9,344 matches
-
strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua roșie la bonetă, care, în grupuri de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doua, lângă Constanța. Și un copil, care știe că tata a murit. „Copilul meu a fost mic, avea doi ani, când m-a arestat. Acum are doișpe. Când venea la mine la vorbitor, bătea cu mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu ochi albaștri, care stătea într-un colț, și i-a șoptit ceva, neluându-și ochii de la Tomoe și fratele ei. Marinarul a dat disprețuitor din umeri. Marinarul respectiv i-a condus printr-un coridor în formă de fagure, cu cabine de clasa întâia pe dreapta și pe stânga, până la o punte bătută de soare, unde lumina era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa întâia, cu cabine luxoase, asemănătoare camerelor de hotel. Prețul lor variază. La clasa a doua, considerată obișnuită sau pentru turiști, o cabină are două-trei paturi. O călătorie de la Yokohama la Marsilia costă peste o sută cincizeci de mii de yeni. Mulți nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa întâia, cu cabine luxoase, asemănătoare camerelor de hotel. Prețul lor variază. La clasa a doua, considerată obișnuită sau pentru turiști, o cabină are două-trei paturi. O călătorie de la Yokohama la Marsilia costă peste o sută cincizeci de mii de yeni. Mulți nu știu că se poate ajunge în Franța și cu cincizeci de mii de yeni, și anume la clasa a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat tot numai la auzul numelui și a pornit, normal, în recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prostul ăla de Gaston! Îl privește. Dar cu ce drept îmi spune el mie că nu sunt capabilă să recunosc un bărbat adevărat numai pentru că n-am ce face cu Gaston!“ Și-a amintit de prima întâlnire cu Gaston în cabina de clasa a patra de pe vaporul alb, Vietnam. Și-a dat atunci toată silința să nu pronunțe cuvântul „cal“, ca să nu pufnească în râs. Există chiar așa o mare deosebire între gusturile bărbaților și ale femeilor în ce-i privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō. — Tomoe-san. De unde să iau trenul spre Yamagata? — De la Ueno, i-a răspuns Tomoe, dar nu-i de glumă, Gaston... Îl sun pe Takamori și-i spun să-ți scoată din cap... Cu ochii pe Gaston, care stătea lângă ușa cabinei telefonice, Tomoe l-a sunat pe Takamori și s-a prezentat politicos: — La telefon sora lui Takamori Higaki... Înainte de a mai spune vreun cuvânt, centralista, nu mai puțin amabilă, zise: — O clipă, vă rog. Vă dau legătura. Din păcate, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pleacă de la linia patrusprezece.“ Tomoe încerca disperată să afle, de la un telefon public, pe unde umbla fratele ei. Pe unde naiba hoinărea? Nu s-a întors încă. Telefonase și pe la prieteni și pe la cunoștințe, dar în zadar. A ieșit din cabină în cele din urmă. — N-are rost. Tot nu-l găsesc. Părea complet descurajată. Îmi pare rău că nu-l pot vedea pe Takamori-san, spuse Gaston. — Ești chiar hotărât să pleci? Deși știa că n-are rost să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine să crezi! Îți dai seama?! zbârnâie cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe deocheate, loc de monede și geamuri împroșcate. - Nu-mi spune... - Da, se știa mai demult, dar abia acum a izbucnit scandalul, a dat doamna Pârvulescu totul pe față, n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
progenitura sa, un dobitoc patentat, dacă-i dai o dictare, începe să plângă... ei, fiu-său a terminat Teologia și n-avea parohie. A făcut tata repede biserică. - Cum crește numărul absolvenților de Teologie, o să avem mai multe biserici decât cabine telefonice sau veceuri... - A, bineînțeles! La mine-n cartier au răsărit vreo trei, postrevoluționar, cam la o sută de metri una de alta și una de tablă, un soi de vagon pentru muncitori recondiționat, i s-a montat o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo se răspândea un miros acrișor În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ia razna. Eu am frecvent impulsul de a defeca, fără Îndoială ca rezultat al abuzurilor sexuale, și când merg În străinătate, În Maroc, În India sau În Turcia, am mari probleme când ies În oraș. Ca să merg la toaleta din cabina de clasa a doua a unui vapor cu aburi, care se leagănă hâțânat de valuri, precum acela care face cursa spre Hachiojima, am nevoie de mult curaj. Atunci Îți imaginezi cum arată un loc În care o mie sau două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la câțiva centimetri de o bornă kilometrică de pe marginea șoselei. Eram, cum se spune la box, complet groggy. M-am ridicat de jos fără să-mi dau seama ce se întîmplase, când am văzut un camion îndepărtîndu-se și, de la fereastra cabinei șoferului, cineva făcîndu-mi un semn batjocoritor cu mâna. Așadar, fusesem azvârlit intenționat de camionul care se îndepărta încet, poate pentru ca însoțitorul șoferului să aibă timp să savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
O ușă a sălii de așteptare dă pe peron. Alta, spre un coridor care duce la niște încăperi de unde erau dirijate probabil trenurile. Într-una din ele există, prins în perete, un telefon care seamănă mai degrabă cu cele din cabinele publice. Inutil să vă spun că firele sânt rupte și telefonul mut. O singură dată... dar asta s-a întîmplat mai târziu, când a plecat Eleonora. Tot acolo se află o masă, iar pe ea un sfeșnic cu două lumânări
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adormit liniștit. 15. Acum, Eleonora se ducea la telefon cu o emoție neprefăcută. Privind-o cum se îndrepta spre sala de așteptare și cum dispărea apoi pe ușa care da în coridor, aveai senzația că acolo trebuia să fie o cabină telefonică adevărată. Zâmbiți, probabil. Iertați-mă, n-ar trebui. Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur. Presiunea dinlăuntrul său devine atunci prea puternică, iar sângele amenință să țâșnească prin toți porii. Moartea nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Eram un copil amărât, timid, sperios și chinuit, n-am sesizat progresul meu și nu i-am dat nici o importanță. Ceilalți copii însă nu m-au iertat. Și, într-o seară, în care întîrziasem în bazin, când am intrat în cabină să mă îmbrac, m-au închis pe dinafară. Am rămas acolo toată noaptea. Nici măcar n-am izbit în ușă să mă audă cineva, să-mi deschidă. Mai erau încă acolo oamenii care greblau nisipul, aveam șansa să m-audă. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și am suferit pentru că n-am înțeles gestul. A fost noaptea mea de singurătate. Prima mea noapte de singurătate și cea de care îmi amintesc acum cel mai bine. Au urmat și altele. Mereu am fost închisă într-o asemenea cabină și mereu am stat, suferind, fără să înțeleg. E vina celor care m-au închis, dar poate e și vina mea că n-am înțeles. N-am bătut cu pumnii în ușă, să cer ajutor. M-am resemnat să stau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mereu am stat, suferind, fără să înțeleg. E vina celor care m-au închis, dar poate e și vina mea că n-am înțeles. N-am bătut cu pumnii în ușă, să cer ajutor. M-am resemnat să stau în cabină și să aștept dimineața, să vină cineva să mă scoată de-acolo... Nu știu dacă-ți aduci aminte ce ți-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am dorit de la viață a fost ceva ce nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
l-am dorit de la viață a fost ceva ce nu se poate obține prin luptă. Poate că m-am înșelat. Poate că și pentru tandrețe trebuie să luptăm. Însă eu am așteptat mereu. Oriunde am fost. Am așteptat într-o cabină de ștrand și pe urmă am așteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viața. Am așteptat să vină cineva, să bată în ușă și să-mi spună: "Fetițo, trenul a sosit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost prea mulțumită de ecuația mea, se pare. Ca mangustă imperfectă ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură în oglindă. Aud vântul și mă gândesc că, totuși, nimeni n-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pauză. Ei, dar noi avem treburi mai importante decât să rămânem aici și să vorbim despre motoare. Trebuie să mergem la magazin să cumpărăm haine și tot ce vă mai trebuie. Vânzătoarele fură foarte amabile cu fetița, intrară în cabina de probă cu ea, să o ajute să probeze rochiile pe care le alesese de pe stativ. Avea gusturi modeste și le alegea invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi plac cel mai mult. Băiatul păru mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate. Somnul veni încet, fiindcă gândurile i se învârteau fără încetare. Două săptămâni de la moartea lui Thorson, și nici un cuvânt de la Eldred Crang și nici de la Patricia Hardie. Toate eforturile lui de a-i contacta prin intermediul Institutului de imigrare au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]