8,109 matches
-
II-lea a reușit să înfrângă armata Țarului Samuil, și deja în 1018 bizantinii recuperaseră controlul asupra Macedoniei și asupra Balcanilor în general, pentru prima dată după anii 600. Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XII-lea, declinul Imperiului Bizantin a făcut ca teritoriul să fie râvnit de mai multe entități politice, incluzându-i pe normanzi, care l-au ocupat pentru un scurt interval în anii 1080. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de Al Doilea
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
un scurt interval în anii 1080. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de Al Doilea Imperiu Bulgar. Măcinat de probleme politice, imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe sine ca un eliberator al fraților slavi de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, a urmat un
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe sine ca un eliberator al fraților slavi de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, a urmat un țar incompetent, și luptele între nobili pentru putere au dus la divizarea Balcanilor. Asta a coincis cu intrarea Imperiului Otoman în Europa. Nerămânând nicio putere
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
care sălășluia pe marginile sudice ale Muntelui Sion. După răscoala lui Simon Bar Kokhba și înăbușirea ei în anul 135, evreii din Ierusalim au fost expulzați din localitate. Pe ruinele Ierusalimului s-a întemeiat orașul greco-roman Aelia Capitolina În timpul perioadei bizantine a continuat interdicția pentru evrei de a locui în oraș. Evreii au putut din nou să se stabilească la Ierusalim abia sub stăpânirea arabă musulmană care a început aici în anul 640 și s-au concentrat în jurul Muntelui Sion. De
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
fresci. Se poate vizita una din casele cartierului de preoți, așa numita „Casa arsă”, care oglindește distrugerea orașului în anul 70. Din epoca romană s-au găsit numeroase țigle și cărămizi purtând insignele Legiunii a X-a Fretensis. În epoca bizantină aria aceasta a cunoscut o efervescentă viață religioasă și publică, căreia îi stă mărturie gigantica biserică Neam ale cărei ruine se găsesc dedesubtul pieții Batey Mahasse, precum și Cardo-ul bizantin, care a era destinat să faciliteze trecerea directă între bisericile
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Imnologia iudaică Cântarea bizantină Monodia gregoriană Coralul protestant Cântecul congregațional neoprotestant Cinci configurații muzicale reprezentative Muzica din cele mai vechi timpuri a fost folosită atât în cadrul ceremonialelor religioase cât și în contexte laice. Apariția muzicii profesioniste religioase apare în anul 1011 i.Hr. odată cu formarea
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
a cânta. Astfel melodiile ebraice, odată cu răspândirea creștinismului au ajuns în multe alte comunități, unde s-a realizat adaptarea cântecelor ebraice la limba greacă, asimilându-se intonații populare specifice fiecărei regiuni. Așa asistăm la procesul de cristalizare a noii muzici bizantine, nume dat Bizantis, cel mai mare centru cultural est-european. Prin folosirea imnurilor s-a ușurat pătrunderea elementului popular în biserică, adăugând formule și formele muzicale noi. Tot pentru potențarea exprimării muzicale a psalmodiei s-au adăugat formule vocalizate la finalurile
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
sau coralul gregorian. Factorii care au contribuit la definitivarea cântării bizantine au fost: melodiile ebraice, cultura muzicală greacă având o teorie muzicală și notație stabilită de secole și cultura populară romană. Din Orient, diferiți călugări duc spre Occident muzica creștina bizantină împreună cu sistemele modale grecești. Cel care avea sa devina papa, Grigore cel Mare, studiază muzica bizantină și importă acel -okto-ehos- cele opt glasuri pe care biserica romano-catolică le va numi moduri. Existau pe lângî cele patru glasuri autentice încă patru
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
muzicală greacă având o teorie muzicală și notație stabilită de secole și cultura populară romană. Din Orient, diferiți călugări duc spre Occident muzica creștina bizantină împreună cu sistemele modale grecești. Cel care avea sa devina papa, Grigore cel Mare, studiază muzica bizantină și importă acel -okto-ehos- cele opt glasuri pe care biserica romano-catolică le va numi moduri. Existau pe lângî cele patru glasuri autentice încă patru glasuri derivate din acestea fiind cu o cvintă inferioară. Astfel pentru buna perioadă de timp, până
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
plecare pentru orice construcție muzicală vocală polifonică. Punctul de pornire era invariabil acel -cantus planus- care era o melodie gregoriană cunoscută, peste care se suprapuneau melodii în cvarte și in cvinte paralele ori alături de melodii imitative. În cristalizarea muzicii creștine, bizantine și gregoriene, o contribuție semnificativă a avut și muzica laică populară, muzică ce nu se deosebea de cea religioasă. Așa se face că odată cu reformarea teologică, reformatorii doctrinei catolice vizează și muzica liturgică, în sensul de a o simplifica făcând
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
din beton armat, înalți de 10 metri, purtând fiecare câte un vultur cu aripile desfăcute. Coloanele dominau o piață vastă semicerculară, înconjurată de ziduri și ornamente. De forma unui poligon neregulat, cimitirul avea în centru o capelă veche în stil bizantin, în jurul căreia au fost amenajate șase parcele de morminte. Scările erau unite cu capela printr-o alee. După 1944, capela a fost distrusă, iar terenul cimitirului a fost nivelat cu buldozerul. În timpul acestui proces, au fost deshumate neintenționat mai multe
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
că principiile care au stat la baza civilizației clasice ar putea oferi independență spirituală și servi ca un mijloc de comunicare între oameni. Evenimentul a constat din concursuri sportive (în stil clasic, amintind de Jocurile Pythice), un concert de muzică bizantină, o expoziție de artă populară, precum și o reprezentare a piesei "Prometeu înlănțuit" de Eschil. Festivalurile Delfice au fost apreciate de critici (mulți dintre ei au fost invitați să participe) și, în ciuda lipsei de implicare a statului, ele au fost repetate
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
Regiunea a fost ocupată de dorieni pe la aproximativ 1200 î.Hr. și a devenit dependent de Sparta. După ce puterea spartană a fost distrusă în secolul al III-lea î.Hr., Mani a rămas un teritoriu ce s-a auto-guvernat. Pe măsură ce puterea Imperiului Bizantin s-a redus, peninsula a ieșit de sub controlul Imperiului. Cetatea Maini din partea de sud a devenit centrul regiunii. În secolele ulterioare, locuitorii peninsulei au trebuit să lupte cu bizantinii, francii și sarazinii. După cea de-a Patra Cruciadă din 1204
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
a Patra Cruciadă din 1204, cavalerii italieni și francezi (cunoscuți în general de greci ca franci) au ocupat Peloponezul și au înființat Principatul de Ahaia. Au construit cetățile Mystras, Passavas, Gustema (Beaufort) și Marea Maina. Regiunea a căzut sub dominația bizantină după 1262, făcând fac parte din Despotatul de Moreea. În 1460, după căderea Constantinopolului, Despotatul a fost ocupat de otomani. Mani nu a fost supus și și-a păstrat autoguvernarea internă în schimbul unui tribut anual, deși acesta a fost plătit
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
a măslinelor parțial maturate din specia "Koroneiki", care sunt cultivate pe terasele montane. Mierea locală este, de asemenea, de calitate superioară. Astăzi satele de pe coasta peninsulei Mani sunt pline de cafenele și magazine de suveniruri. Peninsula atrage vizitatori datorită bisericilor bizantine, castelelor france, plajelor de nisip și peisajului pitoresc. Cele mai populare plaje din timpul verii sunt Kalogria și plajele din portul Stoupa, în timp ce Kardamyli și Agios Nikolaos au plaje de prundiș și de nisip. Vechile case turn din Mani ("pyrgospita
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
1716 această zi a devenit sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, iar comemorarea lui Serghie, Vah și a celorlalți sfinți a fost mutată pe 8 octombrie. Sărbătorirea lor a fost restabilită pe data de 7 octombrie, în 1969. În Imperiul Bizantin, ei au fost venerați ca protectori ai armatei. Împăratul Iustinian I le-a dedicat o mare biserică de mănăstire din Constantinopol, Mica Hagia Sophia, probabil în 527. Potrivit legendei, în timpul domniei lui Iustin I, nepotul său, Iustinian, a fost acuzat
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
cele mai scumpe zece străzi comerciale din lume. Aflată în apropiere, clădirea renovată a Fondului Armatei din strada Panepistimiou conține magazinul de lux "Attica" și mai multe magazine ale designerilor celebri. Una dintre cele mai vechi biserici din Atena, biserica bizantină Panaghia Kapnikarea, se află într-o piațetă din secțiunea estică a străzii Ermou. Sectiunea vestică a străzii, care a fost remodelată pentru Jocurile Olimpice din 2004, constituie sfârșitul "Grand Promenade", o stradă pietonală aflată în jurul Acropolei, ce face parte din Proiectul
Strada Ermou (Atena) () [Corola-website/Science/336892_a_338221]
-
Dinastia Kantakouzenos (în ; pl. "Kantakouzenoi"), denumire latinizată Cantacuzenus și românizată Cantacuzin sau Cantacuzino, a fost una dintre cele mai importante familii nobiliare din Imperiul Bizantin în ultimele secole ale existenței sale. Familia a fost una dintre cele mai bogate din imperiu și a dat mai mulți guvernatori și generali importanți, precum și doi împărați bizantini. Membrii familiei Cantacuzino s-au căsătorit cu membrii altor familii nobiliare
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
a fost una dintre cele mai importante familii nobiliare din Imperiul Bizantin în ultimele secole ale existenței sale. Familia a fost una dintre cele mai bogate din imperiu și a dat mai mulți guvernatori și generali importanți, precum și doi împărați bizantini. Membrii familiei Cantacuzino s-au căsătorit cu membrii altor familii nobiliare bizantine precum Paleolog, Filantropen, Asan și Tarhaneiot. Forma feminină a numelui este Kantakouzene (în ), latinizată Cantacuzena. Originea numelui familiei, potrivit lui Donald Nicol, „se află între presupuneri romantice și supoziții
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
în ultimele secole ale existenței sale. Familia a fost una dintre cele mai bogate din imperiu și a dat mai mulți guvernatori și generali importanți, precum și doi împărați bizantini. Membrii familiei Cantacuzino s-au căsătorit cu membrii altor familii nobiliare bizantine precum Paleolog, Filantropen, Asan și Tarhaneiot. Forma feminină a numelui este Kantakouzene (în ), latinizată Cantacuzena. Originea numelui familiei, potrivit lui Donald Nicol, „se află între presupuneri romantice și supoziții filologice”. Prințul Mihail Cantacuzino, un aristocrat din secolul al XVIII-lea care
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
Tarhaneiot. Forma feminină a numelui este Kantakouzene (în ), latinizată Cantacuzena. Originea numelui familiei, potrivit lui Donald Nicol, „se află între presupuneri romantice și supoziții filologice”. Prințul Mihail Cantacuzino, un aristocrat din secolul al XVIII-lea care a schițat originile acestei familii bizantine, oferă exemple de primul tip, lansând teoria că familia a început cu un anumit „Lucie Cusin” care s-a căsătorit cu o oarecare „Serafina Catina”, unindu-și numele de familie în cel de „Ca(n)tacuzino”. Nicol preferă o explicație
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
1979) a fost un arhitect român care a construit numeroase clădiri, în special în perioada dintre primul și al Doilea Război Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
s-a format sub îndrumarea și lucrând cu arhitectul Petre Antonescu, la rândul sau profesor al multor generații. La început discipol al stilului neo-românesc, Gheorghe Simotta dezvolta un stil personal de îndepărtată rezonanță balcanică și cu influențe ale artei decorative bizantine (vizibile în detaliile de sculptură ornamentala) care se datorează, probabil, originii sale aromane. Dintre creațiile sale importante se pot aminti Palatul Patriarhal (situat pe Dealul Mitropoliei), Biserica Schitul Dârvari, imobilele din strada C. A. Rosetti nr. 19, Bulevardul Magheru nr.
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Mai întâi a excavat în zona Mamilla, în preajma Poartei Jaffa, une a descoperit morminte din Epoca de Fier și cea Bizantină, inclusiv un mormânt comun din vremea masacrelor anticreștine perpetrate de persanii sasanizi în Palestina în anul 614, un cartier bizantin din afara zidurilor cetății și un fragment din zidul cetății din vremea mamelucilor Ayubizi. În anii 1994-1996 împreună cu Yaakov Billig, Reich a descoperit o parte din Strada herodiană de lângă Muntele Templului și de lângă Arcul Robinson, iar împreună cu Yuval Baruch a săpat
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
o porțiune de tranziție octogonală (cel mai adesea), ea însăși sprijinită pe patru piloni. Porțiunea de tranziție este marea problemă a arhitecților islamici. Ei se pot folosi de pandantive, adică triunghiuri convexe, plasate în vârf, la fel ca în lumea bizantină, sau de trompe, de mici nișe, care provin se pare din lumea iraniană. Nervurile și muqarnas, care de multe ori umplu cupolele în lumea islamică, nu au, în general, nicio reală funcție arhitectonică. Numim dom exteriorul unei cupole. Începând cu
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]