris un roman cu profesorul Challenger pe această temă: "Țara ceții". Un episod mai ciudat al acestei perioade l-a reprezentat publicarea cărții "Sosirea zânelor" (1921): se pare că Doyle era convins de veridicitatea fotografiilor cu zâne din basmele Cottingley, surprinse de el în niște fotografii pe care le-a reprodus în carte, împreună cu teorii despre natura și existența zânelor și spiridușilor. Această carte a constituit motivul interzicerii în Uniunea Sovietică a colecției sale de povestiri The Adventures of
Arthur Conan Doyle () [Corola-website/Science/299149_a_300478]
-
cu atât mai mult cu cât știm că are origini biografice. Stelaru, la fel ca majoritatea colegilor de generație, manifestă interes în crearea unei mitologii proprii. El recurge în acest sens la o onomastică stranie, în alte locuri feerică, de basm: „Eumene”, „Elra”, „Iwa”, „Regele Fără-Timp”, „Zeul vântului”. Se adaugă aici personificarea obsesiilor și - în ceea ce privește configurarea spațială - opțiunea pentru o geografie ce ține de categoriile fantasticului: „Țara Chinului”, „Insula sunetelor”, „tărâmul geniilor”.
Dimitrie Stelaru () [Corola-website/Science/299158_a_300487]
-
în concediu ilimitat. În timpul acelui concediu au ieșit ca din pământ o serie de schițe, ce ar putea forma un nou volum. Acestea sunt: "Amintiri din copilărie", "... și la lume iarăși date", "Cine fuse și se duse", " Prin Zăvoi", un basm în stil cotcodăcesc și altele, după cum spui Dumneata, pe vine..." Un aspect îngrijorător al acestei situații este că multe din schițele menționate sunt însoțite de niște desenuri în creion, cam 30 la număr, care provoacă multă neliniște celor ce le
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
Manley a răspândit povești care discreditau partidul Whigs, aflat la conducere, dar cum puteau ei, totuși, să ceară membrilor partidului să dovedească faptul că aceste întâmplări s-au petrecut într-adevăr pe pământ britanic și nu pe o insulă de basm numită Atalantis? Ar fi trebuit să facă acest lucru dacă ar fi dorit să dea în judecată autorul. Delarivier Manley a scăpat cu bine de interogatorii și și-a continuat opera calomnioasă cu încă trei volume de acest fel. Pe
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
(germană: "Gebrüder Grimm"), Jacob (1785-1863) și Wilhelm Grimm (1786-1859), au fost folcloriști, lingviști, filologi, doctori în drept, cunoscuți în toată lumea pentru colecția de basme publicată în două volume, care conține, printre altele, "Albă ca zăpada", "Croitorașul cel viteaz", "Cenușăreasa", "Scufița roșie" și "Hansel și Gretel" (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814). Poveștile scrise de cei doi frați au
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
le-a aprins interesul pentru filologie și studii germanice — un domeniu în care sunt considerați a fi pionieri — și în acelaș timp le-a dezvoltat o curiozitate pentru folclor, care a crescut într-o pasiune de o viață pentru culesul basmelor germane. La 20 decembrie 1812 Frații Grimm au publicat primul volum din colecția de basme "Kinder- und Hausmärchen" („Povești pentru copii și familie”), conținând 86 de povești; al doilea volum, conținând alte 70 de povești, a apărut în 1814. Apariția
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]